Posts Tagged ‘sacrificiu’

m&lCum aș putea descrie relația dintre mine și Laura?!?! Well… în noaptea dinaintea nunții nu prea am avut somn. E și normal… 🙂 Și, cum mă gândeam eu…mi-am zis că da, relația dintre noi mereu a fost la acest grad, superlativ absolut. În toate aspectele…

De pildă…

–          Cea mai mare încredere. A mea. Atunci când m-am rugat specific pentru viitoarea mea soție. Nu știam cine și cum va fi. Doream însă să fie blondă.

–          Cea mai mare revelație. Atunci când am observat-o,tot la o nuntă în urmă cu 5 ani. Binențeles, era mai frumoasă decât mireasa. Numai la ea m-am uitat. Într-un final nu m-am mai mulțumit cu atât și am abordat-o. Și da, era o blondă frumoasă.

–          Cea mai bună comunicare. Pe când încă nu era (mai mult…)

Dragostea A iubi sau a nu iubi ..  ?!? Asa-i ca n-am potrivit-o bine?  A fi sau a nu fi suna mai familiar…Shakespeare, Hamlet.

Nu si pentru cei ce sunt la curent cu limbajul Scripturii. A iubi sau a nu iubi… cuvinte care te poarta intrinsec la … a fi crestin sau a nu fi crestin…a-L avea pe Dumnezeu sau ba…

Ce sunt si cuvintele astea pana la urma…?!?  Le-am stors de semnificatie. Cuvantul nu mai semnifica astazi! Relativitate…  Nu si pentru bibliofili, pentru cei ce inteleg graiul Cartii.   Cuvantul inca are valoare pentru acestia.

Astfel,… nu poti sa fii, fara sa iubesti sau fara sa fii iubit. Traim cu dragoste! Suntem creati sa iubim, sa oferim iubire, sa ne desfatam in iubire.  Daca n-ar mai fi dragostea n-am mai fi nici noi. Dragostea este aer, oxigen pentru fiinta noastra. Poate ca de aceea se sufoca si se sting atatia astazi.

Cat de seaca-i viata fara iubire! Chiar daca pentru unii  aceasta afirmatie are un accent melodramatic, cu totii recunoastem ca tanjim dupa, murim fara…iubire. (mai mult…)

Zeciuiala din zeciuiala.

Posted: 09/05/2009 in Fără categorie
Etichete:, , , , , , , , , ,

      De trei ani suntem colegi. Si-a tocit impreuna cu noi coatele pe bancile seminarului, aici, in Bucuresti, ba chiar si  rabdarea la curatat de cartofi, si de curand, a pasit cu entuziasm in spatiul virtual. Se numeste Dan Utina, e un mester in ale chitarii clasice si ma bucur ca colaboram spre gloria si slava Lui. Dane, iti urez un bun venit!  Dumnezeu sa te binecuvanteze!  

DarnicieAdaug ultimul mesaj postat de acesta, Zeciuiala din zeciuiala.

     ” Dupa aceea, Domnul i-a vorbit lui Moise: Sa le spui levitilor: Cand primiti zeciuiala de la israeliti,  pe care v-am dat-o de la ei ca parte a voastra, sa aduceti din ea o jertfa prin ridicare pentru Domnul, o zeciuiala din zeciuiala. ” 

      Printre instructiunile date de Dumnezeu catre leviti in  Numeri 18 se precizeaza si faptul ca acestia trebuiau ca din zeciuiala primita sa aduca la randul lor a zecea parte Domnului. Primind zeciuiala de la popor, levitii erau obligati sa respecte si ei aceeasi lege, dand a zecea parte din zeciuiala  primita preotilor, ca dar pentru Domnul.

Dincolo de a intra in detaliile legilor iudaice si de a stabili o regula pentru darnicia crestina, cred ca pasajul de fata ofera o lege de a-ti trai viata crestina si viata in general: sa fii constient de faptul ca ceea ce esti si ce ai nu iti apartine tie in primul rand, ci toate le avem de la Dumnezeu.  Poate fara sa vrem cu adevarat, de multe ori actionam si traim ca si cand lucrurile pe care le avem, pozitia de care ne bucuram ( insasi viata noastra ) se datoreaza inteligentei, abilitatilor si felului in care stim sa ne descurcam. Pavel ne atrage atentia: ” Caci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care sa nu-l fi primit? Si daca l-ai primit, de ce te lauzi ca si cum nu l-ai fi primit ? ” ( 1 Cor. 4:7 ). Nu-i asa ca ne regasim stilul de viata in aceste versete? Cum administram lucrurile pe care le avem ?  Atunci cand dam Domnului din ce avem, sa fim constienti de faptul ca dam din ceea ce ne-a oferit El. Asa vom putea da cu inima larga, fara prea multe pareri de rau, ne vom putea dezlipi de robia lucrurilor trecatoare, vom fi in stare sa oferim o mana de ajutor celor in nevoi, vom stii sa dam la saraci mai mult decat maruntisul de prin buzunar, vom ajunge la concluzia ca pamantul cu tot ce este pe el este al Domnului.

     M-am gandit la mine si mi-am dat seama ca nu privesc ca o zeciuiala ceea ce sunt si ceea ce posed. Da! Totul este o ceea ce altcineva mi-a dat, pentru a da la cineva ce n-are. Daca privesc lucrurile ca pe ceva ce-mi este oferit prin har, atunci voi putea continua aceasta lege: sa dau zeciuiala din zeciuiala.

crestin-persecutatpersecutie

Imi place sa-l citesc pe Max Lucado. Scrierile lui ma inspira adeseori. Dimineata e timpul cel mai propice pentru a-l citi. Am deja tabietul meu. Cateva capitole din Scriptura, un capitol din Max Lucado, impreuna cu o cafea buna. Grozav! Ador timpul de dimineata cand pot sa ma las in bratele lui Dumnezeu.

Imi aduc aminte ce spunea fratele Baban, unul din profesorii mei. Intr-o dimineata a venit la amvonul de la capela cu cafeaua intr-o mana si Biblia in alta.  „Stiti de ce am cafeaua in mana …la amvon?”, ne intreba atunci sorbind din ceasca si uitandu-se pe sub sprancene in stilu-i caracteristic. „Pentru ca trebuie sa-L iubiti pe Dumnezeu si in acelasi timp sa fiti relaxati.”

In acest timp de relaxare, de bucurie in Dumnezeu am dat de un caz pe care il prezinta Lucado, caz care m-a insotit zile bune.

„In lagarul Chungkai.

Intr-o seara, dupa terminarea muncii, (mai mult…)

dragostea

Pilda Bunului Samaritean.

Una din cele mai vizionate emisiuni de divertisment din Romania este Din dragoste cu Mircea Radu. O emisiune in care dragostea este la superlativ..toti se iubesc, te indeamna sa iubesti. Sloganul …Iubiti-va mult! a ajuns atat de cunoscut incat pana si copii se saluta in modul acesta. Mai interesant mi se pare cantecul, celebru de altfel, al formatiei Beatles, All you need is Love. (Nu ai nevoie decat de dragoste) Este o piesa, asociata mai ales in Romania cu acest show. Fara indoiala e un mare adevar in aceste versuri, in aceasta emisiune. Cred ca doza buna de dragoste ar vindeca multe din bolile lumii. Usor de zis insa…

Nu avem probleme sa iubim pe cei din casa noastra, prietenii…dar e asa de greu sa iubesti pe cineva din afara cercului tau.

Ni se cere sa-L iubim pe Dumnezeu si pe ceilalti. Martin Luther a observat ca un crestin este unul care traieste in afara lui insusi. Traieste in Hristos prin credinta si in semenul sau, in apoapele sau prin dragoste. E asa de degenerata parerea lumii despre acest sentiment. Domnul Isus a refuzat ca apelul sau la dragoste sa degenereze intr-un slogan sentimental. Iubiti-va mult!!!, new age, hippie.. El a aratat dragoste in viata Sa, s-a purtat cu dragoste fata de ceilalti, a descris dragostea in una din cele mai frumoase povestioare spuse vreodata, o povestioara pe care o cunoastem ca povestioarea, ca pilda Bunului Samaritean.

Domnul Isus, pentru ca ne-a iubit, ne-a iubit pana la capat. Nu ne-a iubit pentru ca suntem usor de iubit ci pentru simplul fapt ca… ne-a iubit. Nu trebuie sa ai argumente pentrut a iubi. Iubesti …atata tot…Punct. (mai mult…)

O întrebare care se pune din ce în ce mai des: Ce s-a întâmplat cu iubirea faţă de aproapele?
Milioane de oameni se simt neajutoraţi, înfricoşaţi şi nenorociţi, neavând unde să se îndrepte pentru a primi ajutor. V-aţi întrebat câţi oameni mănâncă singuri, se plimbă singuri, dorm singuri, vorbesc singuri? V-aţi întrebat câte persoane manifestă o dorinţă activă de a-şi îndrepta atenţia spre cei necăjiţi şi să se comporte cu iubire faţă de aceştia?
Dar, atenţie! Să nu cădeţi în capcana perfidă de a confunda dorinţa pasivă cu cea activă!
Cu durere în suflet, iată ce a mărturisit o femeie:
„Într-o seară, o văduvă care locuia la acelaşi etaj cu mine, a sunat la uşa mea şi mi-a spus că se simţea singură. I-am răspuns politicos, dar fără menajamente, că eram ocupată.
Femeia şi-a cerut scuze pentru deranj şi a plecat. Mă simţeam foarte mândră de mine că nu mă lăsam prinsă în capcana de a asculta o persoană plictisitoare. Femeia cu pricina a mai încercat şi la alţi vecini. Am rezistat! (…) În seara următoare m-a sunat o prietenă şi m-a întrebat dacă o cunoşteam pe femeia din clădirea mea care se sinucisese cu o noapte în urmă”. Ce lecţie dură! Cât de confortabilă este indiferenţa şi condamnabilă, dar cu ce repercusiuni asupra celor din jur!
Se ştie că indiferent de vârstă, începând cu copiii şi terminând cu bătrânii, cei privaţi de iubire pot muri. A muri din lipsă de iubire nu este o vorbă în vânt, este o cutremurătoare realitate. O fată de 15 ani, înzestrată cu multe daruri fizice, spirituale, materiale dar lipsită de dragoste, a lăsat următorul bilet înainte de a-şi pune capăt zilelor: „Iubirea înseamnă să nu te simţi singur…”
Cu puţin timp în urmă, comentând pe marginea urii etnice din fosta Iugoslavie, un ziar scria: „Se pare că motto-ul acestui an a fost: „Să urăşti pe aproapele tău”. În timpul conflictelor din Bosnia şi Herţegovina, peste 1 milion de oameni au fost forţaţi să-şi abandoneze locuinţele, iar zeci de mii au fost ucişi. De către cine? De către „vecinii noştri”, oameni pe care noi îi cunoaştem…
„Trăiam împreună în pace”, circa 3.000 de oameni hutu şi tutsi dintr-un sat din Rwanda: „Istoria acestui sat este istoria Rwandei; hutu şi tutsi locuiau împreună, încheiau căsătorii între ei, nu ştiau şi nici nu-i interesa cine era hutu şi cine era tutsi. Apoi, pe neaşteptate, s-a întâmplat ceva… şi au început măcelul”.
La fel în Israel evreii şi arabii, trăiesc împreună, totuşi cât de mult se urăsc unii pe alţii. Pe parcursul acestui secol, au mai existat situaţii asemănătoare în Islanda de Nord, India, Pakistan, Malaysia, Indonezia, S.U.A.(problemele rasiale, practici reconciliabile). Lista cu exemple de ură etnică sau religioasă poate continua şi din nefericire nici ţara noastră nu este exceptată.
Niciodată nu a mai existat în lume atâta lipsă de iubire. Asemenea iubirii şi ura se învaţă şi cu preponderenţă în prezent. Dar ceea ce este şi mai paradoxal şi mai grav este că îndeosebi bisericile sunt cele care nu i-au învăţat pe membrii lor să iubească. Binecunoscutul ziar francez „Le blonde” pune următoarea întrebare: „Cum poate cineva să nu se gândească la faptul că hutu şi tutsi care se războiesc în Burundi şi Rwanda au fost instruiţi de aceiaşi misionari creştini şi au frecventat aceleaşi biserici?” De fapt, este o naţiune 70% catolică.
La începutul acestui secol a început a pătrunde în Europa comunismul şi ateismul. Cu cât bun simţ şi durere un teolog ceh spunea în 1960:”Doar noi, creştini suntem răspunzători de comunism… Amintiţi-vă că aceştia (comuniştii) erau cândva creştini. Dacă nu cred într-un Dumnezeu drept, a cui este vina?”
Să ne gândim la ce au făcut bisericile în timpul primului război mondial. Generalul de brigadă englez Frank Wazier făcea următoarea observaţie la acest război: „Bisericile creştine sunt cei mai pricepuţi stăruitori ai setei de sânge şi am profitat de ele cât am vrut.”
Mai târziu, după cel de-al doilea război mondial imediat Times scria: „În trecut ierarhia catolică din fiecare ţară a susţinut aproape întotdeauna războaiele naţiunii ei, binecuvântând trupele şi rugându-se pentru obţinerea victoriei, în timp ce, de cealaltă parte, un alt grup de episcopi se ruga în public pentru rezultatul opus.”
Totuşi, Isus Hristos a dat dovadă de iubire în toate activităţile Lui, iar apostolul Pavel a scris: „Voi singuri sunteţi învăţaţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii” (1Tesaloniceni4:9). Creştinii adevăraţi sunt fraţi şi surori în Isus Hristos şi ei nu şi-ar face niciodată, efectiv niciodată, rău unul altuia în mod intenţionat. Pe bună dreptate un ziar indian afirma: „Religia a fost stindardul sub care s-au comis cele mai hidoase crime.”
Există, deci, un motiv bine întemeiat pentru care generaţia noastră se caracterizează printr-un dispreţ crud faţă de alţii. Dumnezeu ne dă răspunsul. Biblia, Cuvântul Său, numeşte timpul în care trăim „zilele din urmă”. Profeţia biblică spune că aceasta este o perioadă în care oamenii nu au o afecţiune naturală.
În ceea ce priveşte aceste „timpuri grele”, cărora cu greu li se poate face faţă, numite în Scriptură şi „sfârşitul veacului”, Isus Hristos a profeţit că „dragostea celor mai mulţi se va răci” (2 Timotei 3:1-5; Matei 24:3,12).
Deci, lipsa de iubire din prezent se numără printre dovezile care atestă că trăim în ultimele zile ale acestei lumi.
Din fericire, mai înseamnă şi faptul, că în curând, această lume de oameni nelegiuiţi va fi înlocuită de o lume nouă în acre va domni iubirea (Matei 24:3-14). Dar noi vom avea parte de privilegiul de a trăi într-o lume în care toţi oamenii se vor iubi unii pe alţii şi vor trăi împreună în pace? Cum îi putem recunoaşte pe aceşti oameni şi să ne putem alătura lor.
Isus Hristos a spus continuatorilor Săi că ei aveau să fie recunoscuţi datorită iubirii care depăşeşte barierele rasiale, naţionale şi de orice altă natură. El a spus: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”
Învăţăturile lui Isus Hristos despre iubire au fost susţinute prin propria Sa viaţă, prin exemplul Său personal. Ucenicii au continuat modelul de iubire a lui Isus într-un mod care a stârnit interesul şi admiraţia contemporanilor. Tertulian a scris despre modul de vieţuire al primilor creştini „Priviţi cum se iubesc unii pe alţii şi cum sunt gata să moară unii pentru alţii.” Meditând asupra aceluiaşi subiect, un iniţiat în ştiinţele politice a pus următoarea întrebare: „Şi L-ar putea imagina pe Isus aruncând grenade în duşmanii Săi, folosind o mitralieră, manipulând un aruncător de flăcări, aruncând bombe nucleare sau lansând rachete ucigaşe sau ar mutila mame şi copii?” ABSURD! „Dacă Isus nu a putut face acest lucru, întru-cât nu ar fi fost consecvent cu Sine Însuşi, cum putem face noi acest lucru şi, în acelaşi timp, să-I rămânem fideli?”
Dar Isus merge mai departe şi ne cere să-i iubim pe cei care efectiv ne urăsc, ne fac rău. Faptul de a ne iubi duşmanii este în armonie cu proverbul biblic: „Dacă este flămând vrăjmaşul tău, dă-i pâine să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea.”
Un astfel de comportament poate va fi refuzat la început, va crea surprindere, mirare dar până la urmă iubirea va învinge şi cei mai aprigi duşmani. Inima le va fi înmuiată de iubirea pe care le-o vom arăta-o necondiţionat. Chiar dacă nu o vor recunoaşte făţiş, inima lor va porni pe făgaşul schimbării şi, de fapt, asta ne este ţinta. Dacă prin iubirea noastră am ajutat ca o inimă de piatră să se transforme într-una de carne, viaţa nu ne-a fost în zadar: am înseninat Faţa Domnului, am şters o lacrimă Mântuitorului, am primit mângâierea Duhului Sfânt şi am dus-o mai departe în lume, din om în om, din inimă în inimă, până la marginile pământului. De ajuns mie!

(material preluat)

Iubirea şi respectul sunt esenţiale şi în alt domeniu al căsniciei: comunicarea
Soţul iubitor va comunica cu soţia sa despre activităţile ei, problemele ei, opiniile ei cu privire la diferite probleme. Soţia are nevoie de aceasta. Un soţ care îşi face timp pentru a sta de vorbă cu soţia sa şi care ascultă cu adevărat ceea ce spune ea demonstrează iubire şi respect faţă de ea:” Orice om să fie grabnic la ascultare…” (Iacov 1:19)
Unele soţii se plâng că soţii lor îşi petrec foarte puţin timp conversând cu ele.
Într-adevăr, în aceste timpuri grele, este posibil ca soţii să lucreze ore îndelungate departe de casă, iar situaţia economică poate impune ca unele soţii să deţină şi ele un loc de muncă, deşi au familii numeroase.
Însă un soţ şi o soţie trebuie să-şi rezerve timp unul pentru celălalt. Dacă s-ar simţi constrânşi să caute o companie înţelegătoare în afara căsătoriei, ei ar putea ajunge la probleme grave.
Modul în care comunică soţii şi soţiiile este important. „Cuvintele prietenoase sunt… dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase”. (Proverbe 16:24)
Fie că partenerul de căsătorie este credincios, fie că nu, se aplică următorul sfat al Bibliei:” Cuvântul vostru să fie totdeauna cu har, dres cu sare” (Coloseni 4:6)
Când unul dintre parteneri a avut o zi grea, câteva cuvinte binevoitoare, pline de compasiune, venite din partea celuilalt pot fi de mult folos.
„Un cuvânt spus la timpul potrivit este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint” (Proverbe 25:11)
Tonul vocii şi alegerea cuvintelor sunt foarte importante. De exemplu, unul i-ar putea spune celuilalt pe un ton plin de iritare, poruncitor:” Închide uşa!” Însă cu cât mai bine drese cu sare sunt cuvintele spuse cu o voce calmă şi plină de înţelegere:” Vrei, te rog, să închizi uşa?”
O bună comunicare prosperă acolo unde cuvintele sunt rostite cu blândeţe, unde există priviri şi gesturi binevoitoare, amabilitate, înţelegere şi tandreţe.
Depunând eforturi pentru a întreţine o comunicare eficientă, nici soţul şi nici soţia nu vor ezita să-şi facă cunoscute necesităţile, putând fi unul pentru celălalt surse de mângâiere şi ajutor în momentele de dezamăgire sau de stres.
„… să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi…” îndeamnă Cuvântul lui Dumnezeu în 1Tesaloniceni 5:14.
Vor exista momente în care soţul va fi descurajat şi momente în care soţia va fi descurajată. Ei îşi pot vorbi în mod consolator, întărindu-se unul pe celălalt:” Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora”. (Romani 15:2)
Partenerii de căsătorie care manifestă iubire şi respect nu vor privi fiecare neânţelegere ca pe o problemă majoră. Ei vor face tot posibilul să nu se umple de amărăciune unul împotriva celuilalt:” Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele şi nu ţineţi necaz pe ele” (Coloseni 3:19)
Amândoi trebuie să reţină că „un răspuns blând potoleşte mânia” (Proverbe 15:1). Fii atent să nu-l desconsideri sau să-l condamni pe partenerul tău când îţi dezvăluie sentimentele sale sincere. Dimpotrivă, consideră aceste exprimări drept o posibilitate de a dobândi o înţelegere profundă a punctului de vedere a celuilalt.
Încercaţi, şi unul şi celălalt, să aplanaţi neânţelegerile şi ajungeţi în final la un deplin acord.
Amintiţi-vă de ocazia în care Sara i-a recomandat soţului ei Avraam, o soluţie pentru o anumită problemă, soluţie care nu a corespuns cu ceea ce dorea el.
Cu toate acestea, Dumnezeu i-a spus lui Avraam:” Ascultă glasul ei!” (Geneza 21:9-12). Avraam a ascultat şi a fost binecuvântat.
În mod asemănător, dacă o soţie sugerează altceva decât ceea ce dorea el- ceea ce intenţionează să facă soţul ei- el trebuie cel puţin să o asculte.
În acelaşi timp, o soţie nu trebuie să monopolizeze conversaţia, ci trebuie să asculte ceea ce are de spus soţul ei:” Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât să locuieşti într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare” (Proverbe 25:24)
Fie că este vorba despre soţ, fie că este vorba despre soţie, faptul de a insista întotdeauna asupra propriei păreri demonstrează lipsă de iubire şi respect.
Comunicare eficientă este, de asemenea, în cadrul relaţiilor intime din cuplu. Egoismul şi lipsa stăpânirii de sine pot prejudicia grav această relaţie, cea mai intimă din cadrul căsătoriei.
Comunicarea deschisă, precum şi răbdarea, sunt esenţiale atunci când fiecare caută în mod neegoist bunăstarea celuilalt, problema intimă nu va deveni niciodată dificilă.
Atât în această privinţă, cât şi în altele „nimeni să nu caute folosul său ci al altuia” (1Corinteni 7:3-5; 10-24)
Ce sfaturi minunate oferă Cuvântul lui Dumnezeu. Este adevărat, fiecare căsnicie îşi va avea bucuriile şi necazurile ei. Însă atunci când soţii se supun modului de gândire al lui Dumnezeu, aşa cum este acesta dezvăluit în Biblie, şi îşi întemeiază relaţia pe o iubire principală şi pe respect, ei pot avea încredere că vor avea o căsnicie durabilă şi fericită. Astfel, ei nu numai că se vor onora unul pe celălalt, ci Îl vor onora şi pe Creatorul căsătoriei, Dumnezeu.
În decursul anilor însă apar dificultăţi. În cuplurile cu probleme se constată un deficit în ceea ce priveşte dezvoltarea deprinderilor de comunicare, atât a celor expresive, cât şi a celor receptive.
Partenerii se plâng de lipsă de înţelegere, lipsă de atenţie, insuficientă ascultare, escaladarea conflictelor şi dificultăţilor în rezolvarea problemelor.
Deprinderile de comunicare expresivă se referă la faptul că vorbitorul îşi indetifică gândurile, sentimentele şi dorinţele şi le exprimă clar pentru celălalt (persoana I, nu aluzii!) De exemplu: „Mă bucur când vii de la serviciu şi mă întrebi cum m-am simţit azi!”
Deprinderile receptive includ ascultarea nonverbală (contact vizual, aprobare prin gesturi), empatizare, parafrazare şi alte expresii din care să rezulte faptul că subiectul ascultă şi îl înţelege pe celălalt.
Înainte de a-i învăţa pe parteneri deprinderile de comunicare verbală, terapeutul trebuie să definească clar rolul de vorbitor şi cel de ascultător.
La început acesta va lua parte activ la modelarea respectivelor deprinderi şi treptat, apoi, îşi va relua rolul de antrenor.

Exerciţii de dezvoltare a deprinderilor de comunicare

1. Terapeutul modelează modul negativ de ascultare nonverbală (se uită în altă parte, se mişcă pe scaun, caută ceva, răsfoieşte un ziar, formează un număr de telefon etc.) în timp ce fiecare soţ vorbeşte pe o temă neutră (de exemplu: cum şi-a petrecut ziua, să descrie în ce constă munca sa etc.). Apoi pacientul (fiecare, pe rând) este întrebat cum s-a simţit când el vorbea şi nu era ascultat.

Răspunsuri posibile: – supărat
– trist
– frustrat
– ridicol
– rănit
De asemeni, va fi invitat să mărturisească şi ceea ce a gândit când el vorbea şi nu era ascultat.

Răspunsuri posibile: – „ceea ce spun nu este important”.
– „niciodată nu voi atrage atenţia cuiva”.
– „nimeni nu mă va respecta”
– „nu ştiu să vorbesc”.
– „nu ştiu să mă port”.
– „ce am greşit?”
Apoi, fiecare partener trebuie să furnizeze exemple de ascultare nonverbală negativă.

2. Terapeutul, şi apoi fiecare pertener, practică ascultarea nonverbală pozitivă (stă în faţa celuilalt, are contact vizual, dă din cap în semn că este receptiv).
Fiecare partener este întrebat cum s-a simţit atunci când a fost ascultat.

3. Terapeutul abilitează modalităţi negative de recepţionare într-un mod exagarat şi plin de umor:
– întrerupe, eventual pentru o glumă bine plasată;
– încheie frazele celuilalt;
– abate cursul discuţiei.
Apoi fiecare partener este solicitat să dea un exemplu când a procedat aşa.

4. Terapeutul îi învaţă pe pacienţi (cuplul) să parafrazeze (ascultă ce spune partenerul şi parafrazează intenţionat într-o manieră interogativă).
Exemplu: „mi se pare că vorbeşti despre…”, „asta este ceea ce ai vrut să spui?” Acest lucru se poate realiza şi la nivelul comportamentului nonverbal, printr-o mimică interogativă. La început fiecare membru al cuplului îl parafrazează pe terapeut.
5. Apoi, fiecare partener învaţă să-l parafrazeze pe celălalt. Exerciţiile se vor continua acasă (specialiştii le spun chiar „teme pentru acasă”), exersând deprinderile de comunicare şi jucând pe rând rolurile de vorbitor şi ascultător.

Rezolvarea problemelor de comunicare în cuplu

I. Într-o primă fază la definirea problemei: unul dintre soţi începe prin a comenta pozitiv ce face celălalt soţ în legătură cu problema.

Urmează o descriere a problemei, apoi este prezentată reacţia emoţională a primului partener la problemă.
În spirit de colaborare, cel care a început, arată în ce măsură a contribuit el la producerea şi la menţinerea problemei.
Acest spirit de colaborare este absolut necesar:
 pentru a reduce şansele ca problema să fie definită în termeni acuzatori;
 îl ajută pe celălalt soţ să se simtă mai puţin atacat;
 îl stimulează pe acesta din urmă să se angajeze la rezolvarea problemei;
 evită situaţia ca unul dintre parteneri să fie considerat în totalitate responsabil de producerea problemei şi, mai apoi, de găsirea soluţiei.

II. Faza a doua constă în soluţionarea problemei

În această fază primul pas este „brainstorming”-ul (în traducere „asaltul creierului”) în urma căruia este generată o serie de soluţii posibile la rezolvarea problemei.
La început, toate soluţiile se acceptă şi nici unul dintre soţi nu trebuie să cenzureze soluţiile proprii sau pe ale partenerului. Terapeutul va veghea la aceasta! Poate participa şi terapeutul la furnizarea de soluţii, dar întâietate au cei doi.
Exemplu:
Problema constă în aceea că soţia se simte jignită şi ignorată când soţul vine supărat de la servici şi, în loc s-o întrebe cum s-a simţit, începe să-şi povestească necazurile lui de la locul de muncă.

Soluţii posibile:
1. Soţul să facă o plimbare înainte de a veni acasă, pentru a se detensiona.
2. Când se întoarce acasă, soţul va îmbrăţişa soţia şi cei doi vor discuta cinci-zece minute despre modul în care şi-a petrecut ziua.
3. Dacă soţul are nevoie de mai mult timp pentru a se plânge de necazurile lui de la locul de muncă, el o va întreba pe soţia sa dacă este dispusă să îl asculte şi îi va cere să îi acorde un timp limită pentru acest lucru. Dacă ea nu este dispusă să îl asculte (sunt motive întemeiate şi alte priorităţi presante) este bine ca soţul să apeleze la un prieten.
4. Soţul va contacta un consilier-psiholog cu care va discuta problemele sale profesionale.
5. Soţia îi va face semn discret să tacă şi va începe să vorbească despre problemele ei.
6. Soţul nu va discuta niciodată acasă problemele de la serviciu.
7. Soţia îi va solicita soţului un timp egal în cazul în care ea a acceptat să-i asculte plângerile, timp în care soţul să facă treabă în bucătărie, iar ea să se uite la televizor.
8. Soţia îşi va folosi abilităţile de ascultare atunci când soţul discută despre serviciu, iar acesta o va asculta la rândul său atent.
9. Soţul va renunţa la serviciu care îl stresează.
10. Soţul va discuta cu şeful despre modul în care serviciul său ar putea deveni suportabil.

După ce cuplul a generat lista de soluţii posibile, fiecare soluţie va fi testată după următoarele criterii:

1. Ea este absurdă?
2. Va ajuta respectiva soluţie la rezolvarea problemei?
3. Care sunt argumentele pro şi contra ale respectivei soluţii?

Iubirea… pentru romanticii visători ea este o forţă misterioasă care pune stăpânire pe tine deodată, pe neaşteptate, un sentiment de extaz trăit doar odată în viaţă. Iubirea, cred ei, este o problemă care implică doar inima, este ceva care nu poate fi înţeles, ci numai trăit. Iubirea învinge totul şi durează veşnic… .
Acesta este clişeul. Şi, fără nici o îndoială, a te îndrăgosti poate fi o experienţă de o frumuseţe unică. Ce este însă iubirea adevărată?
„X” a întâlnit-o pe „Y” la o aniversare. A fost imediat atras de silueta ei sveltă şi de felul în care râdea. „Y”, la rândul ei, a fost fermecată de ochii lui frumoşi dar şi de felul în care vorbea. Părea un caz de dragoste la prima vedere.
În cursul următoarelor săptămâni, cei doi au fost nedespărţiţi. Apoi, într-o seară, fata primeşte un telefon „răscolitor” de la un fost prieten. Ea şi-a chemat actualul prieten, pe „X” să o consoleze. „X” însă, simţindu-se ameninţat şi dezorientat a răspuns cu răceală.
Dragostea pe care ei o credeau eternă, a murit chiar în acea seară.
Filmele, cărţile, emisiunile Tv. vor să te facă să crezi că dragostea la prima vedere durează veşnic. Sigur, de obicei, atracţia fizică este la început cea care determină două persoane să se remarce reciproc. După cum explica un tânăr:”Este greu să „vezi” personalitatea cuiva”. Însă ce anume „iubeşti” când legătura nu are decât câteva ore sau zile?
Nu este imaginea pe care tu i-o atribui acelei persoane? De fapt, nu ştii prea multe despre gândurile, speranţele, temerile, planurile, obiceiurile, talentele sau capacităţile persoanei.
Ai cunoscut doar exteriorul, nu „omul ascuns al inimii”(1Petru 3:4). Cât de durabilă poate fi o asemenea dragoste?
Mai mult, înfăţişarea exterioară poate fi înşelătoare. Biblia spune:”Dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă”.
Ambalajul sclipitor al unui cadou nu-ţi spune nimic despre ce se află înăuntru.
De fapt, cele mai frumoase ambalaje pot acoperi un dar nefolositor.
Un proverb spune:”Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în râtul unui porc”(Proverbe 11:12). Inelele de pus în nas erau o podoabă binecunoscută în timpurile biblice.
Ele erau foarte frumoase şi confecţionate din aur masiv. Natural, o asemenea bijuterie ar fi fost prima care să atragă atenţia asupra celei care o poartă. Proverbul compară în mod potrivit o femeie frumoasă, dar fără minte cu o bijuterie deosebit de preţioasă dar pusă în râtul unui porc.
Pur şi simplu, frumuseţea nu se potriveşte cu o femeie fără minte, este o podoabă inutilă. În definitiv, frumuseţea nu o face mai atrăgătoare, după cum nici inelul strălucitor nu înfrumuseţează un porc.
Ce greşeală, deci, să te îndrăgosteşti de înfăţişarea cuiva şi să treci cu vederea ceea ce este persoana respectivă în interior.
Unii cred, totuşi, că inima omului nu greşeşte niciodată când este vorba de sentimentele sale. „Ascultă-ţi inima!”- argumentează ei. „Vei şti când este iubire adevărată”. Din nefericire, faptele contrazic o astfel de idee.
Cu ocazia efectuării unui sondaj, 1079 de tineri între 18-24 de ani au relatat că au avut în medie şapte aventuri romentice până în acel moment. Majoritatea au recunoscut că fostele aventuri au fost simple pariuri, sentimente trecătoare care s-au stins.
Dar, fără excepţie, tinerii respectivi au considerat aventura din acel moment ca fiind iubire.
Totuşi, într-o zi, majoritatea vor considera probabil aventura de acum la fel ca pe cele din trecut „o simplă pasiune”. Tragedia este că mii de tineri se căsătoresc în fiecare an având doar iluzia că sunt îndrăgostiţi, ca să afle în scurt timp că s-au înşelat amarnic. „Bărbaţi şi femei încrezătoare sunt atraşi de pasiune în nişte căsnicii nefericite, asemenea mieilor duşi la tăiere” spune un reputat specialist în psihologia cuplului.
„Cine se încrede în inima lui este un nebun” se spune în Proverbe 28:26. Mult prea des, judecata inimilor noastre este îndrumată în mod greşit sau deviată. De fapt, Biblia spune că „inima este nespus de înşelătoare”(Ieremia), iar proverbul de mai înainte continuă:”Dar cine umblă în înţelepciune va fi scăpat”. Poţi şi tu scăpa de pericolele şi frustrările cu care s-au confruntat alţi tineri dacă înveţi să faci între pasiunea şi iubirea descrisă în Biblie- iubirea care nu dă niciodată greş. Pasiunea este o falsă iubire. Este nerealistă şi egocentrică. Persoanele îndrăgostite spun deseori:”Mă simt foarte bine când sunt cu… Ea mă face să mă simt important… Mă simt… Îmi place…” De câte ori este folosit „mă” sau „eu”? O relaţie bazată pe egoism este sortită eşecului.
Cum descrie Biblia adevărata iubire? 1Corinteni 13 „Dragostea este îndelung răbdătoare, plină de bunătate, dragostea nu este invidioasă, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se aprinde de mânie, nu se gândeşte la rău”.
De vreme ce „nu caută folosul său”, iubirea bazată pe principiile biblice nu este nici egocentrică, nici egoistă. Este adevărat, un cuplu poate avea sentimente puternice de dragoste şi de atracţie reciprocă. Însă, aceste sentimente sunt echilibrate de raţiune şi de respect profund pentru celălalt.
Când eşti îndrăgostit cu adevărat, veghezi la bunăstarea şi la fericirea celuilalt tot atât de mult ca şi la ale tale. Nu te lăsa copleşit de sentimente care să-ţi distrugă raţiunea.
Relatarea biblică despre Iacov şi Rahela ilustrează în mod viu această iubire, Acest cuplu s-a întâlnit la o fântână unde Rahela adăpa oile tatălui ei. Iacov s-a simţit imediat atras de ea nu numai pentru că „era frumoasă la statură şi plăcută la chip, ci şi pentru că era din poporul lui Dumnezeu”.(Geneza 29:1-12,17)
După ce a petrecut o lună întreagă locuind cu familia Rahelei, Iacov a mărturisit că s-a îndrăgostit de aceasta şi că doreşte să se căsătorească cu ea. O simplă pasiune romantică? Deloc!
Pe parcursul lunii aceleia a văzut-o pe Rahela în mediul ei, cum îi trata pe părinţii ei şi pe toţi cei din jur, cum se ocupa de munca ei de păstoriţă, cât de serioasă şi profundă era credinţa ei.
Fără îndoială că i-a văzut toate calităţile, cât şi defectele. Iubirea lui pentru ea nu era, prin urmare, un sentiment nestăvilit, ci o iubire neegoistă, bazată pe raţiune şi pe respect profund.
Astfel stând lucrurile, Iacov a putut declara că era dispus să lucreze pentru tatăl ei timp de şapte ani ca să o ia de soţie.
Cu siguranţă, că o pasiunea nu ar fi durat atât!
Numai o iubire adevărată şi un interes neegoist au făcut ca acei ani să-i pară câteva zile.
Datorită acestei iubiri adevărate au fost ei în stare să-şi păstreze castitatea pe tot parcursul acelei perioade.
Adevărata iubire nu este deci afectată de timp. Într-adevăr, cea mai bună cale de a ne verifica sentimentele faţă de cineva este, adesea, aceea de a lăsa să treacă un anumit timp. Pentru a cunoaşte persoana care te interesează, care îţi place ai nevoie de timp suficient.
Timpul îţi permite să analizezi atracţia pe care o simţi în lumina Bibliei.
Aminteşte-ţi că iubirea „nu se poartă necuviincios şi nu caută folosul său”. Se interesează prietenul sau prietena ta de reuşita planurilor tale sau numai de ale lui?

Dovedeşte respect faţă de punctul tău de vedere, faţă de sentimentele tale? A exercitat presiuni asupra ta ca să faci lucruri care sunt cu adevărat necuviincioase pentru a-şi satisface pasiunile egoiste? Are tendinţa de a te înjosi în faţa altora sau de a te lăuda? Răspunsurile la aceste întrebări te pot ajuta să-ţi apreciezi sentimentele în mod mai obiectiv. O iubire fulgerătoare atrage după sine dezastrul.
Iubirea adevărată nu se naşte peste noapte. Şi nici persoana care a devenit un bun partener de căsătorie nu este neapărat cineva pe care să-l consideri deosebit de atrăgător. Cum poţi recunoaşte iubirea adevărată? Poate că şi inima ta îşi doreşte ceva, dar încrede-te în mintea ta educată pe baza principiilor biblice. Caută să cunoşti mai mult decât „imaginea” exterioară a unui om. Acordaţi relaţiei voastre timp să se dezvolte. Nu uita, pasiunea atinge un punct maxim în foarte scurt timp, apoi se risipeşte.
Cu timpul, iubirea adevărată creşte tot mai mult în forţă şi devine „legătura desăvârşirii”.

Iubirea

1. Manifestă o preocupare neegoistă pentru interesele celuilalt.
2. Deseori, idila începe lent, necesitând luni sau ani.
3. Eşti atras de întreaga personalitate, de calităţile spirituale ale celuilalt.
4. Efectul asupra ta este că te face o persoană mai bună.
5. Îl vezi pe celălalt în mod realist, chiar şi cu defectele lui dar, în pofida acestora, îl iubeşti.
6. Aveţi neânţelegeri, dar daţi dovadă că le puteţi rezolva cu calm.
7. Vrei să dai şi să împarţi totul cu cealaltă persoană.

Pasiunea

1. Este egoistă, nerestrictivă. Te gândeşti:Ce câştig din asta?
2. Idila începe brusc, necesitând ore sau zile.
3. Eşti profund impresionat sau interesat de înfăţişarea persoanei.
4. Are un efect distructiv, devastator.
5. Este nerealistă. Persoana pare perfectă. Defectele, chiar grave, sunt minimalizate.
6. Certuri dese, dar niciodată rezolvate pe deplin.
7. Accentul este pe „a lua”, „a primi”, iar sexualitatea are un rol major.
(material preluat)