Mihail Neamtu: crima odioasă a dictată de o „rațiune” teologico-politică

La 15 august 1714, sultanul turc l-a ucis pe Constantin Brâncoveanu. De ce însă a trebuit ca trupul domnului creștin să fie târât pe străzile vechiului Constantinopol? De ce moartea violentă a venit însoțită de rușinea dezbrăcării de hainele domnești? Răspunsul meu e simplu: crima odioasă a fost dictată de o „rațiune” teologico-politică.

Cel mazilit la București a fost arestat și dus la Istanbul ca să fie interogat, anchetat și torturat, până la eliminare. Principele român era un om bogat, atât materialicește, cât și spiritualicește. Nu l-au iubit pe Brâncoveanu nici membrii familiei Cantacuzino, nici reprezentanții Înaltei Porți. Ahmet al III-lea i-a dorit arginții, dar a primit în schimb mărturia credinței.

Un tată demn și un soț îmbătrânit, la șaizeci de ani, a fost pălmuit cu dispreț. Un voievod rafinat, inteligent și poliglot, a fost înfometat. Un prinț îmbrăcat cu porfiră și vison și-a primit ocara. Dulceața s-a trezit adăpată cu fiere. Batjocorit precum Hristos pe Cruce, Constantin – cel cu numele primului împărat creștin – și-a văzut fiii executați cu sânge rece, înainte de-a pieri el însuși sub lovitura zdrobitoare a gâdelui. 

Ambasadorii occidentali din Anglia și Suedia au privit amuțiți la acest spectacol care n-ar fi atins cotele maxime ale atrocității fără imaginația sadică a sultanului. Și astăzi, Europa privește fără grai la decapitări sau torturi cu maceta. Ele s-au mutat de la Istanbul în centrul Parisului sau al Londrei. Iată de ce cred că istoria lui Constantin Brâncoveanu ar trebui spusă nu doar României dezbinate și lipsită de modele, ci și Europei seculare.

PS: Găsiți aici o lectură mai cuprinzătoare a vieții ctitorului Palatului Mogoșoaia.

Sursa: Facebook

VINERI, 10 Octombrie – Weekend-ul de apologetica

Probabil încă furat de niște idei auzite pe radio la amiază despre mileniști (millenials = termen ce nu are de-a face cu discuția despre mileniu/escatologie ci cu generația Y, născută prin anii ’80), despre Guyland( un fel de zonă de prematuritate persistentă, un blocaj al bărbățeilor în devenirea lor ca indivizi maturi și responsabili), am tot admirat în seara asta la Vlad și Natan maturitatea, gândirea, înțelegerea și prezentarea coaptă a unor teme esențiale pentru devenirea fiecarui creștin.

Mi-am luat notițe și am avut sentimentul ca vreau să-i opresc, ca să termin de notat. Bine ca avem înregistrări. 🙂

Din frânturile pe care mi le-am notat, unele rupte din context, cu scuzele de rigoare:

1. Vlad Crîznic – Introducere în apologetică.

– Dacă ai intenția și un plan să prezinți Evanghelia, Dumnezeu ne va da ocazii să vorbim despre El. Cel puțin în Anglia, dacă aici nu ai oportunități, cu toată diversitatea religioasă pe care o întâlnești, atunci unde? Citește în continuare „VINERI, 10 Octombrie – Weekend-ul de apologetica”