Primitivi în relaţia cu biserica

Imaginea pe care sociologul Mircea Kivu o are despre practicarea religiei la români este mai degrabă a unui „troc cu divinitatea”. „La noi, sentimentul religios este mai degrabă mistic, seamănă cu cel al popoarelor primitive care se roagă la Zeul Lup să facă sau să nu facă”, spune acesta. Şi asta din cauză că „gradul de cultură teologică este extrem de redus”.

„Majoritatea adulţilor de acum au avut timp de mulţi ani o relaţie destul de precară cu religia. Nici acum, chiar dacă se predă în şcoli, nu am prea mare încredere în tipul de religie care se învaţă acolo”, adaugă sociologul.Mircea Kivu limitează influenţa factorului economic, deoarece „românii au aceleaşi practici religioase şi în vremuri de prosperitate, şi în vremuri de criză”.

Adevarul.ro

Don Quijote ar fi putut fi român?

…Don Quijote ar fi întâlnit la noi un mediu ostil, neprielnic, care i-ar fi îngreunat “nebunia”, cerându-i și mai mult eroism, dacă nu cumva, s-ar fi decis să emigreze.

Ziceam în “Don Quijote în Est” că, pentru mentalitatea românească, “fumul” e mai important decât “focul”, încât e, practic, imposibil să scapi de “gura lumii”. De vreme ce a ieșit “fum”, aproape că nu mai trebuie dovedită existența “focului”. Dezmințirile nu fac decât să sporească nebuloasa zvonurilor. “Gura lumi” fiind un Moloh, pe care nimic nu-l mai satură. Poate asta l-a determinat pe Rădulescu-Motru să afirme într-o conferință ținută la Ateneu, în 1910, ca românul, deși se găsește între munti, n-a fost tentat să-și sape gândul în piatră. A preferat să-și “verse” focul inimii stând de vorba cu lumea, o lume trecătoare ca și el. […]

Gândiți-vă că harul nostru, inegalabil, de a cleveti, ar fi risipit orice urmă de mister în jurul lui. Și că despre Dulcineea ar fi circulat, cu siguranță, povești deocheate care l-ar fi făcut și pe Sancho Panza să roșească.[…]

Noi n-am fi rezistat, ca grecii, câteva milenii, să nu ne suim pe Olimp. Tentația de a-i spiona pe zei și de a bârfi, apoi, eventual, pe seama lor ar fi fost prea mare. Ne-am fi grăbit să escaladam muntele, ca să ne convingem ce e adevărat și ce nu, iar zeii nostri ar fi devenit destul de repede subiect de bășcălie. […]

Vreau să spun doamnelor și domnilor, că Don Quijote ar fi trebuit să înfrunte, pe malurile Damboviței, nu ironiile obișnuite. Ar fi fost confruntat cu versiunea autohtonă a ironiei, cu bașcălia, cu zeflemeaua care joacă în viața noastră rolul pe care-l joacă lipitorile la bolnavii care au suferit un atac cerebral. Paul Morand a fost politicos, după părerea mea, când a scris că “România e un pământ tragic unde totul se sfârșește în comic”. Dacă nu veți socoti lipsă de patriotism ce voi spune, eu cred că noi avem dificultăți mari să luam ceva în serios.

Putem să amenajăm un talcioc pe orice Golgotă. Citește în continuare „Don Quijote ar fi putut fi român?”