Eminescu. Un om ca oricare altul, un burghez, ce mai! Ioana Pârvulescu, Cartea întrebărilor

image

Astăzi, 15 ianuarie 2016, se împlinesc 166 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu. Tot astăzi, deloc întâmplător, este și Ziua Culturii Naţionale.
Mi-a plăcut o imagine a poetului descrisă de doamna Ioana Pârvulescu în Cartea întrebărilor. Într-un capitol despre Vlahuță, aduce în discuție și felul în care acesta îl privea pe Eminescu. Părerea se pare ca era împărtășită de cam toți tinerii intelectuali din generația respectivă.

Vlahuță, în gimnaziu, citindu-i poeziile și nuvela Sărmanul Dionis, îl admira deja pe Eminescu până la idolatrie. Își construise mental un portret romantic al autorului iubit după chipul și asemănarea lui Dionis: tânăr, subțire,  înalt, palid, cu plete ondulate, „mergând ca un somnambul, parcă-ar pluti”. Venit la București, unde începe Facultatea de Drept și, ca mulți literați din epocă, n-o termină, Vlahuță caută, timp de trei ani, să-și întâlnească idolul, după portretul-robot al imaginației.
Într-o zi, întorcandu-se cu câțiva prieteni de la Universitate, aude pe unul, în dosul Pasajului Român azi dispărut (care lega, prin celebrele lui trepte, Calea Victoriei de Câmpineanu), „Uite, Eminescu!”. Și povestește Vlahuță: „Toți ne oprim să-l vedem. Un domn în vârstă, bine făcut, rotund la față, fără plete, îmbrăcat ca toți oamenii…îl văd suindu-se-n tramvai”. Un om ca oricare altul, un burghez, ce mai! Care n-are plete și comite gestul prozaic de a se sui în tramvai, în loc să-și încalece Pegasul.
Ce m-a interesat din această poveste este însă aura pe care Eminescu o avea deja în rândurile studenților,  între care și Vlahuță.

Rugaciune pentru ea, de ziua ei

     Doamne, este ziua ei. Ziua Ta, de fapt.
     Ziua in care ai nascut o minune.
Unica.
Inexplicabila.
Adorabila.
Ma rog ca de ziua ei, Tu Doamne sa-i fii cel mai mare dar.
Tata, eu…
     Eu nu iubesc,
     Eu nu iert,
     Eu nu comunic,
     Eu nu ocrotesc si
     Eu nu mangai… Perfect.
Dar Tu o faci! Intotdeauna o faci si ai facut-o!
     Chiar si cand ea poate nu a realizat, simtit, experimentat atingerea Ta.
     Chiar si cand ea nu a avut ochi sa Te vada, Tu intotdeauna ai fost si vei fi.
Ai fost Adapostul si Refugiul ei, Pacea si Linistea ei, Desfatarea, Ancora in marea de multe ori tulburata a vietii ei.
     In mijlocul slabiciunilor, limitarilor, falimentelor mele, completeaza Tu.
     Unde nu pot eu…, Tu Parinte, Tu poti.
     Vindeca Tu!
     Ridica Tu!
     Sprijina Tu!
     Calauzeste Tu!
     Umple Tu!
… pe deplin.
     Iti multumesc pentru ea, pentru sotia mea.
     Fii binecuvantat! In numele lui Isus ma rog.
          Amin