Posts Tagged ‘reguli’

În cariera ta prolifică de pieton ai trecut măcar o dată strada. Şi dacă eşti printre cei hăruiţi, ai stat măcar o data la semafor. E un fel de postulat, o axiomă a pietonatului. Fără îndoială. Dacă, să zicem, prin absurd, îţi mai dezlipeşti ochii de pe monitor şi îţi zici tu (nu cu voce tare, să nu creadă taică-tu că te-ai scrântit)…că ar fi bine să te duci după pâine …ceva, probabilitatea să stai la vreun semafor, din start, este extrem de mare.

Acum, vrei-nu-vrei…

-dacă eşti daltonist obligat – forţat, mort-copt nu treci pe roşu. Întrebi mai întâi. Stai în cap…faci cumva, dar nu treci. Pentru că tu nu distingi verdele de roşu, aşa cum nu disting unii calvinismul de arminianism. Tot una… Ca-n bancul ăla…trece un tip pe roşu, îl opreşte miliţia… ”- Auzi domne’ …da tu nu vezi că-i roşu?!?”La care tipu’..“Nu, că-s daltonist!”. “Aha, păi la tine acolo în Daltonia, nu sunt semafoare?!”

Apoi, nu treci pe roşu dacă eşti nevăzător. Ai căţel, însoţitor…butoane la semafor( mai rar în .ro .. însă merită amintit că se există aşa ceva în lumea bună). Şi, iară, întrebi. Iar dacă ţii la viaţa ta (aşa cum e ea, mai întunecată), nu treci până ştii sigur că-i nu-i roşu. E regulă.

De asemenea, dacă încă eşti de mână cu maică-ta nu treci. Ştiu, e greu, dar crede-mă, nu vei trece nici în ruptul capului. Viata devine dintr-o dată roşie din roz, atunci când eşti cu ea. Roşu=Opreşte-te că te plesnesc! Şi cum, să presupunem, mai ai un dram de bun simţ…te opreşti. No comment!

… probabil nici nu citeşti chestia asta. Nu man…o mână o ai pe taste…că eşti pe Mess, Hi5, şi-n alta ai joystick-ul de la Play-Station. Asta în cazul în care (mai mult…)

maniereManualele de conduită specifică reguli destul de clare în aceasta privinţă. De pildă, lingura şi cuţitul se ţin în mâna dreaptă. Nu există nici o excepţie de la această regulă. Chiar şi pentru stângaci. Furculiţa este ţinută în mâna stângă când se utilizează cuţitul în acelaşi timp cu ea. Când terminam de tăiat cu cuţitul bucăţica pe care vroiam s-o mâncăm, trecem furculiţa în dreapta; dacă suntem îndemanatici, putem mânca şi cu stânga. La sfarşitul unui fel de mancare, în farfuria care trebuie luată paralel cuţitul şi furculiţa, cu dinţii în jos. În timp ce mâncam, ţinem tacâmul deasupra farfuriei, fără să-l ridicam prea mult în aer şi fără să gesticulăm cu el. Cuţitul se ţine între degetul mare şi cel mijlociu, arătătorul sprijnindu-se pe spatele mânerului. În nici un caz nu se pune arătătorul pe spatele lamei. Când folosim fuculiţa, o întoarcem cu dinţii în jos pentru a o înfinge în bucata din farfurie. Brânza se duce la gura cu furculiţa (dar fără ca dinţii acesteia să fie infipţi în ea! ), nu cu cuţitul. Când bem, păstrăm tacâmul în farfurie: furculiţa la stânga, cu dinţii în jos, şi cuţitul la dreapta, cu lama sprijinită de marginea farfuriei. Dacă farfuria este goală şi punem tacamurile încrucişate, este semn că dorim să fim serviţi înca o data din felul respectiv.

Eh..viaţă..

folosirea-toaletei

Sunt „responsabil” cu sectorul la toaleta. In incercarea mea de a mai tempera pe unii fara simt al responsabilitatii, am lipit in vreo trei locuri cu ceva timp in urma urmatorul mesaj. Ca tot romanul am sperat ca cel putin prin satirizare sa schimb moravuri.

Reguli de folosire a toaletei

Fa-ti nevoile din pozitia cea mai comoda, avand mereu grija sa lasi colacul wc-ului stropit.

Incearca cat tine de tine sa lasi cativa stropi sa curga si pe podea. Daca ti-e greu si n-ai cum, poti sa te balansezi cat mai amplu, in timp ce stai inclinat, deasupra colacului.

Foloseste hartie igienica in exces, fa cocoloase multe, pe care sa nu le poata duce apa, iar din cand in cand scapa cate unul pe langa wc si fa-te ca nu l-ai observat.

Daca exista un cos de gunoi in baie, destinat servetelelor de mana, poti arunca hartia murdara in el.

Trage apa numai daca iti este la indemana… iar daca nu folosesti hartie deloc, n-are nici un sens sa tragi apa in urma ta, oricum va veni urmatorul si va face asta.

Revenim la colacul wc-ului: acesta trebuie sa ramana mereu plin de stropi mari si galbui, pe o suprafata cat mai intinsa; iar daca ai rabdare, poti chiar desena diferite figuri geometrice pe capacul ridicat.

Nu te ingrijora in privinta mirosurilor, la urmatoarea utilizare oricum vei stii ca-ti apartin.

Nu privi niciodata in urma! Odata ridicat de pe wc, misiunea ta acolo s-a incheiat, iar restul “detaliilor” tin de competenta exlusiva a baietilor cu sectoru’!

Cu mult respect, baietii cu sectoru’.

Multe căsnicii eşuează din cauza blocajelor de comunicare. Deşi vorbesc aceiaşi limbă, oamenii nu reuşesc întotdeauna să se înţeleagă.
Din propria experienţă fiecare din noi cunoaşte acest lucru. De cele mai multe ori probleme din cele mai banale provoacă discuţii incendiare soldate cu supărări şi reproşuri.
Cine nu ştie că la necaz se spun vorbe grele, care lasă urme în conştiinţa şi sentimentele celorlalţi. Aşa se întâmplă şi în familie, atunci când oamenii nu ştiu să comunice între ei. Pe acest drum merg, cu multă încăpăţânare, unii până se ajunge la nişte situaţii atât de tensionate, încărcate de ură, încât este preferabil divorţul. Comunicarea este un lucru vital în familie şi de aceea este necesar să cunoaştem unele reguli de comunicare eficientă.
Comunicarea inter-umană este un schimb de mesaje realizat între două sau mai multe persoane, sub diverse forme:
– oral
– scris
– mimică
– gesturi;
Folosind în acest scop:
– cuvinte
– expresii
– simboluri
Comunicare se poate realiza direct sau de la distanţă, dar în familie, de care ne ocupăm acum, comunicarea se realizează prin conversaţie discretă, nemijlocită, prin vorbire şi prin gesturi.

Prima regulă a reuşitei unei conversaţii este de a şti să asculţi, lăsându-l pe interlocutor să-şi expună până la capăt ideea, fără a fi întrerupt. Întreruperile, mai ales cele dese, îl fac pe vorbitor să-şi piardă firul vorbirii. În astfel de situaţii apar două tipuri de reacţii: cei timizi se pierd cu firea şi se inhibă, în timp ce colericii se enervează, devenind astfel parteneri incomozi în discuţie.

A doua regulă:
Respectă opinia interlocutorului. Este cunoscut faptul că nu totdeauna părerile celor care stau de vorbă despre anumite probleme corespund. Motivele neconcordanţelor de opinie sunt numeroase. Mai întâi, oamenii sunt foarte deosebiţi între ei ca personalităţi. Un renumit psiholog, Allport, afirmă că „nu există două fiinţe omeneşti care să aibă exact acelaşi potenţial de dezvoltare, mai ales dacă la toate aceste diferenţe genetice adăugăm diferenţele care se vor produce în cadrul mediului şi al experienţelor fiecărui muritor”.
După opinia lui Dobzhansky, numărul de combinaţii posibile este „cu mult mai mare decât numărul atomilor din întregul Univers”.
La aceste mari diferenţe de fel de a fi al oamenilor (de a vedea lucrurile, evenimentele, fenomenele etc.), se adaugă nivelul lor diferit de înţelegere (determinat la rândul său de nivelul de instruire şi cultură), interesele materiale şi spirituale, opiniile politice, convingerile religioase, sexul, educaţia şi multe altele. Un motiv în plus pentru a nu-i pretinde cuiva să fie neapărat de acord cu noi într-o anume chestiune.
Pentru a pune în evidenţă obstacolele care pot apărea în comunicarea dintre oameni şi cum pot fi ele depăşite vom propune spre a fi judecată următoarea afirmaţie: „Libertatea nu poate fi absolută; ea încetează acolo unde este afectată libertatea altei persoane”.
În majoritate covârşitoare, toţi cei cărora li s-a supus spre judecată această afirmaţie au fost în total acord. Concluzia specialiştilor în comunicarea inter-umană este următoarea: „Reacţia iniţială este aceea de a aprecia ceea ce vi s-a spus, din punctul dumneavoastră de vedere. Această tendinţă naturală de a judeca, aprecia, aproba sau dezaproba spusele altei persoane constituie un blocaj al comunicării dintre dumneavoastră şi persoana respectivă”.
Într-un timp s-a vehiculat mult afirmaţia „România este o ţară de handicapaţi”.
Această afirmaţie a stârnit o puternică stare emoţională deoarece a lezat pur şi simplu demnitatea naţională (pentru cei ce o au!).

Concluzia:
Cu cât sentimentele noastre sunt mai puternice, cu atât mai puţine sunt şansele de a realiza comunicarea”.
Există un mijloc de a depăşi acest obstacol în calea comunicării dintre persoane? Da! Şi iată cum:
„Să ascultaţi cu înţelegere, adică să încercaţi să priviţi ideea şi atitudinea celuilalt din punctul lui de vedere. Este ceea ce este cunoscut sub numele de înţelegere empatică: adică, să înţelegi persoana şi nu subiectul abordat de ea. Dacă veţi reuşi să ascultaţi lucrurile pe care vi le spune o persoană, dacă veţi înţelege cum îi apar acestea persoanei respective, dacă veţi sesiza ce semnificaţii personale au aceste lucruri pentru ea şi dacă veţi pricepe gradul de emoţie care le însoţeşte, atunci veţi putea uşura comunicarea cu acea persoană, realizând o înţelegere reciprocă”.

A treia regulă:
Încearcă să-l înţelegi pe interlocutor. Există însă şi momente de tensiune şi dispută într-o discuţie. În asemenea situaţii, stopaţi discuţia şi încercaţi, înainte de a răspunde, să re-expuneţi ideile şi sentimentele interlocutorului.
Cu alte cuvinte, înainte de a vă prezenta propriul punct de vedere, e necesar să încercaţi să asimilaţi cadrul de referinţă al interlocutorului, pentru a-i înţelege gândurile şi sentimentele, în aşa fel încât să la puteţi rezuma pentru el.
Înţelegând o altă persoană, pătrunzând în lumea sa interioară şi sesizând felul său de a vedea viaţa, încercând să emiteţi judecăţi de valoare din punctul său de vedere, apare însă riscul de a ne transforma pe noi înşine. Specialiştii susţin că majoritatea oamenilor se tem să-şi asume acest risc. Şi asta deoarece, atunci când emoţiile sunt foarte puternice e dificil să asimilezi cadrul de referinţă al altei persoane, se poate recurge la o a treia persoană; capabilă să lase la o parte propriile sentimente şi evaluări, ascultând cu bunăvoinţă fiecare persoană, clarificând ideile şi atitudinile fiecăruia.
Această a treia persoană, numită şi catalizator comprehensiv, este foarte eficace în familiile unde sunt rivalităţi şi stări conflictuale.

Favorizarea comunicării este posibilă şi dacă:
• se aleg cu grijă cuvintele şi expresiile folosite în conversaţie spre a nu da naştere la confuzii sau a-l „provoca” pe interlocutor;
• se foloseşte un limbaj cultivat, lipsit de durităţi şi flexibilităţi, de incriminări şi jigniri;
• se discută cu calm, argumentat, fără insinuări şi aluzii şi fără intenţia vădită de a-ţi impune părerea cu orice preţ;
• se mai şi cedează atunci când interlocutorul îţi dovedeşte, pe bază de argumente temeinice, că are dreptate.

Sfaturi pentru reuşita unei conversaţii
1. Dezarmaţi-vă partenerul nervos, încercând, ori de câte ori este posibil, să îi daţi dreptate. Nu uitaţi că o parte din afirmaţiile lui, chiar dacă sunt exagerate, ar putea fi adevărate.
2. Manifestaţi-vă pozitiv şi astfel el va înţelege că nu doriţi să luptaţi împotriva lui. Refuzaţi conflictul şi veţi putea controla mai bine situaţia.
3. Acordaţi-i o şansă pentru a-şi reconsidera o declaraţie dură, scuzându-vă că nu aţi înţeles ce a vrut să spună. Posibil ca afirmaţia să nu mai fie repetată şi discuţia se va calma.
4. Evitaţi discuţia în prezenţa altor persoane, sugerând ca aceasta să fie confidenţială.
5. Dacă, în final, nu aţi reuşit să vă calmaţi partenerul, încercaţi să vă retrageţi, motivând că vă este greu să continuaţi discuţia în astfel de condiţii. Astfel, îi veţi da ocazia să realizeze că a exagerat.

„Secretele” unei relaţii perfecte
Relaţiile dintre oameni, aidoma maşinilor, au nevoie să fie mereu reglate şi verificate. Totuşi, spre deosebire de maşini, o relaţie are nevoie de două mecanisme, cu funcţionare permanentă, pentru a-şi putea păstra condiţia optimă, o balanţă delicată între a da şi a lua: dacă dai prea mult, vei deveni lipsit de caracter; dacă iei prea mult, rişti să devii un monstru.
Pentru a avea o relaţie sănătoasă, fericită şi cât mai umană, este nevoie ca unele lucruri să fie verificate zilnic, altele săptămânal; în fiecare lună şi în fiecare an este nevoie de o revizuire amănunţită.
O relaţie „îngrijită” vă va oferi confortul căldurii şi siguranţei combinate cu toate bucuriile vieţii, spre care veţi avea cale deschisă.

Zilnic
Viaţa este grea: probleme legate de serviciu, banii, kilogramele în plus(o compensare nedorită…) etc. Poţi uita uşor că şi partenerul are, asemeni ţie, o viaţă dificilă. Încearcă să afli ce ai putea face pentru a i-o îndulci, sperând că şi el va face acelaşi lucru.
1. Despărţiţi-vă cu o mângâiere
Majoritatea dintre noi ne trezim dimineaţa prost dispuşi şi ne ridicăm împleticindu-ne din pat. Puneţi ceasul să sune cu cinci minute mai devreme şi începeţi ziua mângâind inima aproapelui dumneavoastră.

2. Păstraţi-vă calmul!
Aţi avut o zi grea şi doriţi cu nerăbdare să vă descărcaţi nervii. Aşteptaţi doar două minute înainte de a „năpusti” asupra partenerului. Acordaţi-vă câteva minute pentru a vă bucura unul de compania celuilalt: un cuvânt frumos, un gest amabil, o îmbrăţişare.
După toate problemele zilei, acasă este cineva care vă aşteaptă şi vă poate ajuta să uitaţi necazurile zilei. Numai după aceste momente, descărcaţi-vă sufletul de tot ce v-a împovărat peste zi.
3. Gândiţi!
Ce aţi putea face pentru a oferi partenerului o zi fericită? Chiar dacă locuiţi împreună, uneori aveţi impresia că vă aflaţi pe planete diferite. Folosiţi primele ore ale zilei, dimineaţa pentru a vă pune împreună temelia pe care veţi zidi până seara. Darurile, micile atenţii sunt minunate, dar de câte ori avem ocazia să le facem? Putem prepara desertul favorit când abia nu ajung banii de pâine? Şi până la urmă se banalizează şi acestea! Să cerem înţelepciune în dragoste şi vom avea pe alese reţete gratuite.
4. Renunţaţi la duşmănie
Urmăriţi ca, în fiecare zi să curăţiţi relaţia cu partenerul dumneavoastră de tot ce v-a supărat în acea zi. Faceţi aceasta de comun acord în fiecare seară înainte de a vă culca. Astfel, veţi începe o zi curată, proaspătă.

Săptămânal
Preocupaţi de programul de lucru prelungit, de multe ori veţi descoperi că săptămâna a trecut fără a simţi împreună cu partenerul dumneavoastră. Păstraţi-vă o rezervă de timp pentru a vă bucura de compania acestuia.
1. Pregătiţi o zi specială
Sunt zile grele şi viaţa împreună ni le arată care sunt acestea. Sunt perioade, când furaţi de alte probleme, constatăm o stare de vid afectiv. Sunt situaţii când îl simţim sau ne simţim cu un gol în suflet. Dacă nu avem nici de unele la îndemână pentru a pregăti o zi deosebită de celelalte special pentru partenerul nostru, putem „să pândim” o zi mai mohorâtă, ploioasă, friguroasă sau toridă şi când soţul (soţia) iese pe uşa de la serviciu să ne găsească zâmbitori să-l conducem în drumul spre casă. Cât costă o asemenea bucurie?
2. Spuneţi adevărul!
Adevărul este o legătură care se dezvoltă de îndată ce doi oameni ajung să se cunoască reciproc şi să împărtăşească experienţa încrederii unuia în celălalt. Oamenii cenzurează, resping sau neagă dezvăluirea adevărului pentru a se proteja de vulnerabilitate. Majoritatea cuplurilor reuşite petrec săptămânal câteva ore împreună pentru a-şi afla reciproc sentimentele, problemele şi grijile, pentru a scăpa de orice resentiment, teamă sau furie.

3. Oferiţi mici surprize
A lăsa un bilet partenerului atunci când nu ai avut timpul necesar pentru a-l întâlni suficient sau de loc şi a discuta este un mijloc simplu de exprimare a dragostei şi grijii ce i-o porţi.

Lunar
Reglarea zilnică şi săptămânală a relaţiei asigură baza comunicării şi preocupării reciproce. Verificarea şi reglarea lunară urmăresc ieşirea din rutină.
Un lucru foarte important este ca fiecare să poată petrece singur puţin timp, fără ca partenerul să se simtă neglijat. Fiecare cultivă nobil independenţa, fără a provoca resentimente. Abandonarea propriei persoane nu este benefică relaţiei. Deci, nu renunţaţi la relaxare şi meditaţie căci roadele vor fi mai bune şi veţi culege tot în doi!
A face numai ceea ce este pe placul partenerului este totuşi o dovadă de slăbiciune. Periodic, oferiţi partenerului dumneavoastră o zi specială, în care să faceţi tot ceea ce-l face fericit, DAR asiguraţi-vă, în acelaşi timp, că şi el va face acelaşi lucru!

Anual
Anii sunt înşelători. „Savanţii” noştri au descoperit că oamenii sunt genetic ocupaţi pentru o „pasiune de patru ani”. Ca orice „adevăr” omenesc se cade să punem un mare semn de întrebare. Un lucru rămâne însă valabil: când cuplurile ies din perioada de miere apar şi chiar se impun nevoi de verificare a relaţiei pentru a se dovedi dacă relaţia mai este încă în viaţă.
Este impetuos necesară o verificare anuală a verificării relaţiei. Întrebaţi-vă: ce valori împărtăşim împreună?
Ce avem în comun în dorinţele noastre de viitor? Urmăriţi realitatea – ce merge bine, ce nu merge bine, care sunt calităţile partenerului pe care le apreciaţi cel mai mult.
Faceţi analiza luând ca motto cuvintele spuse de Sofocle cu ceva timp în urmă:
„Eu m-am născut ca să iubesc, nu ca să urăsc”.