Nu tati! Nu tati! Nu tati!

Profesorul Bruce Waltke descrie modul în care creștinul ar trebui să răspundă la durere.

„Am salvat cândva o pasăre din ghearele pisicii noastre. Deși aripa îi era ruptă, pasărea înspăimântată se lupta să scape din mâinile mele iubitoare.

Compară acest episod cu recenta vizită a fiicei mele la medic. Gâtul ei inflamat însemna că o injecție era necesară.

Speriată, striga: ‘Nu tati! Nu tati! Nu tati!’ Dar în tot timpul era lipită de mine, în jurul gâtului meu.

Durerea ar trebui să ne facă să fim precum un copil bolnav și nu precum o păsăre rănită.“

Advertisements

Un Tată care nu-și poate lua ochii de la tine

​Greg Boyle, autor al cărții „Tattoos of the Heart“, ce descrie lucrarea sa cu tinerii din găștile din Los Angeles, susține că avem cu toții un fel de a-L privi pe Dumnezeu în mod personal, intim, o imagine a lui Dumnezeu ce ne călăuzește. Boyle explică faptul că „imaginea“ sa, felul în care îl privește pe Dumnezeu vine de la prietenul său, Bill Cain.

Cu ani în urmă, Bill și-a luat o pauză de la propria sa slujbă pentru a se îngriji de tatăl său care era pe moarte datorită cancerului. Tatăl său devenise un om fragil, dependent de Bill. Deși boala îl fărămița, mintea îi rămasese activă și plină de viață.

În răsturnarea rolului comun multor copii adulți care se ocupă de părinții lor muribunzi, Bill își punea tatăl în pat și apoi îi citea să adoarmă, exact așa cum tatăl lui făcuse cu el în copilărie.

Bill citea dintr-o carte, iar tatăl său, stătea acolo, uitându-se la fiul său și zâmbind. Bill de multe ori fiind epuizat de îngrijirea și munca de peste zi spunea tatălui său: “Uite care este ideea, îți citesc, te rog să adormi.” Tatăl lui își cerea scuze și își închidea ochii. Dar nu dura mult, pentru că în curând deschidea câte un ochi și zâmbea fiului său. Bill îl prindea cu ochiul deschis și apoi zâmbind îl închidea din nou.

Tatăl se abținea iarăși până când nu mai putea și celălalt ochi se deschidea să își privească fiul. După moartea tatălui său, Bill a spus că ritualul de seară a fost într-adevăr o poveste a unui tată care nu și-a putut lua ochii de la copilul său.

Cu cât mai mult Dumnezeu, Tatăl și Creatorul tău nu-și poate lua ochii de la tine. Ceea ce este adevărat cu privire la Isus, Fiul preaiubit în care își găsește toată plăcerea, este adevărat și pentru toți copiii Lui.

„Eu în ei şi Tu în Mine –, pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.“ Ioan 17:23

Putere pentru astăzi


Corrie ten Boom obișnuia să menționeze o conversație pe care o avea cu tatăl ei pe când era micuță.

„Tati“, a spus ea într-o zi, „îmi este frică de faptul că nu voi fi vreodată suficient de puternică pentru a fi o martiră pentru Isus Hristos.“

Tatăl ei i-a răspuns înțelept. „Spune-mi, când iei trenul de la Haarlem la Amsterdam, când îți dau banii pentru bilet? Cu trei săptămâni înainte?

„Nu tati, îmi dai banii pentru bilet chiar înainte să mă urc în tren.“

„Corect“, a răspuns el, „așa este și cu puterea lui Dumnezeu. Tatăl nostru înțelept din ceruri știe când vom avea nevoie de ajutor. Astăzi nu ai nevoie de puterea de a fi un martir. Dar dacă vei fi chemată la onoarea de a-ți da viața pentru Isus, El va avea grijă să-ți dea și puterea de care ai nevoie – chiar la timp.”

Corrie a spus mai târziu, „Am avut mare mângâiere în sfatul tatălui meu. Mai târziu a trebuit să sufăr pentru Isus într-un lagăr de concentrare nazist. El mi-a dat cu adevărat toată puterea și tot curajul de care am avut nevoie.“

Nu știm ce va aduce ziua de mâine. Ce se va face cu noi. Copiii noștri. Soția. Soțul. Boală. Cancer. Dacă vom fi forțați să ne abandonăm convingerile, credința. Persecuție.

Nu-mi imaginez cum voi face față la astfel de lucruri. Suntem chemați să nu ne îngrijorăm cu privire la ziua de mâine. Ajunge zilei necazul ei.

Avem însă ziua de astăzi. Și Dumnezeu nu-ți dă putere pentru ziua de mâine, ci îți dă putere pentru ceea ce ai de întâmpinat astăzi. Acum.

Curaj!

“Hakuna Matata” …însă “Amintește-ți cine ești!”

În ultimele luni am văzut filmul Disney, The Lion King (Regele Leu) de vreo două ori întreg. Și bucăți din el aproape în fiecare săptămână. Însă nu cred că Maya e motivul real. Am o bănuială că Laura este de fapt la butoane.
Hmm…

Pe lângă partea de început cu piesa pe care Maya dansează de fiecare dată, îmi mai place o scenă foarte importantă în desfășurarea acțiunii.

Regele Mufasa este ucis de fratele său, Scar. Simba a fugit și scapă cu viață. Scar devine rege cu ajutorul hienelor. Iar Simba, adoptat de Timon și Pumba, își trăia viața în felul său, se bucura de viață cum știa mai bine. Fără griji, fără complicații. Cum știau prietenii săi, mă rog…
Hakuna Matata!
Asta până când Rafiki, un mandril shaman, îi arată lui Simba că tatăl său e viu. Mufasa, Regele Mufasa îi apare lui Simba apoi pe cerul nopții și îi spune…”Simba, tu m-ai uitat.” Iar Simba îi răspunde…”Nu, cum aş putea?”

Iar Mufasa: “Ai uitat cine ești și de aceea m-ai uitat și pe mine. Ești fiul meu. Ești mai mult decât ai devenit. Amintește-ți cine ești.” El repetă fraza asta iarăși și iarăși. “Amintește-ți Simba, amintește-ți Simba.”
O scenă grozavă, momentul în care totul în film se duce în altă direcție. Momentul trezirii lui Simba. Acum își aduce aminte de tatăl său, de faptul că tatăl său era “viu”. Își aduce aminte că Mufasa a murit pentru ca el să trăiască și că el, Simba, este regele de drept în Pride Rock, fiind parte a familiei regale. Că e responsabil să își trăiască viața într-un fel anume. Că este momentul să își depășească frica și să dovedească curaj.
O excelentă ilustrație a vieții cu Dumnezeu. Uităm și noi cine suntem de multe ori. Ne uitam calea, fiind de nenumărate ori anchilozați în propria frică.

Curaj însă! Amintește-ți cine ești!

Corrie ten Boom’s Father answer: “Some knowledge is too heavy for children”

The hiding place – The best – selling, inspirational true story of Corrie ten Boom.
With John and Elizabeth Sherrill

image

Amintiţi-vă cine este cu adevărat tatăl vostru!

În ianuarie 2009, Jenna şi Barbara fiicele fostului preşedinte S.U.A., George Bush, au scris o scrisoare deschisă , Playing House in the White Housecătre fiicele noului preşedinte Sasha şi Malia Obama. Ele au oferit tot felul de sfaturi fetelor despre cum să se bucure de tot ceea ce viaţa la Casa Albă poate oferi. Gemenele Bush au încurajat fetele să meargă la meciuri de fotbal, la recepţii şi evenimente culturale. Scrisoarea precizează toate binecuvântările care vin odată cu acest statut de fiică a preşedintelui. Însă, la sfârşitul scrisorii se află un sfat personal, emoţionant şi extrem de folositor. Jenna si Barbara au scris:

„Şi în final, chiar dacă este o onoare şi chiar dacă este plină de oportunităţi extraordinare, nu este întotdeauna uşor să fii un membru al clubului la care vă veţi alătura. Tatăl nostru, ca şi al vostru, este un om de o mare integritate şi dragoste – un om care ne-a pus întotdeauna pe primul plan. Încă îl vedem acum cum l-am văzut când aveam 7 ani: ca tăticul nostru iubitor… El este tatăl nostru, nu desenul dintr-un ziar sau o parte dintr-o parodie de la TV. Mulţi oameni vor crede că îl cunosc însă n-au nici o idee cum s-a simţit în ziua în care tu te-ai născut, mândria pe care a simţit-o în prima ta zi de şcoală sau cât de mult iubiţi amândouă să fiţi fiicele lui. Aşa că iată care este cea mai importantă fărâmă de sfat: Amintiţi-vă cine este cu adevărat tatăl vostru!

Din păcate, nu-i aşa,… chiar şi în privinţa lui Dumnezeu oamenii au tot felul de idei, prejudecăţi şi gânduri. Sfatul este potrivit pentru noi toţi: Amintiţi-vă cine este cu adevarat Tatăl vostru!

Tatal meu, Dumitru Staniloae.

[…] Si am mai invatat ceva. Aceea ca o sutana nu inseamna rabat la obligatiile unei moralitati fara cusur. Ca zicerea pe care o folosim de multe ori cu atata placere “Quod licet Jovis non licet bovis” nu se potriveste nici in acest caz. Ca pe masura ce esti mai sus, aria de indulgenta se ingusteaza. Ca aceleasi criterii de judecata sunt valabile, ba chiar mai aspre, pentru un chip care se vrea venerabil si cu har, decat pentru cel mai umil dintre pacatosi. […]

CrestinOrtodox.ro

Michael, plecase de mult…

michael-jacksonTot internetul vuieşte de ştirea că Michael a plecat. Michael însă, plecase de mult…

Îmi aduc aminte ce spunea Josh McDowell când a vizitat ţara noastră. Vorbea despre relaţii. Conferinţa a avut un real impact asupra mea. „Cum vrei să-şi amintească oamenii despre tine? Un mare predicator? Un învăţător?  Sau, un tata bun?” Un tată bun mi-am zis eu. Îl amintea şi pe G. W. Bush care a fost întrebat la un moment dat care este cea mai mare realizare din viaţa sa. „Copiii mei încă se întorc acasă!”, a răspuns el. Aşa zic şi eu.

Tatăl meu este un beţiv notoriu şi şi-a nenorocit familia. Dacă Christos nu mă întâlnea, probabil îi călcam pe urme. Niciodata nu am putut rosti cuvântul „tată”. Am putut însă să spun la un moment dat „Tată”. De atunci…Viaţa.

Tatăl lui Michael n-a fost nici el tocmai un tată, un tată în tot sensul cuvântului.

Michael Jackson, după cum afirma Josh, a povestit recent ce i s-a întâmplat la prima repetiţie ca şi lider al formaţiei Jackson Five, când Michael avea numai cinci anişori. În timpul repetiţiei, ceva a mers rău şi Michael s-a întors şi a strigat, “Tăticule!”  Tatăl său a oprit repetiţia şi a spus sever, “Nu sunt tatăl tău! Eu sunt managerul tău! Şi, să nu uiţi asta vreodată.” Michael a spus ca niciodată nu a uitat.

Recent, în timp ce vorbea la Universitatea Oxford în Anglia la aproximativ 800 de studenţi şi profesori, Jackson specifica despre Help the Children, fundaţia pe care o începuse. După numai câteva minute, a izbucnit în plâns.

Când şi-a recăpătat puterile, după momente bune, a început să explice, “Tot ce vroiam a fost un tată. Un tată care să-mi arate dragoste. Tatăl meu niciodată nu mi-a arătat asta. Niciodată nu mi-a zis, “Michael, te iubesc””

De aceea spun, Michael plecase de mult…

“Tata” i-a spus asta de nenumarate ori. Dacă L-ar fi cunoscut nu ar fi plecat vreodată.

Familie si responsabilitate.

familia impreuna Familia este foarte importanta pentru mine. Am motivele mele…

Parintii mei s-au despartit cand aveam numai doi anisori. Au luat-o pe drumuri separate. Mama a trait un calvar cu Jan in casa. Niciodata nu am putut sa-i spun „tata”. Nu am avut frati. Am aflat apoi ca am de fapt un frate, Alin, din partea tatalui, mai mic cu vre-o doi trei ani ca mine. Pe la paisprezece ani am plecat de acasa vrand sa fac ceva cu viata mea. Pentru mai bine de doi ani am facut sport, kaiac-canoe. Singur, departe de casa, m-am maturizat cam fortat.  Cand m-am intors maica-mea a plecat sa lucreze in Italia, apoi in Anglia. Este stabilita acolo de vre-o cinci ani. Am vazut-o de vre-o doua, trei ori in cinci ani. Si tot de atatia locuiesc singur. Desi am avut-o pe ea si ea m-a avut pe mine (nu intru in detalii), ce am avut noi, nu se incadreaza in modelul traditional al familiei, asa cum o percep eu. Sunt intristat, pentru ca si ea isi dorea altceva, ceva mai mult, ceva de care nu a avut parte.

Poate ca de asta Continue reading “Familie si responsabilitate.”

T.

TACTØ

Talentul ne invata ce si cum sa facem; tactul hotaraste insa cand saØ facem.

Lumineaza-i pe cei din jurul tau, dar nu te repezi asupra lor caØ traznetul.

Daca vrei sa fi popular, trebuie sa induri sa asculti multe lucruriØ
pe
Ø care le sti deja de multa vreme.

Rugat sa dea o definitie a “diplomatiei”, Abraham Lincoln a spus: “Ei bine,Ø eu cred ca aceasta diplomatie este arta de a-i lasa pe altii sa faca de buna voie … ceea ce le spui tu.”

Barbatul care ghiceste corect varsta unei femei s-ar putea sa fieØ perspicace, Continue reading “T.”

Influenţa nefastă a colegilor.

Pe măsură ce unii tineri cresc, influenţa părinţilor asupra lor scade şi în ei se dezvoltă cu putere dorinţa de a fi simpatizaţi şi acceptaţi de către cei de vârsta lor.
Alţii simt, pur şi simplu nevoia de a discuta cu cineva care “îi înţelege” sau care îi face să se simtă iubiţi sau utili.
Când nu există o astfel de comunicare în familie, şi aceasta se întâmplă din nefericire nepermis de des, ei o caută la colegii lor. La fel, lipsa de încredere în sine, precum şi sentimentul de nesiguranţă îi fac adeseori pe unii să fie vulnerabili la influenţa colegilor.
Influenţa colegilor nu este neapărat rea. Un proverb spune:”Fierul cu fier se ascute şi un om ascute pe altul”. Un cuţit de fier poate ascuţi lama tocită a altui cuţit, prietenia cu alţi tineri poate ascuţi personalitatea în mai bine, cu condiţia ca acei colegi să aibă o atitudine matură şi sănătoasă.
Dar, de multe ori tinerii sunt lipsiţi de maturitate, atât în plan spiritual, cât şi în plan mental. Mulţi tineri au puncte de vedere şi opinii neraţionale, instabile şi nechibzuite.
Atunci când un tânăr ajunge în totalitate sub influenţa colegilor, el nu se deosebeşte de un orb condus de un alt orb, iar rezultatele pot fi dezastruoase.
Când eşti provocat, tinere prieten, la ceva ridicol neplăcut sau de-a dreptul periculos, nu te pripi şi gândeşte de două ori.
Biblia atrage atenţia:”Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de parfumuri; tot aşa puţină nebunie biruie înţelepciunea şi cinstea(Eclesiast 10:1).
Iată cum un ulei extrem de valoros, concentratul negustorului de parfumuri, poate fi iremediabil degradat de ceva aparent fără însemnătate, cum ar fi o muscă moartă. Tot la fel şi cu reputaţia câştigată în ani de cinste şi corectitudine ireproşabilă, care poate fi distrusă de, doar, puţină nebunie.
Inofensivele glume copilăreşti pot avea drept urmare note mici, scăderea prestigiului în faţa profesorilor şi chiar eliminarea din şcoală. Nu ezita, iubite prieten, şi întreabă-te dacă cei care te manipulează îţi sunt cu adevărat prieteni. Face ca pentru o simplă distracţie să calci Legea Domnului, să nesocoteşti sfaturile iubitoare ale părinţilor? Îndemnurile colegilor de acest fel sunt o expresie a iubirii? Insistenţele şi chiar numărul mare de colegi sunt cu adevărat sincere şi nevinovate?
“Merg la şcoala din acest cartier de opt ani şi nu am reuşit să-mi fac nici un prieten”.
Poate că şi tu, prietene, ai simţit acest lucru: că-ţi este greu să legi prietenii.
Dar, oare, ce sunt de fapt prietenii adevăraţi? Care este secretul de a-i avea?
Un proverb spune:”Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate”. Proverbe 17:17
Prietenia, însă, înseamnă cu mult mai mult decât a avea un umăr pe care să plângi.
Sunt aşa zişi prieteni care îl văd pe celălalt că a dat de necaz, dar, pretind că le este teamă să intervină. Nu! Un prieten adevărat va încerca să avertizeze pe cel în cauză înainte de a fi prea târziu, chiar cu riscul de a displace momentan.
Dar, prietene, va permite oare amorul tău propriu rănit implicarea unei persoane din afară care ţine atât de mult la tine încât îţi spune adevărul?
În Proverbe 27:6 se spune:”Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.”
O persoană care gândeşte sănătos şi care vorbeşte deschis este cu siguranţă tipul de persoană ideală pentru a fi prieten.
Cu amărăciune în suflet cineva mărturisea:”Viaţa mea este o dovadă că nu toţi “prietenii” te fac să fii mai bun”. De ce a făcut această afirmaţie? Tânăra cu pricina a fost determinată să-şi părăsească familia şi casa părintească pe când era doar o adolescentă.
Experienţele amare prin care a trecut au făcut-o să se simtă “bătrână” la doar 23 de ani. Întâlnirea cu Dumnezeu i-au adus adevărata bucurie, pace şi mulţumire.
Dar, din nefericire, după întâlnirea cu Mântuitorul a ales prietenia unor tineri străini de cele creştineşti şi a căzut mai rău decât era înainte. Acum a învăţat ceva ce nu ştiuse înainte: furtul şi drogurile.
Drogurile i-au furnizat liniştea de care avea tot mai multă nevoie pentru noua sa viaţă. Când a căzut până la prostituţie Domnul i-a ieşit iar în cale prin slujitorii Săi:”Lacrimi de bucurie mi-au inundat faţa şi sufletul”.
Dar, a renunţa la obiceiurile din lume este un lucru greu de înfăptuit, dar, arareori cei greşiţi se roagă înainte. Majoritatea cad în greşeală şi apoi se roagă pentru iertare. Dar, nu ar fi mai eficientă rugăciunea înainte de a cădea în greşeală? Practica spune că “da”, este o metodă mai eficientă.
Cele relatate subliniază adevărul biblic:”Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cine se însoţeşte cu nebunii va avea necaz” Proverbe 13:20.
Relatarea continuă “Dacă aş fi rămas prietenă cu acele persoane care îl iubeau pe Dumnezeu, aş fi evitat acele lucruri.”
Dar, unde pot fi găsiţi prieteni care îl iubesc nu cu vorba, ci cu fapta pe Bunul Dumnezeu? În adunările creştine, binenţeles.
Prietene, caută tineri care nu numai că îşi declară credinţa, dar au şi fapte care să le dovedească credinţa şi devotamentul creştinesc.
“După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă” Iacov 2:26.
S-ar putea ca tinerii de acest fel să fie găsiţi mai greu. Prietenia cu o persoană mai în vârstă poate fi o experienţă creştină deosebită. În acest sens poate fi studiată şi sub acest aspect relaţia dintre Ionatan şi David, ştiut fiind faptul că Ionatan îi putea fi tată lui David:”Şi de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el” 1Samuel 18:1.
Şi totuşi cum se poate lega o prietenie?
Isus Hristos a cultivat prietenii atât de solide încât prietenii lui erau dispuşi chiar să moară pentru El. De ce? În primul rând deoarece principala grijă a Mântuitorului în viaţa sa pământească a fost interesul faţă de oameni, şi nu un interes pasiv, ci un interes activ, viu şi lucrător.
Viaţa a dovedit că primul pas în a lega prietenii solide şi sănătoase este interesul faţă de semeni. Aceasta nu înseamnă să se cadă în cealaltă extremă: extravertire dusă la extrem! Isus a fost “smerit cu inima” şi nu încerca în nici un fel să se facă remarcat (“Eu sunt blând şi smerit cu inima”).

Manifestarea unui interes sincer, fără nici un fel de ostentaţie, îi atrage pe oameni.
De multe ori, lucruri simple, a mânca ceva împreună sau a ajuta pe cineva la treabă, pot contribui la cultivarea prieteniei.
“Luaţi seama deci cum ascultaţi!”
Aceasta este o recomandare pe care Isus Hristos o face în evanghelia lui Luca 8:18. Referirea lui Isus este foarte clară: modul de a asculta cuvintele lui Dumnezeu Tatăl; dar cât de bine se aplică şi în dezvoltarea prieteniilor! A fi bun ascultător este un excelent liant între oameni.

(material preluat)