Maica Tereza: „Ai făcut asta pentru Mine!“

Reclame

Leul Aslan, Regele, este periculos. Dar este bun

Preotul anglican Ed Hird scrie: 

În 1954, C.S. Lewis a scris unor elevi de clasa de a cincea din Maryland: „Nu mi-am zis: „Hai să îl reprezentăm pe Isus aşa cum este el în lumea noastră ca fiind un leu în Narnia”; mi-am spus „să presupunem că ar exista un tărâm ca Narnia şi că Fiul lui Dumnezeu, devenit om în lumea noastră, acolo devine un leu şi apoi să ne imaginăm ce s-ar întâmpla””.
În scrisoarea trimisă unui copil în 1961, Lewis scrie că „întreaga poveste narniană este despre Hristos”. „Din moment ce Narnia este o lume a animalelor vorbitoare, m-am gândit că acolo ar deveni un animal vorbitor, după cum aici a devenit om. Mi l-am imaginat ca leu pentru că a) se presupune că leul este regele animalelor şi b) Hristos este numit în Biblie „Leul din seminţia lui Iuda.””

My Book Review: Dangerous Calling by Paul David Tripp

dangerous-calling-paul-david-trippThe most important aspect when I read a book about ministry is to understand if the author is actually involved in ministry (of course…), to understand his heart and taste his honesty.

Dangerous Calling is soaked with confessions. Paul Tripp’s confessions, and so many tragedies from the ministry field. Inspired title, Dangerous. Paul knows the problem. If you are preparing for ministry or you are involved in ministry, you can certainly understand that he was and he still is in your shoes. He’s sharing humbling and embarrassing things that most of us tend to hide.

I know I am not alone. There are many pastors who have inserted themselves into a spiritual category that doesn’t exist. Like me, they think they are someone they’re not. So they respond in ways that they shouldn’t, and they develop habits that are spiritually dangerous. They are content with a devotional life that either doesn’t exist or is constantly kidnapped by preparation

He examines his heart and motivations in ministry and invites you to walk in his steps, constantly asking himself, how is the Gospel of Jesus Christ forming the heart of the pastor and his ministry local culture. Undoubtedly, if you do not understand the ministry as it was designed by God, you are in a dangerous place. If the work of God and not God Himself is the main motivation, you are in a dangerous place.

The pastor must be enthralled by, in awe of—can I say it: in love with—his Redeemer so that everything he thinks, desires, chooses, decides, says, and does is propelled by love for Christ and the security of rest in the love of Christ. He must be regularly exposed, humbled, assured, and given rest by the grace of his Redeemer. His heart needs to be tenderized day after day by his communion with Christ so that he becomes a tender, loving, patient, forgiving, encouraging, and giving servant leader. His meditation on Christ—his presence, his promises, and his provisions—must not be overwhelmed by his meditation on how to make his ministry work.

You can feel the love for those who are involved in God’s work and also his pain for the unhealthy pastoral culture that anyone can identify today. The only remedy is Christ.

You see, it is only love for Christ that can defend the heart of the pastor against all the other loves that have the potential to kidnap his ministry. It is only worship of Christ that has the power to protect him from all the seductive idols of ministry that will whisper in his ear. It is only the Continuă lectura

Ipocrit sau pacatos iertat?

     Termenul „ipocrit” provine dintr-un cuvant grecesc asociat de obicei cu teatrul. Actorii de pe scena erau ipocriti. Acestia purtau o masca pentru a arata ce personaj interpreteaza. Acelasi actor putea interpreta un personaj intr-un moment al piesei si un alt personaj in alt moment. Prin urmare cuvantul se referea la oamenii care jucau un rol.
      Domnul Isus a pus un accent foarte mare pe ceea ce aratam in mod public celorlalti si ceea ce suntem de fapt. Ipocrizia spirituala inseamma sa pretinzi ca esti mai spiritual decat esti cu adevarat.
     Acum, noi toti avem o doza de ipocrizie. Insa este o diferenta mare intre a arata in mod voit altceva decat ceea ce esti si a te considera un pacatos iertat, un om cu slabiciuni, onest cu privire la propria inima, de multe ori inselatoare. Biblia nu spune ca urmasii lui Hristos sunt perfecti insa spune ca Continuă lectura

Cocalarul spiritual.

În The Christian Century, ediţia din 23 August, 2006, John Ortberg vorbeşte despre fariseism, în special de felul în care se ascunde în fiecare dintre noi, câte un pui de fariseu. James Dunn afirmă în sensul acesta faptul că „în primele secole o atenţie disproporţionată a rabinilor era împărţită în trei zone ale legii: regulile alimentare, ţinerea sabatului şi circumcizia.” Cu toate acestea rabinii nu pretindeau că acestea sunt aspectele centrale ale legii lui Dumnezeu. Ei cunoşteau faptul că esenţa legii era shema – iubirea lui Dumnezeu cu toata inima, cu tot sufletul şi cu toată puterea. Atunci, de unde focalizarea aceasta neobosită asupra legilor alimentare, circumciziei şi asupra ţinerii sabatului?

„Răspunsul,” spune Dunn „implică nişte „indicatori de identitate” sau „limite”. Toate grupurile din istoria omenirii au tendinţa de a fi exclusiviste; ele doresc să cunoască cine este înăuntru şi cine este afară. Aşa că adoptă „indicatori de identitate” – practici vizibile în privinţa îmbrăcămintei, a vocabularului sau a comportamentului, servind astfel în distingerea a cine este în grup şi cine este în afara lui.

De pildă, în zilele noastre cocalarul (că-i la modă) este un exemplu sugestiv. Sunt „limite” şi „indicatori” ce conturează identitatea cocalarului. Acesta nu v-a recunoaşte vreodată că-i cocalar. N-are de ce. El nu ştie asta. Ceilalti ştiu. Şi de obicei este uşor de distins. „Vai de steaua lui”, mai spălat însă şi cu multe pretenţii, cocalarul este îmbracat ostentativ şi sclipitor, cu pantofi cu ciocuri ascuţite, lănţişor de aur sau imitaţie, brăţări, inele, toate cât mai la vedere. Epilat, cu ochelari de mărimea celor de sudură. Uneori poartă trening şi adidaşi de dincolo, o geacă sport ori ceva care să aibă eticheta „Dolce&Gabbana”, „Gucci”, „Louis Vuitton”, cumpărate sau luate la schimb de la un tovaraş, pretenar, băiat de băiat. Conduce o maşină scumpă, de obicei numai seara cu 10-15 km la oră, numai prin centru, cu muzică stilată (manele, manele mixate…etc.), nereuşind de cele mai multe ori să-şi plătească propria benzină (de aici şi cheta pentru ea).

Dincolo de acest exemplu ostentativ am întâlnit şi prin mediile creştine şi pseudo-creştine diferite exemple, grupuri cu “limite” bine conturate. Nu le mai menţionez deşi am fost ispitit s-o fac. Aproape fiecare grup mai “special” se îmbracă cumva, adoptă un anumit trend, anumite obiceiuri culinare si tradiţii felurite.

Privind în felul acesta, codurile si regulile ciudate din primele secole ne apar parcă mult mai desluşit. Isus nu-i acuză pe farisei de o formă timpurie de pelagianism sau de Continuă lectura

Ești tu mort (spiritual)?

harul mantuitor–          Cu siguranță nu. Cam urât cuvântul ăsta. Ce fel de întrebare e asta? Nu poți spune așa ceva despre cineva. S-ar putea să jignești. Și cum ai putea să mă întrebi asta. Doar mă știi. Iată, îmi place pepenele galben, Pepsi Twist și cartofii prăjiți. Îmi place să ascult o muzică bună și să văd un film fain din când în când. Mă plimb, alerg, râd, mă bucur de viață. Gândesc, citesc, și-mi place să mai compun uneori. Iubesc, respect, rămân aproape de lucrurile frumoase. Sunt tânăr. Tocmai mi-am serbat aniversarea. Prietenii îmi spun că sunt o ființă foarte spirituală. Se simt bine în compania mea. Îs foarte corect, onest și devreme acasă. Cu siguranță nu sunt un om mort. Adierea vântului, dimineața, întro zi toridă de vară. Freamătul mării seara. Mireasma, parfumul florilor de tei. Soarele la asfințit. Luna și stelele în nopțile de iarnă. Îmbrățișările calde, lacrimile de bucurie, sărutul dulce al revederii, plimbările lungi. Eu,… eu mă bucur de toate acestea.

–          Te bucuri de toate acestea, împreună cu Christos?

–          Christos?

–          Da, Christos. Fără El ești un om mort (spiritual). Insensibil, nimic nu te afectează. Nu vezi, nu auzi, nu simți nimic. Nu ai viața, mișcarea ori ființa. Lumea, lumea spirituală se mișcă în jurul tău, dar tu n-ai ochi s-o vezi. Tu nu ești doar degradat spiritual, pe jumătate mort, un picuț mort, undeva între, nu chiar așa de…”mort de-a binelea”, în stare de neutralitate, inconștiență…ci ești mort, mort spiritual. Mireasma cunoștintei lui Christos nu ți-a umplut inima. Nu găsești frumusețe în El. Ești Continuă lectura

Mai vorbeste Dumnezeu astazi ?!?

     Mai vorbeste Dumnezeu astazi?!? Intrebarea aceasta este pe buzele multora. Iata ce spune John Piper… 

   Vocea Domnului  „Sa va spun despre cea mai minunata experienta pe care am avut-o intr-o zi de luni,  dimineata in 19 marie 2007, putin dupa ora 6. Dumnezeu chiar mi-a vorbit. Nu am nici o indoiala ca nu a fost Dumnezeu. Am auzit cuvintele Sale asa cum memoria unei conversatii trece prin mintea noastra. Cuvintele erau in engleza, dar erau pline de autoritate. Stiu, fara urma de indoiala ca Dumnezeu inca vorbeste azi.

    Nu am putut dormi din diferite motive. Eram la casa Shalom in Minnesota intr-o tabara. Era cam cinci si jumatate dimineata. Stateam in pat gandindu-ma daca sa ma ridic sau sa mai atipesc putin. In mila Lui, Dumnezeu m-a ridicat. Era aproape intuneric, dar am reusit sa-mi gasesc hainele, m-am imbracat, mi-am luat geanta, si am iesit din camera fara sa o trezesc pe sotia mea. In camera principala era liniste . Nimeni se pare ca nu se trezise. Asa ca m-am asezat pe o canapea, intr-un colt, sa ma rog.

    In timp ce ma rugam, dintr-o data s-a intamplat. Dumnezeu mi-a spus: Vino si vezi ce am facut! Erau cuvintele lui Dumnezeu, chiar cuvintele lui Dumnezeu. In acel moment, in secolul XXI , 2007, Dumnezeu vorbea cu mine cu o autoritate absoluta. Era atata dulceata. Timpul nu mai conta. Dumnezeu era aproape. Eram sub privirea Sa. Avea sa-mi spuna ceva. Cand Dumnezeu se aproprie, nu te mai grabesti. Timpul incetineste.

    Ma intrebam ce vroia sa spuna prin vino si vezi. Ma va duce undeva, asa cum l-a dus pe Pavel in ceruri sa vada lucruri despre care nu poti sa vorbesti. Aceast vino si vezi insemna ca o sa am o viziune a unui lucru maret al lui Dumnezeu pe care nimeni nu l-a vazut. Nu stiu cat timp a trecut intre cuvintele initiale vino si vezi ce am facut, si urmatoarele cuvinte. Nu mai conta. Eram infasurat in dragostea convorbirii personale. Dumnezeul Universului vorbea cu mine.

    Atunci mi-a spus…mai clar nu se putea, asa de clar ca orice cuvant care imi trece prin minte. Continuă lectura

Cei ce merg la biserica, pastorii, se zbat sa defineasca „maturitatea spirituala”

 

     Barna Group relateaza faptul ca multi oameni din biserica nu au nici o idee despre ce inseamna „maturitatea spirituala”,  lucru posibil fiindca, deasemenea, nici chiar pastorii acestora nu pot sa defineasca conceptul. Un nou studiu Barna arata ca jumatate din cei ce merg la biserica nu pot descrie felul in care biserica lor defineste „un urmas al lui Isus, sanatos si matur spiritual” , incluzand chiar  si pe cei care se numesc pe ei insisi „crestini nascuti din nou.” Cele mai frecvente raspunsuri includ: „incercand din greu sa urmezi regulile descrise in Biblie”, raspuns dat si de crestinii care considera ca faptele bune nu sunt conditii esentiale pentru mantuire.

     Crestinii nascuti din nou tind mai degraba sa arate spre „o relatie cu Isus”, ca semn al maturitatii spirituale, dar mai mult de jumatate au afirmat ca urmarirea anumitor reguli se traduce in maturitate spirituala. Pastorii, deasemenea, se zbat sa arata anumite pasaje biblice specifice pentru a descrie masura pentru maturitatea spirituala- iar o treime au spus simplu, „intreaga Biblie.”