Posts Tagged ‘psalmi’

image

Beniamin Romanet este unul din liderii Bisericii Baptiste Biruinta. Meditativ, pasionat pentru o inchinare reala in comunitate dar si in particular, Beni este o binecuvantare pentru echipa noastra. Anul acesta a terminat Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti si asta spune mult despre diversitatea si frumusetea din partasia bisericii.
Duminica a avut o prezentare din Psalmi, multi dintre ei fiind pe lista noastra de memorare anul acesta, la o initiativa Nicu Iuga, un alt lider deosebit de-al nostru.
Fragmente din gandurile lui Beni:

– Provenim dintr-un mediu crestin si le luam de-a gata, venim de obicei cu propria perspectiva asupra psalmilor si ii luam la pachet. Insa cititi corect, psalmii ne ajuta sa scapam de multe prejudecati.
– N.T. Wright: Imaginati-va ca Psalmii n-ar fi in Biblie. Si un om fara Dumnezeu cand ii citeste observa ca sunt superiori literar si ca ating cele mai profunde stari interioare, spirituale.
– Pentru noi Psalmii trebuie sa fie mult mai mult. Cand ne rugam, sa ne rugam cu toate starile noastre.
– Viata crestinului este un schimb continuu intre noi si Dumnezeu. Noi Ii dam gunoaiele si mizeriile noastre, El ne da comori.
– Psalmii ne conduc in prezenta lui Dumnezeu intr-un mod unic, special.
– Psalmii au o perspectiva a trecutului, prezentului si viitorului.
– In inchinare psalmii motiveaza la contemplare, reflectie, te provoaca sa traiesti, sa intri intr-o inchinare reala, la a te identifica cu trairile celorlalti fie ca au reusit sa-si gaseasca un job, sa se insoare etc. Ne sensibilizeaza, ne scot din contemporanitatea rece.
– Psalmii insisi au format gandirea lui Cristos si trebuie sa o formeze si pe a noastra.
– Sunt psalmi care ne aduc la o incrucisare a timpului si a materiei, psalmi care aduc in discutie porunci, legi si oranduieli, in care vezi esenta Legii lui Dumnezeu, a Torei, psalmi care efectiv te transforma.

image

image

Mirarea e acea calitate a minţii care se bucură de fiorul emoţiei, deşi nu renunţă niciodată la raţiune. Este acea abordare a realităţii ce nu are nevoie mereu de momente de exaltare pentru a se menţine pe linia de plutire, dar nici nu este făcută vulnerabilă de căderile în lupta vieţii.

Ea vede extraordinarul în ordinar şi găseşte în extraordinar confirmarea a ceea ce deja ştie. Mirarea îmbraţisează sufletul (spiritual) dar este resimţită şi în trup (materialul). Mirarea interpretează viaţa prin ochii eternităţii în timp ce se bucură de clipă, însă nu lasă niciodată ca imaginea de moment să epuizeze eternul. Mirarea dă farmec şi ştie unde şi când să găsească acel farmec. Mirarea ştie cum să citească umbrele, deoarece cunoaşte natura luminii. Mirarea ştie că deşi nu te poţi uita ţintă la lumină, nu poţi să vezi nimic fără ea. Ea nu se sfârşeşte odată cu copilăria, dar îşi găseşte tâlcul acolo. E ca o plimbare printr-o pădure, trecând peste obstacolele şi ocolisurile obişnuite, în timp ce simţul orientării îţi spune: „Iată calea, mergi pe ea”(cf. Isaia 30:21). Aşadar nu este deloc surprinzator că din cele şaptezeci de apariţii ale cuvântului miracol (minune) în Vechiul Testament, aproape jumătate din ele sunt folosite de David, dulcele cântăreţ al lui Israel. Miracolul şi cântecul merg mână în mână. Mirarea nu se poate abţine să nu izbucnească în cântec. Până şi natura recunoaşte acest lucru.

Ravi Zacharias, Redescoperind mirarea, Ed. Cartea Creştină, p. 34, 35.