Scrisoare catre mama mea. Iti sunt dator…

de ziua ta, mama mea

Iți sunt dator…

Mama … primul cuvânt. Ce cuvânt!  Greutatea acestui cuvânt…

L-ai putea descrie vreodată ? În fiecare limbă, în fiecare națiune, cuvântul care te înalță, care te copleșește, cuvântul care exprimă viața în esența sa.

Este ziua ta…ziua când o altă mamă te-a adus pe lume.

Îi sunt dator ei și-ți sunt dator ție, mama mea.

Da, îți sunt dator…

Îți sunt dator pentru că… ai ales să mă naști. Într-o lume în care milioane de mame aleg să n-o facă, tu ai făcut-o. Ți-ai asumat responsabilitatea pentru mine chiar înainte de a fi și bine știu că până în ultima clipa eu voi fi în gândul tău.

Îți sunt dator pentru că… m-ai crescut. Atâtea mame aleg să n-o facă. Sunt atâția copii în orfelinate, prunci lăsați în stradă, singuri, abandonați pentru că mame, mame ca și tine, au fost prea speriate, prea înspăimântate, atât de înfricoșate, încât… au renunțat. Tu nu ai facut asta! Tu m-ai primit în casa ta. M-ai hrănit. Ai fost acolo…  Nopți târzii, nedormite și zile lungi, încărcate. M-ai ingrijit chiar și când iți răsplăteam prin plâns, scâncet, zgomot amețitor, scutece murdare…

Îți rămân dator pentru că… m-ai iubit. Pentru multe mame copii sunt o povară. Nu și pentru tine! Citește în continuare „Scrisoare catre mama mea. Iti sunt dator…”