Posts Tagged ‘sfant’

Un slujitor experimentat al lui Dumnezeu a spus că, în timp ce popularitatea este o capcană în care puţini sunt prinşi, totuşi o capcană mai periculoasă şi mai subtilă este să fii faimos pentru sfinţenia ta. Faima de a fi un om evlavios este o capcană la fel de mare ca faima de a fi un om învăţat sau elocvent. Este posibil să te ţii cu conştiinciozitate chiar de obiceiurile din taină ale devoţiunii pentru a câştiga un renume pentru sfinţenie. (Cât de adevărat, şi totuşi înfricoşător, este limbajul dr. Owen- citat în Lucrarea creştină, scrisă de Bridge-: Fie ca cel ce se pogoară în groapă în pace să capete o mare reputaţie pentru religiunea lui; fie ca cel ce predică şi slujeşte pentru a-i face pe alţii mai buni decât este el însuşi şi, în acelaşi timp, uită să-şi smerească inima, să umble cu Domnul în sfinţenie şi rodnicie manifestate, iar el nu va avea un sfârsit neplăcut).

Viaţa lui Robert Murray M’Cheyne, de Andrew A. Bonar, p. 166.

Un studiu interesant pe principiul „regulii de aur” a fost condus de Bernard Rimland, directorul Institutului pentru Cercetarea Comportamentului Copilului. Rimland a descoperit că „cei mai fericiţi oameni sunt cei care îi ajută pe ceilalţi.”

Fiecare persoană implicată în studiu a fost rugată să enumere zece indivizi foarte bine cunoscuţi de aceştia şi să-i definească cu „eticheta” de fericit sau nefericit. Ei trebuiau să treacă prin listă iarăşi şi să mai adauge o „etichetă”, altruist sau egoist, folosind următoarea definiţie pentru egoism: O tendinţă constantă în dedicarea timpului şi a resurselor cuiva pentru propriile interese şi propria bunăstare- o neplăcere în a dedica propria persoană pentru interesul celorlalţi.

În clasificarea rezultatelor, Rimland a descoperit că toţi oamenii definiţi ca fiind fericiţi au fost de asemenea descrişi ca fiind şi altruişti. El a scris că cei „ale căror activităţi sunt devotate propriei fericiri şi bunăstări…sunt cel mai probabil, nefericiţi, spre deosebire de cei ale căror eforturi sunt dedicate în a-i face pe alţii fericiţi. În concluzie Rimland a afirmat:”Fă altora ce ai vrea să ţi se facă ţie.” (Bernard Rimland, ‘The Altrruism Paradox,’ Psychological Reports , 51 (1982) : 521, 522.)

Binenţeles, niciodată nu vom putea face acest lucru. Stiaţi asta nu-i aşa?! Nu avem cum să facem acest lucru pentru că noi, în esenţă, in natura noastră, suntem foarte egoişti. Poate de asta nu întâlnim prea mulţi oameni fericiţi, fericiţi cu adevărat.

Un exemplu tipic: Căsnicia! Chiar vorbeam cu Laura ieri… Viaţa de cuplu descoperă toate păcatele astea…egoismul, mândria etc., fiind  un cadru propice pentru ca Dumnezeu să lucreze în noi sfinţenia Sa, caracterul Său. Despre asta vorbeste şi Gary Thomas în cartea sa, Căsătorie sfântă.

Dar dacă scopul primar al lui Dumnezeu pentru căsatoria ta nu este acela de a te face fericit…  ci sfânt? Şi dacă relaţia maritală nu gravitează atât de mult în jurul tău şi a partenerului tău, cât în jurul lui Dumnezeu?

C.S. Lewis are aceeasi abordare. Fericirea nu începe cu ceea ce pot face eu, cu efortul meu, cu sacrificiul meu, oricât de bine intenţionat ar fi. Şi nici cu ceea ce face aproapele meu pentru mine, în folosul meu.  Fericirea gravitează în jurul lui Dumnezeu.  „Nu pot împlini ce spun”, afirma Lewis, „decât atunci când îl iubesc pe aproapele meu ca pe mine însumi: şi nu pot învăţa să-l iubesc pe aproapele meu ca pe mine însumi decât după ce am învăţat să-L iubesc pe Dumnezeu; şi nu pot învăţa să-L iubesc pe Dumnezeu decât dacă învăţ să ascult de El.”

Everything starts with God!

Trupul meu este despre El.de Max Lucado

„Nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi?”(1 Cor. 6:19). Pavel a scris aceste cuvinte împotriva obsesiei după sex a corintenilor. „Fugiţi de curvie” scrie în fraza anterioară. „Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un pãcat savârşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său.(v.18)

Ce scriptură somon! Nici un mesaj nu înoată mai în contra curentului ca aceasta. Cunoşti imnul sexual al zilelor noastre: „Fac ce vreau. E trupul meu.” Răspunsul ferm al lui Dumnezeu? „Nu, nu e. E al meu.”

Înţelege te rog, Dumnezeu nu e antisex. Îndepărtează orice noţiune cum că Dumnezeu ar fi anti-afecţiune şi anti relaţii sexuale. Până la urmă, el a dezvoltat întregul pachet. Sexul este ideea Sa. Din perspectiva Sa, sexul nu e lipsit de sfinţenie.

El vede intimitatea sexuală în felul în care văd eu Biblia familiei. Moştenită din partea tatălui, volumul are sute de ani şi e groasă de cam 30 de centimetri. Plină de însemnări, mâzgălituri, şi un arbore genealogic, care este, după estimarea mea, de nepreţuit. Deci, o folosesc cu grijă.[…]Mai mult pe Max Lucado Romania.

Va prezint noul blog al colegului meu Timotei Stoica, Omul de care se foloseste Dumnezeu!

Timotei este un baiat sincer, cu o inima mare pentru Dumnezeu si cu o dorinta puternica de a-I fi pe plac, de a trai in sfintenie.

Cine este Acesta? s-a intrebat si Timotei si se intreaba atatia astazi cand privesc inspre Christos…  Oamenii Il vad in multe feluri…un doctor, profet, ….si fiecare adauga la aceasta lista interminabila.

Intrebarea ce ramane valabila este urmatoarea: pentru tine,…. cine este Isus Christos? Cine este?

In chimie, a transformat apa in vin.
In biologie, S-a nascut fara a fi conceput natural.
In fizica, a sfidat legea gravitatiei cand S-a ridicat la cer.
In economie a contracarat legea cresterii costurilor relative (diminishing return) cand a hranit 5000 de oameni cu 2 pesti si 5 paini.
In medicina, a vindecat bolnavii si orbii fara a le administra nici un fel de medicament.
In istorie, El e inceputul si sfarsitul (Alfa si Omega).
In guvernare, a spus ca poate fi numit Consilierul minunat, Printul Pacii.
In religie, a spus ca nimeni nu ajunge la Tatal decat prin El;
N-a avut servitori, si totusi I se spunea Stapan.
N-a avut diploma, si totusi I se spunea Invatator.
N-a avut medicamente, si totusi I se spunea Vindecator.
N-a avut armata, si totusi se temeau de EL.
N-a castigat nici un razboi, si totusi a cucerit lumea.
N-a comis nici o crima, si totusi L-au rastignit.
A fost inmormantat, si totusi traieste si azi.

Numai atunci cand il descoperi pe Christos cu adevarat, ca Fiu al lui Dumnezeu, ca Mantuitor, numai atunci poti sa intelegi sensul cuvintelor libertate, iubire, fericire…

Numai atunci intelegi ca viata nu trebuie traita oricum, ci in sfintenie, o tema reiterata constant de colegul meu. Nu exista pacate mari sau pacate mici. In ochii lui Dumnezeu, pacatul e pacat! Nu categoriseste Dumnezeu pacatele noastre. Sa furi o agrafa chiar, este pacat in ochii Sai si fiecare pacat va fi condamnat de El in ziua aceea. Insa, este speranta!  Dumnezeu uraste pacatul, dar iubeste pacatosul! ne reaminteste Timotei avertizandu-ne totodata ca exista un timp, cata vreme se zice astazi, de a ne impaca cu El.

Dumnezeu sa ne ajute pe fiecare sa ne traim cu adevarat viata in sfintenie si in pocainta!

Amin! zic eu…

Donna Downes Despre putine lucruri in viata poti sa afirmi ca au contribuit major la schimbarea propriilor perceptii. Cursul din anul I de Istoria Misiunii cu Donna Downes a avut acest efect asupra mea. Din pacate lucrurile bune nu tin prea mult. Acel an a fost ultimul ei an in care a predat in Romania. Imi pare rau pentru colegii mai mici care nu au avut parte de binecuvantarea pe care am avut-o eu. La sfarsitul cursului am scris urmatoarele randuri, gandindu-ma la noi…

Romania, trezeste-te!

Istoria are un rol determinant in intelegerea propriei identitati. Privind cate putin prin fereastra istoriei, evenimentele prind contur si au rezonanta in delimitarea propriei individualitati. Istoria are o valoare majora in explicarea prezentului. Putem intelege prezentul mult mai bine daca avem informatii despre radacinile lui in trecut, iar trecutul vorbeste atat de raspicat astazi, poate mai bine decat oricand, despre nevoia  urgenta de trezire a Bisericii din letargia si inertia ce aplaneaza asupra sa. Biserica de astazi ori va avea parte de trezire, ori va asista la propria inmormantare.

Relatarile despre trezirile spirituale survenite in istorie ma fascineaza, ma motiveaza si imi dau speranta. Speranta, deoarece consider ca Dumnezeu inca mai poate revarsa din Duhul Sau cel Sfant chiar si peste o Romanie atat de inlantuita in forme, insa fara un substrat generos de crestinism autentic. (mai mult…)

Casnicie Dragostea de-a lungul timpului a fost examinată de filozofi, înfrumuseţată de poeţi şi înălţată de muzicieni, însă nimic nu se compară cu perspectiva pe care Biblia o dă acestui sentiment.

Felul în care privim dragostea diferă de la persoană la persoană. Mediul cât şi timpul în care trăieşte fiecare, precum şi experienţele de viaţă  influenţează felul în care privim dragostea şi, întocmai cum afirma un profesor de-al meu şansele de a întâlni cândva o persoană pentru care cuvântul „dragoste” să însemne acelaşi lucru ca şi pentru noi sunt cvasinule.

Chiar dacă există o varietate de perspective în cazul acestui sentiment, totuşi, Biblia oferă un etalon după care putem să ne conturăm percepţiile. Biblia este prin excelenţă Cartea Dragostei, iar Dumnezeu este… Dragoste.

Cea mai intimă relaţie este relaţia dintre un bărbat şi o femeie,  iar această relaţie trebuie să fie una caracterizată în mod profund de acest sentiment.  Biblia vede această relaţie materializată în căsătorie iar relaţia soţ –soţie concretizată pe respect si devotament.

Cartea Cântarea Cântărilor sau Cântarea lui Solomon ne ofera un model de dragoste, o perspectivă corectă a ceea ce ar trebui să fie dragostea în cuplu. Această carte este prima din colecţia Ketubim, Maghilot sau Sulurile Sfinte. Se citea în cadrul programului de sărbătorire a Paştelui, cea mai sacră sărbătoare mozaică.

Povestea de dragoste este între Solomon, (mai mult…)

IMG_3417        Crucii i-au fost atribuite in istorie puteri supranaturale. De-a lungul timpului acest element controversat si mult discutat a capatat diferite semnificatii si forme, fiind preluat ca emblema pentru diferite sisteme socio-religioase. In crestinism, odata cu oficializarea sa, crucea a devenit emblema a sacrificiului hristic, primind diferite valente spirituale. Acest lucru a fost posibil datorita influentei altor religii ce considerau ca diferitele obiecte care au apartinut zeilor sau unor eroi erau inzestrate cu puteri supranaturale care se manifestau la incantatia sau cererea preotului.

     Prin cruce, cat si prin ramasitele martirilor, cum ar fi oasele  sau alte obiecte, a fost creat un intreg sistem religios si s-a desavarsit prin aparitia liturghiei si a inchinarii la moaste, icoane si sfinti. Lucrurile au degenerat, si acum vorbim de “inchinarea inaintea cinstitului lant al sfantului apostol Petru” sau sfanta lance care ar fi apartinut soldatului roman care L-a strapuns pe Mantuitorul.

 

I- Crucea- Scurt istoric.

    Pentru a intelege semnificatia si importanta crucii in crestinism necesara o analiza asupra rolului la popoarele precrestine si la iudei. Semnul crucii avea o semnificatie diferita in functie de civilizatia si cultura acestor popoare. A fost intrebuintata uneori ca simbolul focului sacru si simbolul desavirsirii cugetarii omenesti.

    Cercetarile arheologice au dat la iveala multe vestigii ale civilizatiilor vechi, purtand pe ele cruci de tot felul, dintre care unele au avut cu siguranta caracter simbolic religios. Dintre acestea cele mai importante sunt: a) „crucea cu brate egale”, zisa si „crucea greceasca”; b) „crucea cu toarta”, intilnita mai ales la egipteni, si c) „crucea gamata”, sau cu numirea indiana, „svastica”

    Crucea si-a avut originea printre babilonienii din Caldeea antica si a fost folosita ca simbol al zeului Tamuz. Pentru egipteni crucea in forma de T era socotita semn cosmic si era numita „cheia Nilului”.

    In orice carte despre Egipt ce arata templele si monumentele antice, se poate vedea folosirea crucii. Pe masura ce simbolul crucii s-a raspandit in diferite natiuni, folosirea lui s-a dezvoltat in diferite moduri. Un simbolism asemanator cu cel egiptean s-a gasit la vechile popoare din America, linia orizontala a crucii reprezentind bolta cereasca, iar cea verticala ploaia.

    Printre chinezi, crucea este recunoscuta a fi una dintre cele mai vechi reprezentari artistice. In India a fost un simbol sacru timp de secole. In partea central a Indiei, au fost descoperite doua cruci grele de piatra care dateaza cu mult inaintea erei crestine. Budistii si alte secte, ii insemnau pe adeptii lor pe cap cu semnul crucii. Pe continentul Africa, la Susa, bastinasii infing o cruce in raul Gitche. Femeile Kabile, desi mohomedane, isi tatueaza o cruce intre ochi. Cand spaniolii au ajuns pentru prima data in Mexic, nu si-au putut retine uimirea, spuse Prescott, cand au vazut crucea, simbolul sacru al propriei credinte, inaltata ca obiect de inchinare in templele lui Anahuac. Spaniolii nu stiau ca simbolul inchinarii din cea mai indepartata antichitate…a unor natiuni pagane asupra carora lumina credinismului nu stralucise niciodata, era crucea.

    La Pelemque in Mexic, se afla un templu pagan cunoscut sub numele de Templul Crucii. In vremuri stravechi, mexicanii s-au inchinat unei cruci cu numele de totav (tatal nostru).

    Cu multe secole inainte, in Italia, oamenii au crezut in cruce ca simbol religios. Ea era considerata protectoare si era pusa pe morminte. Monede romane din anul 46 i.Hr. il arata pe Jupiter tinand un sceptru lung care se termina cu o cruce. Grecii au pictat cruci pe panglica pe care o aveau in jurul capului zeul lor, care corespundea lui Tamuz al babilonienilor. Isis era reprezentata avand o cruce pe frunte. Deasupra templului lui Serapis din Alexandria se afla o cruce. Persanii aveau stindarde in forma de cruce in timpul luptelor lor cu Alexandru cel Mare.

    Crucea a mai fost folosita ca simbol religios de catre aborigenii din America de Sud in vremuri stravechi. S-a descoperit olarie antica in Peru, marcata cu semnul crucii ca simbol religios. Niste cruci erau reprezentate si pe vesmintele Rot-n-no, si anume in secolul 15 inaintea erei crestine.

Crucificarea a fost practicata de fenicieni, de cartaginezi (mai mult…)

Pe pamant era momentul aleagerii poporului sfant.

 

Se duce solul la tigani:

– Vreti sa fiti poporul ales?

– Vrem, mosule.

– Dar trebuie sa va dau o porunca…

– Da-ne-o, mosule. – Sa nu mai furati.

– Mersi, mosule, nu ne intereseaza.

 

Se duce la italieni:

– Vreti sa fiti poporul ales?

– Vrem.

– Dar trebuie sa va dau o porunca…

– Da-ne-o.

– Sa o lasati mai moale cu femeile.

– A, nu, multumim, nu ne mai intereseaza.

 

Se duce la evrei:

– Vreti sa fiti poporul ales?

– Da.

– Dar trebuie sa va dau o porunca…

– Cat costa? – ?!?!.

– Pai nu costa nimic….

– Atunci, da-ne 10!