Posts Tagged ‘Ravi Zacharias’

More Audio Sermon Illustrations HERE.

Probabil încă furat de niște idei auzite pe radio la amiază despre mileniști (millenials = termen ce nu are de-a face cu discuția despre mileniu/escatologie ci cu generația Y, născută prin anii ’80), despre Guyland( un fel de zonă de prematuritate persistentă, un blocaj al bărbățeilor în devenirea lor ca indivizi maturi și responsabili), am tot admirat în seara asta la Vlad și Natan maturitatea, gândirea, înțelegerea și prezentarea coaptă a unor teme esențiale pentru devenirea fiecarui creștin.

Mi-am luat notițe și am avut sentimentul ca vreau să-i opresc, ca să termin de notat. Bine ca avem înregistrări. 🙂

Din frânturile pe care mi le-am notat, unele rupte din context, cu scuzele de rigoare:

1. Vlad Crîznic – Introducere în apologetică.

– Dacă ai intenția și un plan să prezinți Evanghelia, Dumnezeu ne va da ocazii să vorbim despre El. Cel puțin în Anglia, dacă aici nu ai oportunități, cu toată diversitatea religioasă pe care o întâlnești, atunci unde? (mai mult…)

Mirarea e acea calitate a minţii care se bucură de fiorul emoţiei, deşi nu renunţă niciodată la raţiune. Este acea abordare a realităţii ce nu are nevoie mereu de momente de exaltare pentru a se menţine pe linia de plutire, dar nici nu este făcută vulnerabilă de căderile în lupta vieţii.

Ea vede extraordinarul în ordinar şi găseşte în extraordinar confirmarea a ceea ce deja ştie. Mirarea îmbraţisează sufletul (spiritual) dar este resimţită şi în trup (materialul). Mirarea interpretează viaţa prin ochii eternităţii în timp ce se bucură de clipă, însă nu lasă niciodată ca imaginea de moment să epuizeze eternul. Mirarea dă farmec şi ştie unde şi când să găsească acel farmec. Mirarea ştie cum să citească umbrele, deoarece cunoaşte natura luminii. Mirarea ştie că deşi nu te poţi uita ţintă la lumină, nu poţi să vezi nimic fără ea. Ea nu se sfârşeşte odată cu copilăria, dar îşi găseşte tâlcul acolo. E ca o plimbare printr-o pădure, trecând peste obstacolele şi ocolisurile obişnuite, în timp ce simţul orientării îţi spune: „Iată calea, mergi pe ea”(cf. Isaia 30:21). Aşadar nu este deloc surprinzator că din cele şaptezeci de apariţii ale cuvântului miracol (minune) în Vechiul Testament, aproape jumătate din ele sunt folosite de David, dulcele cântăreţ al lui Israel. Miracolul şi cântecul merg mână în mână. Mirarea nu se poate abţine să nu izbucnească în cântec. Până şi natura recunoaşte acest lucru.

Ravi Zacharias, Redescoperind mirarea, Ed. Cartea Creştină, p. 34, 35.

trezire-spirituala

Trezirea spirituala a fost preocuparea constanta a lui Leonard Ravenhill. Trezit de Duhul lui Dumnezeu, acesta a fost folosit intr-un mod puternic atat ca predicator, invatator dar si ca scriitor. Am citit doua carti de ale sale. O carte tradusa si la noi,  „De ce intarzie trezirea?” si „Meat for men”. Te cutremura forta mesajului sau. Recomand fiecarui pastor, lucrator, membru al Bisericii lui Christos sa zaboveasca asupra mesajului transmis de acesta.

Ravi Zacharias, T. Tenney, Steve Hill, Charles Stanley, Bill Gothard, Paul Washer, Dan Brodeur, Sean Cabral Myers, Brett Mullet, David Wilkerson, sunt numai cativa din marii sfinti asupra carora el a avut o reala influenta.

Cu orice pret cautati sa aveti ungerea!

Cenusareasa Bisericii de azi este ora de rugaciune. Aceasta serva a Domnului este neiubita si nedorita. Fiindca nu este impodobita cu margaritarele intelectualismului, nu sclipeste in matasurile filozofiei, nici nu impresioneaza cu voalul psihologiei. Este imbracata in panza de casa a sinceritatii si a umilintei si de aceea nu-i este rusine sa ingenuncheze.

Lucrul de care multi se poticnesc cand este vorba despre rugaciune este faptul ca in esenta ea nu se lasa prinsa in cursa desteptaciunii omenesti, a eficacitatii intelectuale.(Nu vreau sa spun prin aceasta ca rugaciunea este tovarasa cu lenevia mintala; in zilele noastre insa se pune prea mare accent pe eficacitate.) Rugaciunea este conditionata de un singur lucru, de spiritualitate. Daca predica cineva nu inseamna neaparat ca este spiritual, ci doar ca stie bine regulile homiletice si exegetice. Printr-o combinatie de memorie, cunostiinte si ambitie, cu o personalitate prezentabila si cateva rafturi de carti, cu o doza buna de mandrie personala si cu dor de succes, dragul meu, poti avea aproape orice amvon in zilele de azi. O predica de felul acesta ii atinge pe oameni. Rugaciunea insa il atinge pe Dumnezeu. Predica atinge timpul. Rugaciunea atinge vesnicia. Amvonul poate ajunge usor o vitrina de etalare a talentelor noastre. Insa camaruta rugaciunii coboara in adancul lepadarii de noi insine.

Tragedia acestei ore tarzii este faptul ca exista prea multi  oameni morti la amvoane, prezentand prea multe predici moarte prea multor oameni morti. O! Grozavia acestei realitati! (mai mult…)