Posts Tagged ‘satan’

În Efeseni 6, apostolul Pavel ne îndeamnă să îmbrăcăm armura pe care ne-o dă Dumnezeu, ca să putem rezista uneltirilor diavolului. Una din piesele pe care suntem chemaţi să ni le însuşim este scutul credinţei.

„…luaţi scutul credinţei cu care veţi stinge toate săgeţile aprinse ale celui rău.” Efeseni 6:16

Sunt două nume în greacă pentru „scut”, folosite de soldaţii din vremea aceea. Este un scut mic, rotund numit aspis. Şi mai este unul numit thureos. Un scut mare din lemn legat în piele care proteja întreg corpul. Ce fel de scut crezi că este menţionat atunci când ni se spune să luăm scutul credinţei…? Ai dreptate! Este vorba de thureos. Acest scut al credinţei acoperă întreaga noastră persoană. Şi putem folosi acest scut pentru a ne apara de atacurile, uneltirile vrăşmaşului nostru.

O biserică din Michigan folosește puțin din psihologia inversă pentru a conștientiza comunitatea asupra problemelor spirituale, scriu cei de la Christian Today. Biserica Metro South din Trenton, Michigan, a pus pancarde și panouri semnate prin „Satan”, ce se plâng de dedicarea bisericii pentru Evanghelie. „MetroSouthChurch.com îmi face rău!” (MetroSouthChurch.com Makes Me Sick”) afirmă un astfel de panou. „MetroSouthChurch.com e nașpa” spune altul. „Am tot încercat să lucrez din răsputeri cu voi …dar nu vă descotorisiți de Isus”, „Vă urăsc biserica.” afirmă un om îmbrăcat în Satan pe un website special creat (http://www.satanhatesmetro.com/). Pastorul de tineret al bisericii spune că (mai mult…)

elixirele-diavolului-hoffmann

Viata monahala ma mai stapanea si aici, binenteles, fara sa se observe. Oricat ma lauda printul, oricat ma straduiam sa atrag asupra mea prezenta principesei, ea ramanea, totusi, rece si distanta. Da, prezenta mea parea, deseori, s-o nelinisteasca profund, si numai cu mare efort reusea sa-mi arunce cateva cuvinte amabile, ca si celorlalti. La doamnele care o inconjuratu aveam mai mult noroc; exteriorul meu parea sa le fi facut o impresie favorabila si, deoarece ma aflam mereu in cercul lor, am reusit curand sa-mi aproprii acea educatie mondena care se numeste curtoazie si care consta in supletea de a te misca dezinvolt in mijlocul oricarei societati te-ai afla, sid e a te face agreabil, atat prin fizicul, cat si prin conversatia ta. E un talent sa vorbesti despre nimic in cuvinte mari si sa le provoci doamnelor o anumita satisfactie, de a carei cauza sa nu-si poata da seama. Ca aceasta aleasa curtoazie nu se poate manifesta pri lingusiri de prost gust, se-ntelege de la sine, nici chiar intr-o discutie interesanta care suna ca un imn adresat adoratei, fiind o totala consimtire a gandurilor ei cele mai intime, astfel incat fiinta-i sa ti se dezvaluie si sa se oglindeasca, incantata, in reflexul eului tau propriu.

Cine l-ar mai fi putut recunoaste in mine pe fostul calugar? Singurul loc mai primejdios pentru mine era poate biserica, unde cu greu puteam sa ocolesc acele rugaciuni monahale, cu un ritm si o intonatiee specifice. 154, 155

 

In a cui viata oare n-a inloltit candva, pastrata in cel mai adanc ungher al inimii, minunata taina a iubirii! Oricine ai fi, cititorule, daca vei frunzari vreodata aceste pagini, recheama-ti in amintire acea vreme insorita, contempla pentru a nu stiu cata oara gingasul chip al aceleia pe care insusi duhul iubirii ti-a scos-o in cale! Ai avut atunci credinta ca numai in ea iti recunosti fiinta, esenta ta cea mai inalta. Iti amintesi susurul izvoarelor, fosnetul frunzisului, felul in care vantul mangaios de seara iti vorbea despre ea si despre iubirea voastra? (mai mult…)