Capcana sfinţeniei.

Un slujitor experimentat al lui Dumnezeu a spus că, în timp ce popularitatea este o capcană în care puţini sunt prinşi, totuşi o capcană mai periculoasă şi mai subtilă este să fii faimos pentru sfinţenia ta. Faima de a fi un om evlavios este o capcană la fel de mare ca faima de a fi un om învăţat sau elocvent. Este posibil să te ţii cu conştiinciozitate chiar de obiceiurile din taină ale devoţiunii pentru a câştiga un renume pentru sfinţenie. (Cât de adevărat, şi totuşi înfricoşător, este limbajul dr. Owen- citat în Lucrarea creştină, scrisă de Bridge-: Fie ca cel ce se pogoară în groapă în pace să capete o mare reputaţie pentru religiunea lui; fie ca cel ce predică şi slujeşte pentru a-i face pe alţii mai buni decât este el însuşi şi, în acelaşi timp, uită să-şi smerească inima, să umble cu Domnul în sfinţenie şi rodnicie manifestate, iar el nu va avea un sfârsit neplăcut).

Viaţa lui Robert Murray M’Cheyne, de Andrew A. Bonar, p. 166.

Frumuseţea căsniciei creştine.

„Cât de frumoasă este căsnicia între doi creştini, doi care sunt una în casă, una în dorinţă, una în modul de viaţă pe care îl urmează, una în religia pe care o practică… Nimic nu-i desparte în trup sau spirit… Ei se roagă împreună, se închină împreună, postesc împreună; se învaţă reciproc, se încurajează reciproc, se întăresc reciproc. Merg alături în Biserica lui Dumnezeu şi sunt părtaşi ai ospăţului lui Dumnezeu; alături trec prin dificultăţi şi persecuţie, împărtăşind o mângâiere reciprocă. Nu au secrete unul faţă de celalalt; nu evită compania celuilalt; nu aduc niciodată întristare inimii celuilalt…. Văzând asta, Christos se bucură. Unor astfel de oameni El le dăruieşte pacea Sa. Unde sunt doi ca aceştia împreună, este şi El prezent.”

Cuvintele lui Tertulian străbat peste ani revelând o realitate după care tânjesc mulţi dintre cei ce poartă numele lui Christos şi anume descoperirea frumuseţii în cadrul căsniciei creştine. În zilele noastre din nefericire, în cea mai mare parte, Biserica nu mai conştientizează prezenţa Celui ce umblă în mijlocul lampadarelor de aur cu un glas ca al multor ape. Ca urmare, nici viaţa de familie a acestei largi majorităţi nu se mai face auzită ca un ecou al vocii Sale ci este precum un gong de aramă zgomotos sau un chimval zăngănitor.

Totuşi, frumuseţea de care vorbeşte acest părinte al bisericii, frumuseţea căsniciei descrisă de Scripturi este conturată odată cu înţelegerea scopurilor pentru care aceasta a fost creată. Ceea ce conferă frumuseţe căsniciei este tovărăşia, camaraderia. „Nu este bine ca omul să fie singur!” Suntem creaţi să trăim în relaţii iar căsnicia este cel mai intim nivel al relaţiilor umane. Apoi, aceasta este pilonul de bază al societăţii. Lumea ar fi un dezastru dacă familia s-ar strica complet şi ar înceta să mai existe. De asemenea, căsnicia este pentru reproducere. „Duceţi-vă şi umpleţi pământul!”, a spus Dumnezeu cuplului primordial. Aceasta nu înseamnă că familia este doar o „clinică maternă”. Nu. Mariajul şi sexul în cadrul acestuia este şi pentru plăcerea noastră. Căsnicia este un lucru bun şi plăcut atunci când lucrurile se aşează cum trebuie. Ea este de asemenea o Citește în continuare „Frumuseţea căsniciei creştine.”

Fericit cu Dumnezeu…

Un studiu interesant pe principiul „regulii de aur” a fost condus de Bernard Rimland, directorul Institutului pentru Cercetarea Comportamentului Copilului. Rimland a descoperit că „cei mai fericiţi oameni sunt cei care îi ajută pe ceilalţi.”

Fiecare persoană implicată în studiu a fost rugată să enumere zece indivizi foarte bine cunoscuţi de aceştia şi să-i definească cu „eticheta” de fericit sau nefericit. Ei trebuiau să treacă prin listă iarăşi şi să mai adauge o „etichetă”, altruist sau egoist, folosind următoarea definiţie pentru egoism: O tendinţă constantă în dedicarea timpului şi a resurselor cuiva pentru propriile interese şi propria bunăstare- o neplăcere în a dedica propria persoană pentru interesul celorlalţi.

În clasificarea rezultatelor, Rimland a descoperit că toţi oamenii definiţi ca fiind fericiţi au fost de asemenea descrişi ca fiind şi altruişti. El a scris că cei „ale căror activităţi sunt devotate propriei fericiri şi bunăstări…sunt cel mai probabil, nefericiţi, spre deosebire de cei ale căror eforturi sunt dedicate în a-i face pe alţii fericiţi. În concluzie Rimland a afirmat:”Fă altora ce ai vrea să ţi se facă ţie.” (Bernard Rimland, ‘The Altrruism Paradox,’ Psychological Reports , 51 (1982) : 521, 522.)

Binenţeles, niciodată nu vom putea face acest lucru. Stiaţi asta nu-i aşa?! Nu avem cum să facem acest lucru pentru că noi, în esenţă, in natura noastră, suntem foarte egoişti. Poate de asta nu întâlnim prea mulţi oameni fericiţi, fericiţi cu adevărat.

Un exemplu tipic: Căsnicia! Chiar vorbeam cu Laura ieri… Viaţa de cuplu descoperă toate păcatele astea…egoismul, mândria etc., fiind  un cadru propice pentru ca Dumnezeu să lucreze în noi sfinţenia Sa, caracterul Său. Despre asta vorbeste şi Gary Thomas în cartea sa, Căsătorie sfântă.

Dar dacă scopul primar al lui Dumnezeu pentru căsatoria ta nu este acela de a te face fericit…  ci sfânt? Şi dacă relaţia maritală nu gravitează atât de mult în jurul tău şi a partenerului tău, cât în jurul lui Dumnezeu?

C.S. Lewis are aceeasi abordare. Fericirea nu începe cu ceea ce pot face eu, cu efortul meu, cu sacrificiul meu, oricât de bine intenţionat ar fi. Şi nici cu ceea ce face aproapele meu pentru mine, în folosul meu.  Fericirea gravitează în jurul lui Dumnezeu.  „Nu pot împlini ce spun”, afirma Lewis, „decât atunci când îl iubesc pe aproapele meu ca pe mine însumi: şi nu pot învăţa să-l iubesc pe aproapele meu ca pe mine însumi decât după ce am învăţat să-L iubesc pe Dumnezeu; şi nu pot învăţa să-L iubesc pe Dumnezeu decât dacă învăţ să ascult de El.”

Everything starts with God!

Trupul meu este despre El. de Max Lucado

Trupul meu este despre El.de Max Lucado

„Nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi?”(1 Cor. 6:19). Pavel a scris aceste cuvinte împotriva obsesiei după sex a corintenilor. „Fugiţi de curvie” scrie în fraza anterioară. „Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un pãcat savârşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său.(v.18)

Ce scriptură somon! Nici un mesaj nu înoată mai în contra curentului ca aceasta. Cunoşti imnul sexual al zilelor noastre: „Fac ce vreau. E trupul meu.” Răspunsul ferm al lui Dumnezeu? „Nu, nu e. E al meu.”

Înţelege te rog, Dumnezeu nu e antisex. Îndepărtează orice noţiune cum că Dumnezeu ar fi anti-afecţiune şi anti relaţii sexuale. Până la urmă, el a dezvoltat întregul pachet. Sexul este ideea Sa. Din perspectiva Sa, sexul nu e lipsit de sfinţenie.

El vede intimitatea sexuală în felul în care văd eu Biblia familiei. Moştenită din partea tatălui, volumul are sute de ani şi e groasă de cam 30 de centimetri. Plină de însemnări, mâzgălituri, şi un arbore genealogic, care este, după estimarea mea, de nepreţuit. Deci, o folosesc cu grijă.[…]Mai mult pe Max Lucado Romania.

Omul de care se foloseste Dumnezeu!

Va prezint noul blog al colegului meu Timotei Stoica, Omul de care se foloseste Dumnezeu!

Timotei este un baiat sincer, cu o inima mare pentru Dumnezeu si cu o dorinta puternica de a-I fi pe plac, de a trai in sfintenie.

Cine este Acesta? s-a intrebat si Timotei si se intreaba atatia astazi cand privesc inspre Christos…  Oamenii Il vad in multe feluri…un doctor, profet, ….si fiecare adauga la aceasta lista interminabila.

Intrebarea ce ramane valabila este urmatoarea: pentru tine,…. cine este Isus Christos? Cine este?

In chimie, a transformat apa in vin.
In biologie, S-a nascut fara a fi conceput natural.
In fizica, a sfidat legea gravitatiei cand S-a ridicat la cer.
In economie a contracarat legea cresterii costurilor relative (diminishing return) cand a hranit 5000 de oameni cu 2 pesti si 5 paini.
In medicina, a vindecat bolnavii si orbii fara a le administra nici un fel de medicament.
In istorie, El e inceputul si sfarsitul (Alfa si Omega).
In guvernare, a spus ca poate fi numit Consilierul minunat, Printul Pacii.
In religie, a spus ca nimeni nu ajunge la Tatal decat prin El;
N-a avut servitori, si totusi I se spunea Stapan.
N-a avut diploma, si totusi I se spunea Invatator.
N-a avut medicamente, si totusi I se spunea Vindecator.
N-a avut armata, si totusi se temeau de EL.
N-a castigat nici un razboi, si totusi a cucerit lumea.
N-a comis nici o crima, si totusi L-au rastignit.
A fost inmormantat, si totusi traieste si azi.

Numai atunci cand il descoperi pe Christos cu adevarat, ca Fiu al lui Dumnezeu, ca Mantuitor, numai atunci poti sa intelegi sensul cuvintelor libertate, iubire, fericire…

Numai atunci intelegi ca viata nu trebuie traita oricum, ci in sfintenie, o tema reiterata constant de colegul meu. Nu exista pacate mari sau pacate mici. In ochii lui Dumnezeu, pacatul e pacat! Nu categoriseste Dumnezeu pacatele noastre. Sa furi o agrafa chiar, este pacat in ochii Sai si fiecare pacat va fi condamnat de El in ziua aceea. Insa, este speranta!  Dumnezeu uraste pacatul, dar iubeste pacatosul! ne reaminteste Timotei avertizandu-ne totodata ca exista un timp, cata vreme se zice astazi, de a ne impaca cu El.

Dumnezeu sa ne ajute pe fiecare sa ne traim cu adevarat viata in sfintenie si in pocainta!

Amin! zic eu…

Cântarea Cântărilor.

Casnicie Dragostea de-a lungul timpului a fost examinată de filozofi, înfrumuseţată de poeţi şi înălţată de muzicieni, însă nimic nu se compară cu perspectiva pe care Biblia o dă acestui sentiment.

Felul în care privim dragostea diferă de la persoană la persoană. Mediul cât şi timpul în care trăieşte fiecare, precum şi experienţele de viaţă  influenţează felul în care privim dragostea şi, întocmai cum afirma un profesor de-al meu şansele de a întâlni cândva o persoană pentru care cuvântul „dragoste” să însemne acelaşi lucru ca şi pentru noi sunt cvasinule.

Chiar dacă există o varietate de perspective în cazul acestui sentiment, totuşi, Biblia oferă un etalon după care putem să ne conturăm percepţiile. Biblia este prin excelenţă Cartea Dragostei, iar Dumnezeu este… Dragoste.

Cea mai intimă relaţie este relaţia dintre un bărbat şi o femeie,  iar această relaţie trebuie să fie una caracterizată în mod profund de acest sentiment.  Biblia vede această relaţie materializată în căsătorie iar relaţia soţ –soţie concretizată pe respect si devotament.

Cartea Cântarea Cântărilor sau Cântarea lui Solomon ne ofera un model de dragoste, o perspectivă corectă a ceea ce ar trebui să fie dragostea în cuplu. Această carte este prima din colecţia Ketubim, Maghilot sau Sulurile Sfinte. Se citea în cadrul programului de sărbătorire a Paştelui, cea mai sacră sărbătoare mozaică.

Povestea de dragoste este între Solomon, Citește în continuare „Cântarea Cântărilor.”

Regele a murit, traiasca Regele.

slava-lui-christos

Le Roi est mort. Vive le Roi! The king is dead. Long live the king!

Regele a murit, traiasca regele! O fraza, o proclamare care ne este cunoscuta si care desemneaza ascensiunea la tron a unui nou monarh, rege, in diferite tari. Expresia e luata din franceza, fiind declaratia initiala rostita la incoronarea lui Charles al VII-lea, la tronul Frantei, dupa moartea tatalui sau Charles al VI-lea in 1422.

In Anglia, inca din 1272 este folosita aceasta proclamare, cand Henry al III-lea a murit si fiul sau Edward I era implicat in cruciada. Pentru a evita vre-un razboi civil izvorat din aceasta succesiune la tron, Consiliul Regal a decis: Tronul nu va fi niciodata gol; tara nu va fi niciodata fara vre-un monarh. De aceea Edward a fost declarat rege imediat. The king is dead. Long live the king. Regele a murit, traiasca regele.

Acelasi sentiment l-a trait si Isaia. Ozia este unul din cei mai mareti imparati de dupa David si Solomon, imparat victorios in razboi, cu succes in timp de pace. Pe sfarsit insa, s-a mandrit, a pacatuit, a adus jertfa in locul preotului. Fiul sau tanar, urma sa vina la tron, iar nori grei de razboi se adunau dinspre Nord, amenintand Iuda. Isaia, ca un patriot ce era se intreba ce va veni in aceste zile negre, cand carma se va afla in alte maini, care poate nu erau atat de puternice ca sa o tina. Si unde se se duca cu gandurile sale, daca nu in templu. Si acolo, in templu, a inteles. A inteles faptul ca desi regele murise, Regele, adevarul Rege era viu. Regele de drept a lui Israel era viu, Imparatul era viu. A intrat in templu, cu ganduri negre, a iesit cu speranta.. Regele a murit, traiasca Regele.

Isaia a primit o viune clare depre Dumnezeu, despre sine insusi, si despre viata de slujire. El a primit acesta perspectiva. Poate ca mai erau pe acolo si altii. El nu zice, noi am vazut ci ca el a vazut. Cam asa e si in viata atunci cand suntem confruntati cu adevarul lui Dumnezeu. Multi raman in intunericul lor, multi tot nu vor vedea, unii se vom pocai poate, altii nu. Unii vom raspunde lui Dumnezeu, altii nu. Problema care se pune este urmatoarea: ce voi face eu ? Citește în continuare „Regele a murit, traiasca Regele.”