Peter Pan și puterea propriilor gânduri

Reclame

Tratează-ți soția măcar ca pe un vrășmaș


Doi tineri căsătoriți din biserică au venit la pastor și au mărturisit: 

„Vrem să divorțăm și vrem să ne asigurăm că aprobați acest lucru.”

Există oameni care vin la slujitorul Domnului în speranța că atunci când spun că nu mai există sentimente în căsătoria lor, el va răspunde: „Ei bine, dacă nu există sentimente, atunci singurul lucru pe care îl puteți face este să vă despărțiti.“

În schimb, pastorul a spus soțului:

„Sfânta Scriptură îți spune că trebuie să-ți iubești soția precum Isus Hristos a iubit Biserica”.

El a răspuns: „Oh, nu pot face asta!“

Pastorul a continuat: „Bun…dacă nu poți începe la acest nivel, atunci începe la un nivel inferior. Ar trebui să-ți iubesti aproapele precum te iubești pe tine. Poți s-o iubești, cel puțin așa, precum ai iubi un vecin?“
Soțul: „Nu. Este un nivel prea înalt.“
Pastorul i-a răspuns apoi: 

„Sfintele Scripturi spun: Iubiți-vă vrășmașii! Începeți de acolo atunci!

Facebook

Curajul de fi diferit

La Jocurile Olimpice din 1968 din Mexico City, Dick Fosbury a bătut recordul mondial cu o săritură de 224 cm.

Performanța sa a fost extraordinară nu numai pentru că a câștigat o medalie de aur, ci pentru că a făcut-o într-un mod unic. În acel moment, Fosbury era singurul care folosea metoda aceea de sărituri, trecând peste ștachetă în viteză mai mare, arcuindu-și spatele și păstrând centrul de greutate sub nivelul obstacolului. A descoperit din întâmplare că poate sări așa atunci când a văzut că nu i se potriveau stilurile consacrate.

Chiar și Iolanda Balaș înaintea sa, ca mai toți ceilalți foloseau foarfeca ori rostogolirea ventrală.

În cele din urmă metoda lui de sărituri a fost numită după el.

Stilul Fosbury.

Fosbury a reușit încercând ceva ce alții nu au încercat vreodată, pentru că altceva nu i se potrivea. Când a câștigat medalia de aur, metoda lui de sărituri a primit o mulțime de critici. Cu toate acestea, în cele din urmă a prins și tot mai mulți atleți au început să folosească stilul Fosbury până când a devenit metoda standard pentru sărituri.

Curajul de a fi diferit este întâmpinat de multe ori cu critici. Dacă vrei să fii ori să faci ceva într-un mod diferit, poți să te aștepți la asta.

David însă l-a înfrânt pe Goliat într-un mod unic, creativ, închizând gura criticilor săi.

Unicitatea este trăsătura principală a ADN-ului nostru. Suntem diferiți, avem roluri diferite în trupul lui Hristos și acest fapt trebuie celebrat și nu criticat.

„Dumnezeu a așezat părțile trupului, le‑a pus pe fiecare în parte în trup așa cum a vrut El“.

Nu este o greșeală de livrare în privința darurilor, aptitudinilor pe care le ai.

Ești exact așa cum te-a imaginat Dumnezeu, echipat perfect pentru ceea ce El are în plan cu viața ta.

Politicieni ca niște zei

Politicienii ăștia ai noștri au impresii de zei. Sau din zei se cred „scoborâtori”, vorba lui Coșbuc. Când se mai satură de divinitate, mai coboară și ei printre muritori. Din patru în patru ani, să mai afle și ei cum se trăiește. Mai țes intrigi, se mai amestecă grav în treburile oamenilor.

Nu au astâmpăr, iar unii sunt total de nepătruns. Te apropii de ei cu umilință și teamă. Să nu cumva să-i superi. Ei cer supunere, lauda, închinare totală. Unii își înghit chiar copiii îndată ce se nasc, pentru a nu fi detronați pe viitor. 

Și mai ales, sunt cam nepăsători când vine vorba de păcat, corupție, fărădelege.

Păcatul de neiertat, singurul păcat pe care pe care zeii ca și unii dintre politicienii noștri nu-l pot tolera este păcatul de a te considera drept, de a dori să trăiești drept, de a avea legi drepte. O asemenea pretenție denotă o mândrie fără margini. Să vrei să fii mai bun decât zeii, care se lăsau în voia păcatului, a propriei voințe, ori de câte ori aveau ocazia.

Chiar așa, te crezi tu mai bun decât zeii?

Cine te crezi tu, muritorule, chip de lut ce ești, să protestezi, să le tai libertățile mai marilor tăi, să le pui limite, să-i cobori în stradă?

„Blasfemie”, strigă ei. „Suntem zei ori ba?”

Iar noi răspundem împreună cu Coșbuc:

„… zeii sunt departe, sus,

Duşmanii lângă noi!”

De ce să dorim românilor și României un viitor clădit pe dreptate, adevăr, onestitate? 

​În jumătate de oră de citit prin Levitic, prin capitolele 18-27, dai de o frază repetată de zeci de ori. O frază ce a răsunat peste veacuri. Cuvinte ce au smerit și îngenuncheat oameni.
Totodată, cuvinte ce au chemat, motivat poporul lui Dumnezeu să facă dreptate, să caute cinstea, curăția, corectitudinea. Să fie buni, sfinți și să nu se asocieze cu cei ce fură, cu cei ce mint, cu cei ce asupresc pe aproapele lor.

Fraza care se tot repetă este aceasta:
„EU SUNT DOMNUL! EU SUNT DOMNUL DUMNEZEUL VOSTRU”
„Să nu furați și să nu mințiți, nici să nu vă înșelați unii pe alții.”

„Să nu asuprești pe aproapele tău.”

„Să nu faceți nedreptate la judecată: să nu cauți la fața săracului și să nu părtinești pe nimeni din cei mari, ci să judeci pe aproapele tău după dreptate.”

„Să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui.”

„Să nu te răzbuni și să ții necaz pe copiii poporului tău. Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”

„Să aveți cumpene drepte, greutăți drepte, efe drepte și hine drepte.”


De ce să căutăm în aceste zile sfințenia, dreptatea, adevărul, onestitatea? De ce să dorim românilor și României un viitor clădit pe acestea?

Pentru că…
„EU SUNT DOMNUL! EU SUNT DOMNUL DUMNEZEUL VOSTRU!”

„I Declare at My Own Risk” @ RCI London

image

“The play is autobiographical. It is based on my personal story and explores my identity as a Roma woman. It features monologues written by me and parts from my personal journals. I always knew myself as a person who makes light of hard moments, so I tried to give a positive tone to my ups and downs in life and show how they made me who I am. I wanted the play to express my viewpoint on what is happening in society, to be truthful to myself and to allow myself to be vulnerable in front of people, saying „This is who I was, look where I am from, and who I am now.” I worked on this play with director David Schwartz, dramatist Alice Monica Marinescu, composer and performer Catalin Rulea, and scenographer Adrian Cristea.”

– actress Alina Șerban about ‘I Declare at My Own Risk’, presented @ RCI London on Thursday 24 March, 7pm. Come along!

Free tickets at: www.eventbrite.co.uk

Cornel Brad. Imaginary Journey

image

“In this imaginary journey I shall continue to be drawn to the curtain, whether it is that of the concert hall or the person itself, of that subtle outline, that dividing fabric which can hold different textures, depths, colours and degrees of transparency.” – photographer #CornelBrad

Photo: Ottavio Dantone – harpsicord soloist & conductor Accademia Bizantina, © Cornel Brad

Come see Interludes by Cornel Brad, an extraordinary gallery of portraits that includes some of the biggest stars of contemporary classical music!

@ RCI London, Mon-Fri between 10am-5pm, open until 15 May

Promises of Splendour: Cellist Andrei Kivu and Pianist Ana Silvestru in the ‘Enescu Concerts’ Series

Two of Romania’s internationally renowned classical musicians, cellist Andrei Kivu pianist Ana Silvestru Enescu Concerts’ Series First Romanian Rhapsody, George Enescu loved masterpiece cello and piano by Romanian composers Constantin Dimitrescu Constantin Bobescu Debussy, Ravel and Bach.

Two of Romania’s internationally renowned classical musicians, cellist Andrei Kivu and pianist Ana Silvestru grace our ever popular ‘Enescu Concerts’ Series with a marvellous programme which includes the chamber transcription of the First Romanian Rhapsody, George Enescu’s best loved masterpiece. The charismatic duo also performs two rarely heard works for cello and piano by Romanian composers Constantin Dimitrescu and Constantin Bobescu, alongside well known works by Debussy, Ravel and Bach.

Continuă lectura

Through the Ashes of the Empire at the Romanian Cinematheque, RCI London

image

Romania commemorates this year the centenary of its entry into the Great War, a belated yet fateful decision that led to the creation of Greater Romania in 1918. We shall be revisiting those decisive years in a series of events that bring about the incertitude, the soul-searching, the tragedy and the eventual triumph through artistic means – and we start with film.

The Romanian Cinematheque at RCI London, now entering its sixth year, presents Andrei Blaier’s masterpiece ‘Through the Ashes of the Empire’ – a picaresque tale of betrayal, survival and coming of age, starring the great Gheorghe Dinică in one of his most terrific performances. Also featuring Gabriel Oseciuc, Cornel Coman, Ștefan Sileanu and Ferencz Bencze. Adapted from the novel ‘A gamble with death’ by Zaharia Stancu. 

Continuă lectura

Life in the land of no selfies: Portraits from the remote Romanian villages

image

„Tradition is the illusion of permanence”, said Woody Allen. Today we invite you to look at a spellbinding side of Romania that can still be found in the most remote villages, discovered by Daily Mail through the striking images of photographer Alex Robciuc. Oh, time!
RCI

Click HERE!

International Women’s Day at Romanian Cultural Institute London

image

We celebrate International Women’s Day with a beautiful poem from Fiona Sampson’s ‘The Catch’, a collection of „crystalline poems of beauty and risk” that we look forward to launching tonight. Join us @ RCI London at 7pm!

The Catch

You want – but something
holds you back
(voices in the
undergrowth

the cold shift
of a shadow)
something walks
beside you something

that was always
there a shadow is it
like your skin
and you remember

when you were
a child how each night
shadows met
across the grass

each night they met
to swallow time
the light put out
in each grass stalk

the story broken
that you’d told
yourself as you lay
in the brief

brightness
between the tress.

Continuă lectura