Posts Tagged ‘r c sproul’

Adunând beneficiile Legii.

Posted: 15/09/2009 in Fără categorie
Etichete:, ,

rc_sproulSă continuam experimentul început în precedenta meditație. Studiază extrasele din scrierile apostolului Pavel ce acompaniază acest mesaj. Sună a cineva care nu credea că legea lui Dumnezeu are vreun loc în viața creștinului? Citește scrierile lui Pavel atent și vei găsi un om a cărui inima tânjește după legea lui David la fel de mult precum o făcea David.

Legea ne direcționează înspre Evanghelie. Evanghelia ne mântuie de blestemul legii, dar deasemnea ne întoarce înspre ea pentru a-i afla esența. Legea lui Dumnezeu este încă o lampă pentru picioarele noastre. Fără ea ne împiedicăm, cădem  și bâjbâim în întuneric.

Pentru creștin, cel mai mare beneficiu (mai mult…)

Înțelegând puterea predicării.

Posted: 30/08/2009 in Fără categorie
Etichete:, , , , , ,

rc_sproulÎn fiecare duminică dimineața observam un fenomen ciudat în municipiile, orașele, satele noastre. Milioane de oameni își părăsesc casele, iau o pauză de la locurile de muncă și de la recreatie, adunându-se în clădirile bisericilor pentru servicii de închinare. Oamenii se așează liniștiți și ascultă în timp ce o persoană stă înaintea lor și ține un discurs. Numim discursul predică, omilie sau meditație.

Ce se întâmplă aici?

Puterea predicarii este găsită în (mai mult…)

rc_sproul Un sondaj de George Gallup Jr. a descoperit un trend uimitor în cultura noastră. Potrivit lui Gallup, evidențele par a indica faptul că nu sunt modele clare comportamentale care disting pe creștini de necreștini în societatea nostră. Cu toții se pare că mărșăluim potrivit aceluiaș ritm, privim la standardele schimbătoare ale culturii contemporane pentru bazele unei conduite acceptabile. Ceea ce fac ceilalți se pare că este singura noastră normă etică.

Acest model poate să apară numai într-o societate sau biserică în care legea lui Dumnezeu este (mai mult…)

rc_sproulCând ucenicii mergeau pe drumul spre Emaus cu douăzeci de secole în urmă, Isus Și-a ascuns identitatea pentru ca ei să nu-L recunoască pe „străinul” de lângă. Acești oameni nu erau în grădină. Nu erau trandafiri acoperiți cu rouă. Însă ei au mers și au vorbit cu Christos cel înviat. Cum a fost experiența lor? Când ochii lor în cele din urmă s-au deschis și L-au recunoscut pe Isus, El a dispărut dintr-o dată și și-au spus unul altuia,  „nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, și ne deschidea Scripturile?””

Aceasta este reacția umană normală în (mai mult…)

rc_sproul

Vorbim de Dumnezeu ca fiind veşnic, invizibil, un Dumnezeu atotcunoscător. Acest şirag al atributelor oferă mângâiere şi nu o aşa de mică măsura de descurajare.

Că Dumnezeu este veşnic mă face fericit. Asta înseamnă simplu că El nu poate şi nu va muri vreodată. Nu trebuie să mă îngrijorez că El se va uza vreodată sau că va fi înlocuit. Tronul său este conslidat veşnic. Domneşte etern în omnipotenţa Sa. Acestea sunt veşti bune pentru o umanitate care piere.

Mă bucur deasemenea pentru că El este atotînţelept. Asta îl face diferit de orice om. Aristotel a fost acela care a învăţat că în mintea fiecarui om înţelept se poate găsi colţul nebunului. Nu este un astfel de colţ în mintea lui Dumnezeu. Găsesc consolare în adevărul că Cel care domneşte peste chestiunile universului nu face greşeli şi nu este supus incompetenţei. Mă bucur în înţelepciunea lui Dumnezeu şi în puterea Sa veşnică.

Ce mă întristează este invizibilitatea Sa persistentă. Este dificil (mai mult…)

John_Calvin.125w.tnR.C. Sproul scrie un articol interesant despre John Calvin, (John Calvin’s Legacy: The Theologian of theologians) alăturându-se celor mulţi ce sărbătoresc anul acesta 500 de ani de la naşterea sa. Printr-o incursiune în gândirea lumii antice acesta subliniază importanţa covărşitoare a lui Aristotel în filosofie. Acesta şi-a câştigat dreptul de a fi numit “Filosoful”. Printre studenţii la filosofie se înţelege că titlul poate fi cu referire pentru o singură persoană- Aristotel.

Într-o manieră similară, specifică Sproul, studiul teologiei a dat de-a lungul istoriei mulţi gânditori. Mulţi sunt cunoscuţi pentru abilitatea lor de a oferi o sinteză între teologie şi filosofia seculară. Astfel, Agustin este  cunoscut pentru abilitatea de a lua percepte din filosofia lui Platon şi de a le converti pentru a defini teologia biblică. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Toma d’Aquino, care a oferit o sinteză între filosofia lui Aristotel şi gândirea creştină. Printre reformatori, Luther, un student strălucit al limbajului, a oferit răspunsuri adânci cu privire la credinţa creştină. Luther nu a fost un sistematician şi nici n-ar putea fi numit teologul teologilor. Nu a dezvoltat o teologie sistematică. Această sarcină i-a revenit în secolul al şaisprezecelea (mai mult…)

rc_sproul Îl descoperă natura pe Dumnezeu? Această întrebare indică o preocupare despre un subiect  fundamental pentru creştinism. Subiectul este: poate Dumnezeu să fie cunoscut în afara bisericii sau a unei mediu religios?

Seculariştii de astăzi răspund la întrebare în mod negativ. Despre lumea naturală se spune în mod frecvent că este antitetică cu credinţa în Dumnezeu, prezentându-ne atât de multe anomalii încât să ajungi la concluzia că Dumnezeu nu există. (mai mult…)

rc_sproul

Am auzit cu totii evanghelisti citand din cartea Apocalipsa: „Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine”(Apoc. 3:20). De obicei evanghelistul aplica acest text ca un apel pentru cei neconvertiti, spunand: „Isus bate la usa inimii tale. Daca deschizi usa, El va intra inauntru.”  Totusi, in apelul sau initial, Isus a adresat aceste observatii bisericii.  Nu a fost un apel evanghelistic.

Si ce? Detaliul este ca cei necredinciosi nu cauta pe cont propriu. Necredinciosul nu va cauta. Necredinciosul nu va bate la usa. Cautarea este ocupatia credinciosului. Jonathan Edwards a spus, „Cautarea Imparatiei lui Dumnezeu este ocupatia primordiala a vietii crestine.” Cautarea este rezultatul credintei, nu cauza ei. (mai mult…)

rc_sproul

De cate ori ai auzit crestini spunand (ori ai auzit cuvintele venind din propria gura), „acela sau acesta nu este crestin, dar este in cautare”? Este o afirmatie comuna printre crestini. Ideea este ca sunt oameni peste tot care-L cauta pe Dumnezeu. Problema lor este aceea ca inca nu au fost capabili sa-L gaseasca. El se joaca de-a v-ati ascunselea. El le scapa intotdeauna.

In gradina Edenului, cand pacatul a intrat in lume, cine s-a ascuns? Isus a venit in lume ca sa caute si sa mantuiasca pe cei pierduti. Nu Isus a fost Cel ce S-a ascuns. Dumnezeu nu este un fugar. Noi suntem cei pe fuga. Scriptura declara ca cei rai fug cand nimeni nu-i urmareste. Asa cum a remarcat si Martin Luther: „Cei necredinciosi tremura si la freamatul unei frunze. Invatatura uniforma a Scripturii este aceea ca oamenii cazuti fug de Dumnezeu. ” (mai mult…)

rc_sproul

Intr-un fel, suntem fericiti ca nu-L putem vedea pe Dumnezeu. Daca pentru o secunda mantia s-ar indeparta si am trage o privire fugara spre fata lui Dumnezeu, am pieri instantaneu. Stralucirea Sa este asa de sclipitoare, slava Sa asa de orbitoare, incat, in starea corupta in care suntem nu am putea suporta sa-L privim. El ramane invizibil atat ca blestem cat si ca act de har protector. Atata timp cat noi ramanem infectati de pacat suntem blestemati sa ratacim in lumea Sa fara respect pentru El. Am putea fi mangaiati de Cuvantul Sau si vindecati de lucrarea Duhului Sau, dar nu putem vedea frumusetea suprema a Chipului Sau.

Dar, avem un vis; ba, mai mult decat un vis. Avem promisiunea sigura si certa ca odata o sa-L vedem pe El fata in fata. Inima fiecarui crestin tanjeste dupa chipul lui Christos. Tanjim sa privim direct la Dumnezeu Insusi fara teama de a fi mistuiti. Tanjirea aceea adanca va fi implinita intr-o zi. (mai mult…)