Tu ce vezi când privești?

image

Mi-am luat o pereche de adidași. Nu i-am luat de pe internet, de pe anumite site-uri dodgy. Nici din Chinatown, shop-uri indiene ori car boot sales. I-am luat din Westfield, White City.
Nu m-am grăbit. Nu-mi iau des și dacă îmi iau, I take my time.
M-am uitat bine la ei. Talpă, cutia în care au fost, cusături. Nu par a fi făcuți de ingineri suferinzi de parkinson.
Însă unde am văzut eu un real deal, cumnățica mea vede un mare fake. Și, încăpățânați, nici eu și nici ea, nu renunțăm la perspectivele noastre. Nu suntem specialiști însă ne dăm cu părerea. Un expert ne-ar lămuri. Probabil.
De altfel, se prea poate să privești la acelaș lucru, chiar și la aceiași oameni și să vezi cu totul altceva. Nu poți altera realitatea însă. Oameni plini de răutate și viclenie apar în viața noastră neinvitati. Și ei sunt cu adevărat oameni plini de răutate și viclenie. Punct.
Nu-i nevoie de expertiză pentru a realiza asta. Nu poți să numești întunericul lumină.
Poți însă să ai alte lentile, alți ochelari și prin prisma lor realitatea să ți se traducă diferit. Acolo unde se vede evident întuneric și lipsă, tu să privești prin filtrul bunătății, speranței și al dragostei. Să vezi nu neapărat ce sunt, dar și potențialul și ceea ce ei ar putea deveni. Precum o face si ne învață Hristos. Să-i vezi pe oameni prin ochii lui Dumnezeu.
În Hiding Place, de multe ori Corrie ten Boom relatează episoade în care sora ei Betsie vedea cu totul altceva decât ea.
La un moment dat, Corrie o întreabă cu privire la omul care i-a trădat, Jan Vogel.
– Betsie, nu simți nimic pentru Jan Vogel? Nu te deranjează? 
– O ba da, Corrie! Teribil! Mă doare pentru el de când am aflat – și mă rog pentru el de fiecare dată când îmi aduc aminte de numele lui. Cât de mult trebuie să sufere.
Meditând la spusele lui Betsie, Corrie menționează: ..iarăși, am avut sentimentul că această soră cu care mi-am petrecut toată viața, aparținea unei alte lumi.
Cu altă ocazie, privind un gardian ce bătea un deținut în cel mai brutal mod, Betsie vedea o ființă foarte rănită. Și nu se referea la deținut.
Și mă minunam, scrie Corrie în biografia ei, nu pentru prima oară, ce fel de persoană era ea, această sora a mea…Ce fel de drum a urmat ea în timp ce eu mă târam pe lângă ea pe pământul acesta mult prea tare.

Un mister. Cu mâinile goale…

image

Milioanele de kilometri parcurși, cărțile și broșurile scrise, licențele și diplomele, botezurile și oamenii botezați, misiunile transculturale, numărul de membri din biserica lor, cresterea rapidă a bisericii precum și a celorlalte 3, 4 în care s-au mai implicat, bisericile construite dar și cele demolate de prigonitori, numărul de urmăritori pe social media, vizualizările mesajelor lor de pe youtube. Chiar familia model pe care o au.
Cu siguranță, gândesc unii slujitori (professionals, după termenul lui Piper) în inima lor,… sunt mari în împărăția lui Dumnezeu. Da. Fără nici o îndoială. Sunt speciali. Deosebiți. Puțini au realizat ce au realizat ei. Puțini au mers pe cărarea asta. Au mâinile pline. Coșul le este plin. Paharul, plin de dă peste. Trebuie să fie vorba de o chemare mai specială, un har mai ascuns, mai unic.
Nu o spun răspicat, dar au grijă să-ți arunce pastilele astea și să-ți sugereze în mii de moduri treaba asta la întâlniri și conferințe. Locul propice unde parcă Hristos dispare, eclipsat fiind de „imperiul spiritual”, clădit de aceștia, în Numele Lui. Iar dacă mai ești și fraged, tinerel, fără vreo fărâmă din „experiența” asta, ești o țintă perfectă.
Nu generalizez. Sunt slujitori cu adevărat mari. La umbra lor nu te usuci. Însă oamenii mari înțeleg că nu este vreun lucru pe care să nu-l fi primit. Înțeleg harul. Și ei, oamenii ăștia mari se smeresc. Se smeresc pentru că au ochii îndreptați spre adevărata răsplătire. Cea care vine din mâna Lui. În ziua aceea. Aceștia detestă răsplata ce și-o pot lua de la oameni, pentru că primind-o, înțeleg că e posibil ca acea comoară de mare preț, ascunsă, hoții o pot fura.
Și nu-i așa? Nu-i evident? El doară cunoaște faptele lor, osteneala lor, răbdarea lor.
Ceilalți însă, până și un pahar cu apa dat unui om însetat îl dau în slow motion, ca să fie observat cum trebuie, de cine trebuie, având grijă să-l insereze bine și în următoarea predicuta.
În The Hiding Place, biografia acestei femei extraordinare, Corrie ten Boom, este menționat un moment sensibil. Tante Jans, mătușii lui Corrie, o femeie foarte activă, implicată, slujind în multe feluri, i se dă vestea că nu mai are mult de trăit.
Toată familia era adunată în jurul ei, iar cumnatul ei, tatăl lui Corrie începe această discuție grea. Redau fragmentul integral:

„Draga mea cumnata ,” a început tata blând,  „este o călătorie plină de bucurie în care pornesc toți copiii lui Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu. Și, Jans, unii trebuie să se duca la Tatăl lor cu mâinile goale, dar tu vei alerga la El cu mâinile pline!”
„Toate cluburile tale…,” Tante Anna a îndrăznit.
„Scrierile tale…,” a adăugat mama.
„Fondurile pe care le-ai strâns…,” a spus Betsie.
„Discursurile tale…,” am început eu.
Însă cuvintele noastre bine intenționate erau de prisos. În fața noastră fața mândră s-a șifonat; Tante Jans și-a pus mâinile la ochi și a început să plângă. „Goale, goale!” s-a înecat la final cu propriile lacrimi. „Cum am putea aduce noi ceva lui Dumnezeu? Ce mult îi pasă Lui de micile noastre jonglerii și fleacuri?”
Și apoi, în timp ce ascultam fără să credem ce auzeam, și-a coborât mâinile și cu lacrimile ce încă îi curgeau pe față a șoptit,  „Doamne Isuse, îți mulțumesc pentru că trebuie să venim cu mâinile goale. Îți mulțumesc pentru că Tu ai făcut totul – totul – la Cruce, și că tot ce avem nevoie în viață sau moarte este să avem această siguranță.”
Mama și-a aruncat mâinile în jurul ei și s-au îmbrățișat. Însă eu am stat înrădăcinata în locul meu, știind că tocmai am văzut un mister.*

Într-adevăr, cine ar putea spune că va veni în ziua aceea, înaintea Lui, cu mâinile pline. Că are siguranța că boabe-n spic el are. Că nu va fi numai un pai. Nu. Singura noastră siguranță este Isus. Crucea Sa. În viață sau moarte.
În rest, vom sta cu toții, cu mâinile goale înaintea Sa. Însă El, în harul Său, pe unele le va umple.

*pasaj tradus din The Hiding Place, The best – selling, inspirational true story of Corrie ten Boom.

Corrie ten Boom’s Father answer: „Some knowledge is too heavy for children”

The hiding place – The best – selling, inspirational true story of Corrie ten Boom.
With John and Elizabeth Sherrill

image