Posts Tagged ‘rugaciune’

Adolescentul Holden Caulfield despre rugăciune, Biblie, Isus, apostoli, Iuda, preoți…
🙂

image

image

670px-Play--Ding-Dong-Ditch--or--Ring-and-Run--Step-2Mai țineți minte când, copii fiind, sunam la ușa vecinilor și până să deschidă ei, noi eram deja departe, ascunși undeva și priveam?
La fel se întâmplă și când venim înaintea lui Dumnezeu. Grăbiți sunăm și când să deschidă porțile Cerului, să ne întâmpine, să ne umple de prezența Sa, noi deja nu mai suntem acolo.

isus rugaciuneEl Se ducea în locuri pustii, şi Se ruga. Luca 5:16

Poate că ai auzit ori chiar folosit și tu expresia „What would Jesus do?”. Când ispita apărea, te uitai la brățara cu WWJD și poate că te-a ajutat vreodată gândul că Isus nu s-a lăsat vreodată sedus de vre-o ispită de genul. Sau poate că nu. N-ar fi de mirare. Puterea de a birui ispita nu vine dintr-o recunoaștere a faptului că Isus nu a cedat ispitei. Și dracii recunosc asta. Puterea vine mai degrabă dintr-o relație vie cu Tatăl, supunere totală față de Cuvânt și voia lui Dumnezeu.

Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis. Ioan 5:30

O referință profetică din Isaia 50:4, menționează despre Isus ca El Îmi trezeşte în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea să ascult cum ascultă nişte ucenici. Nu-i de mirare că în același verset se menționează și că „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare.”

Isus s-a rugat frecvent, constant, cu pasiune. El, care era perfect. El care era într-o părtășie perfectă cu Tatăl. N-a avut vreodată vre-un moment în care să se fi aflat în afara dragostei lui Dumnezeu. Era scăldat în iubirea Sa. El, Fiul lui Dumnezeu, care nu avea nici un păcat de mărturisit, nici un defect de implorat, nici o necredință de învins, nici un viciu de biruit, căuta Fața Tatălui și avea obiceiul de a se retrage pentru a se ruga. În locuri pustii, pe munți, în pustie. La plural. Rugăciunea era obișnuință, organică, iar El era consecvent în închinare, în fiecare dimineață, sorbind cuvintele Tatălui, întocmai ca un ucenic la picioarele Învățătorului Său.

Mulțimile de oameni se adunau și îl îmbulzeau, înghesuiau. Veneau să-L asculte și să fie vindecate. Nu avea timp nici să mănânce, nici să se odihnească, însă totuși găsea timp să se roage.

Închinarea Sa era plină de foc și de viață, nu leșinată, seacă, plictisită și searbădă. De la ceasul acela din pustie când îngerii au venit să-i slujească la agonia din grădina Ghetsimani, când sudoarea ii era ca niște picături mari de sânge. Rugăciunile Sale erau jertfe, înălțate cu strigăte mari și cu lacrimi. Pasiune pură.

Dacă Fiul căuta Fața Tatălui, cu atât mai mult avem noi nevoie de momentele de singuratate cu El. Noi, care suntem terminați, mâncați, măcinați de păcat, de necredință, de lipsă de pasiune, de lipsă de dragoste. Noi, care avem atâta nevoie de Duhul, de îndurarea Sa pentru a trăi înaintea Sa. Noi, cei stricați și schilodiți, avem o disperată nevoie să stăm cu Domnul nostru. Să sorbim cuvintele Sale, să fim vindecați, eliberați, transformați, să primim putere pentru a sluji cu folos și pentru a birui orice ispită.

Oh, frate, roaga-te!

Posted: 16/06/2015 in Fără categorie
Etichete:,

image

walter#2, 1/3/70, 12:35 PM,  8C, 7704x10771 (838+606), 150%, paintings,  1/10 s, R72.3, G61.8, B75.5

walter#2, 1/3/70, 12:35 PM, 8C, 7704×10771 (838+606), 150%, paintings, 1/10 s, R72.3, G61.8, B75.5

Vă mai aduceți aminte de episodul cu Maria și Marta în care Domnul Hristos lămurește clar, fără urmă de îndoială, pentru totdeauna, care ar trebui să fie cea mai mare preocupare în viața noastră de credință? Acum, știu că Maria trebuie să fie exemplul nostru și nu Marta. Însă când citești pasajul ăsta ai impresia că Isus nu prea știe ce vorbește. Adică, cineva trebuie să facă lucrurile, nu-i așa? Cineva trebuie să pună umărul, să ia mopul în mână, să miște lucrurile, nu? Nu putem asculta predici toata ziua nu-i așa? Copiii au nevoie de tine, soția ta, soțul tău are nevoie de tine, compania ta, prietenii. Totul și toți îți solicită atenția. Nu poți sta închis în cămăruța ta toata ziuă.

Și apoi Marta face lucruri foarte faine. Nu e ca și cum ar sta pe Facebook toată ziua uitându-se la clipuri cu pisici, cățeluși și animalute drăguțe cum se joacă, pe telefon toată ziua, pe jocuri, filme. Nu. Ea slujea. Și avem nevoie de slujitori. Oameni care să pună masa, să strângă masa, să dea cu aspiratorul, sa se implice, să meargă în misiune. Avem nevoie de astfel de oameni. Însă văzând-o pe Maria, Marta vine repede repede. Parcă o vezi, se aproprie de Isus, aproape că îl cearta pe Isus. Doamne nu-ți pasă…! Zi-i dar acestei leneșe să mă ajute!

Sigur Isus mă va susține, poate că își zice ea. Dar nu o face și îi rostește numele. Marta, Marta…

Pare ca Isus e supărat, însă cred ca avea și o doză mare de blandete în mustrarea Sa. In Ioan 11:5 ni se spune ca Isus o iubea pe Marta si pe sora ei si pe Lazar. Isus iubea familia asta.

Pentru multe lucruri te îngrijorezi și te frămânți tu, dar un singur lucru trebuie. Maria și-a ales partea cea bună care nu i se va lua. Munca ta nu e greșită, însă nu este cel mai bun lucru.

Singurul lucru care trebuie este să stai în prezența lui Dumnezeu, să cunoști, să cauți să cunoști pe Dumnezeu, Dumnezeul acela care va veni la tine ca ploaia, ca ploaia de primavară care udă pământul. Osea 6:3

Acum Dumnezeu nu așteaptă de la tine să faci asta toată ziua. Este nevoie de o legătură permanentă cu El prin Duhul Sfânt pe parcursul zilei, însă fizic nu-ți cere Dumnezeu să te închizi în camăruța ta și să nu mai ieși de acolo. Insă exemplul ăsta te trezește la ceea ce Isus dorește să se întâmple în viața ta. Care ar trebui să fie prioritatea ta cea mai mare, partea cea bună, singurul lucru care TREBUIE în viața ta cu Dumnezeu.

Poate cuvântul cheie aici e cuvântul IMPARȚIT. Marta era ÎMPĂRȚITĂ CU MULTĂ SLUJIRE. Multe lucruri care au dat naștere îngrijorării, tulburării.

Nu face nimic greșit, însă e atât de ocupată, împărțită să-L slujeasca pe Isus încât nu are timp de El. Nu vă suna familiar asta? Ne facem un dumnezeu din lucrarea pentru Dumnezeu și treptat îți dai seama ca nu ne mai închinăm adevăratului nostru Domn și Mântuitor, ci lucrării mâinilor noastre. Și măcar de am fi împărțiți în slujirea lui Isus, însă ne irosim vremea pe nimicuri de cele mai multe ori.

Dumnezeu nu este interesat atât de mult de cât faci pentru El, cât este de interesat de tine și de inima ta. Dar noi ne îngropăm în activități iar sub masca asta a activismului pentru Dumnezeu ne ascundem de fața lui Dumnezeu. Ne înselăm singuri. Sau poate avem impresia că îl impresionam pe Dumnezeu cu jerfele noastre și El ne va trece cu vederea păcatul, nevegherea, lipsa din inima noastră?

Ați remarcat ce se întâmplă înainte de Luca 10, înainte de întâmplarea cu Maria și Marta?

Isus își trimite ucenicii în misiune. Ei vindecă bolnavii, scot dracii și predică evanghelia. Au avut succes, atât de mult încât Isus spune că a văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. Apoi pilda Bunului Samaritean, omul care arată milă unui strain, își iubeste aproapele și se cheltuie pentru binele altuia.

Vezi unde pune Luca întâmplarea cu Maria și Marta?

Nu-i un accident. Dacă vindecăm pe cei bolnavi, scoatem dracii, predicăm evanghelia, arătăm milă, cheltuim în Uganda, Craiova, investim la orfelinate și nu stăm la picioarele Domnului Isus, am scapat din vedere ceea ce conteaza cu adevărat.

Suntem chemați să intrăm în cămăruța noastră și de acolo să ne luăm răsplata. Nu aprecierile oamenilor, laudele lor, ci Dumnezeu Însuși, lauda Sa. Ce răsplată mai mare poți să ai decât pe Dumnezeul universului, care vine la tine și umple cămăruța aia a ta. Pentru că asta se întâmplă nd aștepți în prezența Lui. Am uneori momente în care prezența lui Dumnezeu umple cabina macaralei în care lucrez. Momente în care nu mai pot stăpâni din plâns. Uneori de bucurie, alteori datorită păcatului nenorocit din viața mea.

Aș vrea să te întreb. Dacă cineva te-ar înregistra o săptămână și apoi ar pune înregistarea asta unui grup de oameni, care ar fi “partea cea bună”, lucrul pe care trebuie să-L faci. Care e lucrul pe care e musai să-l faci zilnic. Să mergi la sală, săți cureți casa, verifici emailul, Facebook, să vezi serialul?

Sunt lucruri ce trebuie făcute, altele de care trebuie să ne pocăim pentru că le facem, însă putem spune noi că stăm la picioarele lui Isus, investind în cel mai bun lucru în care poți investi, în cunoasterea lui Dumnezeu, în cunoașterea lui Isus și a cuvintelor Sale, partea care nu ni se va lua?

Poate spunem că nu avem cămăruță. Locuim în diaspora. Stăm cu alții. Este greu să ai un loc unde să te retragi și să stai cu Domnul. Tu și El, în tăcere.

Nu cred asta. Am citit despre o mamă cu mulți copii, săraci ce locuiau toți întro cămăruță sau doua. N-aveau loc. Aglomerație. Însă când mama își punea șortul pe cap, se facea liniște iar copiii știau că mama vorbește cu Dumnezeu.

Sunt soluții dacă vrei să le găsești. Te îndemn dar, oprește-te din viața ta împărțită și făți timp săți cunoști Mântuitorul. El oricum este mai interesat de inima ta decât de lucrurile pe care poți să le faci pentru El. Domnul să ne binecuvânteze iar El să ne fie răsplata.

Doamne, mărturisesc că nu sunt ceea ce trebuie să fiu, nu sunt ceea ce vreau să fiu, nu sunt ceea ce voi fi. Dar, prin harul Tău sunt ceea ce sunt și nu sunt ceea ce odată obișnuiam să fiu.

Amin!

Înainte de a spune ”Amin”

Posted: 01/10/2014 in Fără categorie
Etichete:, , ,

Înainte de a spune ”Amin”.

Sunt un delăsător în ceea ce privește restabilirea timpului de rugăciune. De ani de zile rugăciunile mele păreau să meargă în zig-zag. Poate că înțelegi. Probabil că și viața ta de rugăciune ar trebui revigorată. În cazul în care ți se pare copleșitor, te invit la un plan simplu: patru minute, plus patru săptămâni, este egal cu o schimbare pentru totdeauna! În fiecare zi, timp de patru săptămâni, roagă-te patru minute, concentrându-te pe aceste elemente cheie de rugăciune: ”Doamne, Tu ești bun. Am nevoie de ajutorul Tău. Și ceilalți au nevoie de ajutorul Tău. Îți mulțumesc.” Este atât de simplu. Într-adevăr! Când vorbești cu Dumnezeu, nu trebuie să fie complicat sau complex. Puterea nu stă în cuvintele cu care ne rugăm, ci în Cel care le aude!

 

Traducere Cristina Chirculescu

     Doamne, este ziua ei. Ziua Ta, de fapt.
     Ziua in care ai nascut o minune.
Unica.
Inexplicabila.
Adorabila.
Ma rog ca de ziua ei, Tu Doamne sa-i fii cel mai mare dar.
Tata, eu…
     Eu nu iubesc,
     Eu nu iert,
     Eu nu comunic,
     Eu nu ocrotesc si
     Eu nu mangai… Perfect.
Dar Tu o faci! Intotdeauna o faci si ai facut-o!
     Chiar si cand ea poate nu a realizat, simtit, experimentat atingerea Ta.
     Chiar si cand ea nu a avut ochi sa Te vada, Tu intotdeauna ai fost si vei fi.
Ai fost Adapostul si Refugiul ei, Pacea si Linistea ei, Desfatarea, Ancora in marea de multe ori tulburata a vietii ei.
     In mijlocul slabiciunilor, limitarilor, falimentelor mele, completeaza Tu.
     Unde nu pot eu…, Tu Parinte, Tu poti.
     Vindeca Tu!
     Ridica Tu!
     Sprijina Tu!
     Calauzeste Tu!
     Umple Tu!
… pe deplin.
     Iti multumesc pentru ea, pentru sotia mea.
     Fii binecuvantat! In numele lui Isus ma rog.
          Amin

     Nu sunt atat de familiar cu presa din UK. Pot sa-mi dau insa cu parerea despre Metro, Evening Standard, unele ziare locale pe care le poti lua gratis in statiile de metrou si Daily Mail pe care il am pe tableta pentru inca 2 luni, luat la pachet cand am cumparat-o.

      In mare publicatiile astea sunt cat de cat ok. Si cand spun asta ma refer mai exact la continutul explicit sexual/pornografic. The Sun este total diferit. Pentru ca lucrez si in constructii si ma cam plimb prin Londra cu job-urile am ocazia nefericita sa-l vad peste tot in mana builder-ului autohton. Mizerie de ziar.

     Imagini si referinte clare ce trimit la tot felul de chestii aiurea. M-am contrazis odata cu un englez pe tema asta si i-am numarat cred peste 10 articole cu referire directa la sex in editia respectiva. Asta se vinde din nefericire astazi. Ceea ce m-a surprins azi a fost insa un articol de pe un site crestin care preciza ca ziarul asta ne indeamna la rugaciune, acum cu problema asta a inundatiilor din UK. Prima mea reactie a fost: (mai mult…)

Rugăciune pentru tine.

Posted: 27/08/2010 in Zzzz...ză.
Etichete:, , ,

Doresc ca acest blog să fie un altar. Fie că e vorba de un loc de muncă, sănătatea părinţilor tăi, vecinii sau viciile de care nu te poţi lăsa, educaţia copiilor sau propriile examene, problema ta este importantă în ochii lui Dumnezeu. Implică-L în problemele şi în bucuriile tale.

Atât eu, cât şi Laura ne vom ruga pentru tine. De altfel, mulţi din cei ce mai vizitează această pagină înţeleg cât de mare este puterea rugăciunii, a mijlocirii sincere înaintea lui Dumnezeu. Aceştia vor înălţa şi ei o rugăciune către Dumnezeu pentru tine. Dacă doreşti ca cererea ta să nu fie făcută publică, îţi voi respecta decizia. Oricum, nu eşti singur în problema ta şi întotdeauna aici vei găsi oameni care se vor ruga pentru tine.

…Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ, şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încît Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.

Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.

Sf. Apostol Pavel, Ep. catre Efeseni 3:14-21

Imaginea pe care sociologul Mircea Kivu o are despre practicarea religiei la români este mai degrabă a unui „troc cu divinitatea”. „La noi, sentimentul religios este mai degrabă mistic, seamănă cu cel al popoarelor primitive care se roagă la Zeul Lup să facă sau să nu facă”, spune acesta. Şi asta din cauză că „gradul de cultură teologică este extrem de redus”.

„Majoritatea adulţilor de acum au avut timp de mulţi ani o relaţie destul de precară cu religia. Nici acum, chiar dacă se predă în şcoli, nu am prea mare încredere în tipul de religie care se învaţă acolo”, adaugă sociologul.Mircea Kivu limitează influenţa factorului economic, deoarece „românii au aceleaşi practici religioase şi în vremuri de prosperitate, şi în vremuri de criză”.

Adevarul.ro

“Nu este vreo activitate pe care păstorul s-o faca și care să aibă o mai mare influență pentru vitalitatea bisericii decât predicarea”, scria Adam Hamilton în cartea sa, Leading Beyond the Walls: Developing Congregations with a Heart for the Unchurched.

“Dacă păstorul este un predicator slab sau nu-și alocă suficient timp pentru pregătirea predicilor întreaga comunitate va suferi. Dacă păstorul pregătește predici bine documentate și bine gândite cu o relevanță clară și aplicabilitate pentru biserica sa, predicându-le totodată cu pasiune, convingere și claritate, întreaga comunitate va beneficia din asta.”

Jumătate de adevăr nu este un adevăr întreg. Predicarea este printre preocupările de bază ale păstorului însă nu este cea mai influentă preocupare a acestuia. Pardon! Cea mai influentă preocupare este rugăciunea, o viața consacrată comuniunii cu Dumnezeul pe care îl proclamă. Și uite-așa unii cred ce spun alții că ar fi important pentru viața bisericii. Ce-ar fi dacă L-am întreba mai întâi pe Cel ce a avut ideea, Cel ce a inventat până la urmă… Biserica. Cu siguranță ne-ar spune că dacă vrem ca aceasta să aibă vitalitate trebuie mai întâi tu, ca păstor, să fii viu. Și apoi, ne-ar spune că pentru a fi viu, trebuie să respiri, iar oxigen, aer curat pentru tine și Biserica pe care o păstorești nu găsești decât în prezența lui Dumnezeu.

Cum am putea oare predica numai din cărți, tratate teologice, din mesajele altora, din felul în care alții spun despre alții că au spus că unii L-au cunoscut pe Dumnezeu… Dacă dorește ca oamenii să-L cunoască pe El, mai întâi de toate păstorul trebuie să-L cunoască, trebuie să se fi întâlnit cu Domnul său.

Iată alt citat… mai clasic, mai potrivit.

„Predicarea trebuie urmată de rugăciune. Predicatorul trebuie să ajungă să-și dea seama că predica sa este relativ lipsită de putere de a aduce o viață nouă până în momentul când va începe să-și pună deoparte timp pentru rugăciune și, potrivit învățăturii Cuvântului lui Dumnezeu, se va strădui, va trudi și va persevera în rugaciune, nu-și va îngădui odihna, și nu-I va da nici lui Dumnezeu răgaz, până nu-i va dărui Duhul într-o revărsare de putere. Nu simtiți că trebuie să apară o schimbare în munca noastra? Așa cum suntem predicatori zeloși, tot astfel trebuie să fim zeloși în rugăciune.”

Andrew Murray în Viața de rugăciune.