Psss, dai o cafea?

“Cafeaua e pentru ăia puturoşi şi pentru ăia care au un serviciu la care n-au nimic de făcut. Eu la fabrică m-am obişnuit cu cafeaua. Acolo tot timpul erau momente dintr-astea goale; până venea materia primă, stăteai; da’ în loc să stai, beai o cafeluţă făcută pe reşou. Când venea materia primă, se lua curentul. Ce să faci? Beai o cafeluţă. Când venea curentul, venea şi pauza de masă. Mâncai ce mâncai şi după aia, hop!, o cafeluţă. După pauză, se strica maşina, că, na!, era veche, ce să-i faci. Până venea mecanicul de întreţinere, care se mişca greu, mai luai una. După ce-o repara, stăteai cu mecanicul la un rachiu şi-o cafeluţă, dacă te mai ţinea inima, să-ţi povestească ce-a avut maşina. Şi tot aşa. Eu cred că de asta era aşa de căutată cafeaua înainte, toată lumea avea momente din astea în care nu era nimic de făcut, trebuia să-şi omoare cumva vremea. Şi uite-aşa ne-am obişnuit… Acu’, nici o înmormântare nu poţi face fără să dai o cafeluţă la urmă, la colivă.”
Dan Lungu,  Raiul Găinilor

Advertisements

Țap ispășitor sau monstru

Nu este chiar în tonul discuțiilor de astăzi, însă este tot pe acolo, în domeniul violenței justificate religios, atitudine ce îl transformă pe Celălalt fie în țap ispășitor, fie în monstru. Shmuel Asch, personajul principal din romanul lui Amos OZ, “Iuda”, întrerupându-l pe bătrânul Wald în mijlocul unei fraze în care făcea apologia „lipsei de dragoste” a vecinilor arabi față de Israel, îi răspunde tăios acestuia:

” – Și de ce să fie îndrăgostiți de noi? De ce ți se pare, în fond, că arabii nu au dreptul să fie împotriva străinilor care au venit deodată aici, ca de pe altă planetă, și le-au luat țara și pământurile, câmpiile, și satele, și orașele, mormintele străbunilor și moștenirea copiilor lor? Noi ne povestim nouă înșine că am venit în țară doar ca să “construim și să ne construim în ea”, să trăim ca înainte, să eliberăm moștenirea strămoșilor noștri etc. Dar spune-mi dumneata dacă există vreun popor în toată lumea asta, care ar primi cu brațele deschise o invazie bruscă de sute de mii de străini, de milioane de străini care au aterizat aici din depărtări, pretinzând în mod ciudat că scrierilor lor sfinte, pe care le-au adus de departe, le promit lor și numai lor toată țara?”

Lucian Boia la CartiRomanesti.Co.Uk

Cărţile istoricului Lucian Boia, iniţiatorul, prin scrierile sale, al unei adevărate cruciade împotriva celor care “gândesc istoria între nişte limite înguste şi riguros trasate” (interviu în România literară) pot fi acum găsite la librăria Carti Romanesti – Cavendish House, Londra HA85AW. Lectură plăcută!

image

Cornel Brad. Imaginary Journey

image

“In this imaginary journey I shall continue to be drawn to the curtain, whether it is that of the concert hall or the person itself, of that subtle outline, that dividing fabric which can hold different textures, depths, colours and degrees of transparency.” – photographer #CornelBrad

Photo: Ottavio Dantone – harpsicord soloist & conductor Accademia Bizantina, © Cornel Brad

Come see Interludes by Cornel Brad, an extraordinary gallery of portraits that includes some of the biggest stars of contemporary classical music!

@ RCI London, Mon-Fri between 10am-5pm, open until 15 May

Through the Ashes of the Empire at the Romanian Cinematheque, RCI London

image

Romania commemorates this year the centenary of its entry into the Great War, a belated yet fateful decision that led to the creation of Greater Romania in 1918. We shall be revisiting those decisive years in a series of events that bring about the incertitude, the soul-searching, the tragedy and the eventual triumph through artistic means – and we start with film.

The Romanian Cinematheque at RCI London, now entering its sixth year, presents Andrei Blaier’s masterpiece ‘Through the Ashes of the Empire’ – a picaresque tale of betrayal, survival and coming of age, starring the great Gheorghe Dinică in one of his most terrific performances. Also featuring Gabriel Oseciuc, Cornel Coman, Ștefan Sileanu and Ferencz Bencze. Adapted from the novel ‘A gamble with death’ by Zaharia Stancu. 

Continue reading

VINERI, 10 Octombrie – Weekend-ul de apologetica

Probabil încă furat de niște idei auzite pe radio la amiază despre mileniști (millenials = termen ce nu are de-a face cu discuția despre mileniu/escatologie ci cu generația Y, născută prin anii ’80), despre Guyland( un fel de zonă de prematuritate persistentă, un blocaj al bărbățeilor în devenirea lor ca indivizi maturi și responsabili), am tot admirat în seara asta la Vlad și Natan maturitatea, gândirea, înțelegerea și prezentarea coaptă a unor teme esențiale pentru devenirea fiecarui creștin.

Mi-am luat notițe și am avut sentimentul ca vreau să-i opresc, ca să termin de notat. Bine ca avem înregistrări. 🙂

Din frânturile pe care mi le-am notat, unele rupte din context, cu scuzele de rigoare:

1. Vlad Crîznic – Introducere în apologetică.

– Dacă ai intenția și un plan să prezinți Evanghelia, Dumnezeu ne va da ocazii să vorbim despre El. Cel puțin în Anglia, dacă aici nu ai oportunități, cu toată diversitatea religioasă pe care o întâlnești, atunci unde? Continue reading

Bisericile evanghelice din Londra, UK

     La început a fost o singură biserică. Nici macar nu știam că îi spune Betleem. Când am ajuns aici acum câțiva ani știam de… la Nistor. Am aflat după aceea că ăsta era de fapt numele păstorului.

     Apoi au apărut altele. Acum sunt peste douăzeci de biserici evanghelice în Londra. Zilele trecute Londra Evanghelică anunța deschiderea unei noi biserici iar un prieten de-al nostru, Vali, are un proiect asemănător în viitorul apropiat.

     Poate că unii privesc cu ochi sceptici multitudinea de biserici neoprotestante românești din Londra. Ar putea avea impresia că unele sunt născute din ambiții personale, mândrie ori frustrări. Lucrul acesta nu cred că este adevărat.

     Am întâlnit oameni deosebiti aici, slujitori frumoși care se sacrifică și care au renunțat la multe de dragul lui Hristos și nu pot să nu ma bucur de faptul că românii venind în UK au dorit să se închine și să-L slujească pe Dumnezeu întro biserică locală. Alții s-au integrat în biserici englezești și duc împreuna cu ei frumusețea și mărturia creștinismului evanghelic românesc.

     De aceea, o spunem răspicat că Continue reading

Trendul verii Londra 2012: Statui cu pălării.

Fie că vorbeşti de Winston Churchill, Lordul Nelson ori pur şi simplu o statuie obişnuită din centrul Londrei, vara asta se poartă pălăriile. Proiectul a fost iniţiat de Boris Johnson pentru a încuraja publicul să le observe şi pentru a învăţa mai multe despre moştenirea istorică britanică.

După 18 luni de planificare, cele mai reuşite pălării(deşi nu-mi par deloc), peste noapte, au fost plasate pe capetele lui Shakespeare, R Burns, Regina Victoria, Ducele de Wellington etc.

Pălăria de pe capul lui Nelson a fost creată de Lock & Co, cel mai vechi producător de pălarii din Londra, cei care au creat pălăria originală a amiralului. Nigel Lock Macdonald, preşedintele companiei afirma zilele astea: “Să faci o altă pălărie pentru Nelson la 200 după ce am creat pălăria originală, este o onoare neaşteptată. ”

Pălariile rămân până vineri pe aceste capete istorice. Deci, nu rataţi această nouă “atracţie”, dacă aţi venit prin U.K. cu prilejul Jocurilor. Iar dacă sunteţi în Londra sau împrejurimi de ani de zile să vă câştigaţi o pâine, încercati măcar pentru prima dată să vizitaţi centrul Londrei. Nu de alta, însă am întâlnit o mulţime de români care nu ştiu altceva în afară de casă-muncă-Tesco(Sainsbury’s/Morrisons/Asda)-casă.

This slideshow requires JavaScript.