Posts Tagged ‘presedinte’

Declaraţia CEDO prin care se cere tuturor statelor din Convenţie, deci şi României, să respecte „uniunile” sodomiţilor ne arată încă o dată şi mai clar unde vor să ne ducă unii sau mai exact unde vrea să ne ducă diavolul folosind unele structuri europene. Ei bine, în baza „drepturilor omului”, aleg să reafirm că rămân lângă cerinţele „OMULUI” Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Pentru mine, familia va continua să fie exact ceea ce a decis Creatorul ei. Nu voi scoate nimic, nu voi adăuga nimic şi nu voi permite nimănui să profaneze această instituţie sfântă. Aşa voi trăi, aşa voi proclama şi aşa voi cere să facă tuturor creştinilor baptişti pe care îi reprezint. Dumnezeu să îi cerceteze, să îi trezească şi să îi ajute şi pe ceilalţi creştini să ia o poziţie fermă.
În ciuda acestor veşti, cu ajutorul Domnului şi mâine, adică duminică, ne vom închina şi ne vom bucura în jurul unui Isus viu, biruitor peste toţi şi toate.
Fraţii mei, le place duşmanilor sau nu, Domnul nostru este la cârma istoriei. El continuă să îi binecuvânteze pe cei care Îl ascultă şi Îl iubesc. Bucuraţi-vă în Domnul şi ţineţi-vă departe de tot ce pare rău.
Suntem da partea cui trebuie!

Iată tonul și atitudinea pe care vreau să o văd tot mai mult la această nouă căpetenie a baptiștilor români, Viorel Iuga.

image

Viorel Iuga

A trecut foarte puţin timp, mai puţin de o lună, de când vă ceream să ne unim şi să ne rugăm pentru fraţii noştri din America. Am rămas şocaţi atunci să aflăm că oamenii legii au dat curs liber căsătoriilor homosexuale. Numai că veştile primite de atunci au fost şi frumoase şi năucitoare. În timp ce unii creştini au afirmat deschis că, indiferent de implicaţii, sunt categoric împotriva legii, am început să auzim şi despre biserici şi organizaţii creştine care au salutat această decizie şi au început să o aplice. La veştile dureroase se mai adaugă una. Oare va fi ultima de acest gen? Două colegii, care se numesc creştine, Eastern Mennonite University şi Goshen College, au anunţat că sunt deschise să angajeze şi profesori care aparţin „căsătoriilor” formate de homosexuali. Şocant? Da şi nu. Dacă ne gândim la anunţ, da, este şocant. Cine şi-ar fi imaginat vreodată că vom ajunge astfel de vremuri? Ce ar spune fraţii noştri de credinţă care au fost gata să sufere şi să moară, dar nu au renunţat la adevărurile Scripturilor? De altă parte, astfel de decizii erau previzibile. Cine renunţă astăzi la ceva din adevărul Bibliei, mâine va renunţa la mai mult. Colegiile menţionate au renunţat în anii trecuţi şi la alte principii biblice. Acum, din dorinţa de a-i include pe cât mai mulţi din societate, au mai făcut un pas şi au acceptat şi profesori sodomiţi. Sigur, ei vor să ne convingă că sunt „pro familie” şi că nu vor accepta decât homosexuali care sunt loiali relaţiei păcătoase pe care îndrăznesc să o numească familie. Cum a reuşit să îi orbească Satana…
Fraţii mei, folosesc prilejul acesta să vă chem, din nou, să ne rugăm pentru aceşti oameni. Să îi ajute Duhul Sfânt să citească Cuvântul, să îl înţeleagă şi să se trezească din somnul spiritual în care au intrat. Altfel, situaţia lor este pecetluită! Să ne rugăm apoi pentru cei care trebuie să ia decizii în viitor. Cele două colegii fac parte din Consiliul Colegiilor şi Universităţilor Creştine din America (CCCU). Acesta are o istorie de 40 de ani în care au fost dedicaţi unei învăţături centrate pe Cristos. Gândiţi-vă ce încurajator ar fi dacă la următoarea întâlnire a CCCU s-ar lua decizia de a exclude cele două colegii din părtăşia lor. Oare o vor face sau vor găsi diferite scuze? Să ne rugăm apoi pentru toţi creştinii serioşi şi dedicaţi Domnului din America. Dumnezeu să îi ajute să stea lângă Scriptură şi să îşi exprime clar şi puternic convingerile. Să ne rugăm pentru cei implicaţi în media creştină să fie mai prezenţi şi mai vocali. Lumea trebuie să audă şi Adevărul lui Cristos, nu numai minciunile diavolului. Nu în ultimul rând, să ne rugăm pentru noi. Indiferent ce ar face lumea din jur, să ne ajute Domnul să rămânem Credincioşi Adevărului. Întrebarea crucială este următoarea: ei sau noi? Va birui întunericul sau lumina? Va circula mai mult minciuna sau adevărul? Ştiu bine de care parte se situează Cristos cel viu. Ştiu bine unde sunt şi eu. Dacă nu ţi-ai dat seama încă, îţi spun deschis că eu am „ridicat mănuşa”. Am spus-o cu mulţi ani în urmă, am reafirmat-o în scris şi în media şi o spun răspicat şi acum: homosexualitatea este păcat şi atrage consecinţe oribile! Dacă unii, deschis sau îmbrăcând haina de oaie, vor să ne compromită credincioşii, credinţa şi convingerile, nu voi sta nepăsător. Vor război? Război să fie! Cu Cristos în frunte şi cu armele pe care ni le oferă Adevărul, biruinţa ne este asigurată. Dar tu, unde te afli? Dacă eşti de partea lui Cristos, spune-o răspicat. Luptă cu Adevărul pentru adevăr şi vei vedea că Adevărul învinge. Dacă nu, vino de partea Lui deoarece numai aici te poţi bucura de biruinţă veşnică!
Viorel Iuga

Dvs aveți toate datele pentru a realiza o răsturnare de proporții. Poporul român, când nu știe să iasă din impas, așteaptă o minune. Nu vreți dvs să-i furnizați minunea asta și să deveniți opusul a ceea ce sunteți? Nu vreți să fiți ca Henric, prinț de Wales, fiul regelui Henric al IV-lea? Cel pe care prietenii de beție și de netrebnicii cu care se-nhăitase, burduhănosul Falstaff în primul rând, maestrul lui în stricăciune, lăudăroșenie, minciună și depravare, îl numeau Hal?  Cel despre care regele se întreba de unde anume se adunaseră în fiul său „atâtea patimi josnice, nevrednice, murdare, deșănțate, de unde-atât noroi? De unde cârdășia cu haimanale fără căpătâi”? Hal, cel care în preajma morții tatălui devine opusul său, cel care se transformă în prințul Henric, iar care din clipa în care își pune, ajungând Henric al V-lea, coroana pe cap, îi spune lui Falstaff, vechiului dascăl al depravărilor sale, ca „sub strășnicia morții, să plece la zece mile” de palatul său? Povestea asta e una dintre cele mai frumoase din câte se află în piesele istorice ale lui Shakespeare.

Nu sunteți tentat, o clipă, să intrați în legendă, ca prințul Hal, pe poarta unei miraculoase convertiri? Să vă trimiteți socrul și pe ceilalți dascăli ai depravării, care v-au stat alături în toți acești ani, „la zece mile” de locuința dvs? Vă dați seama ce show la scara istoriei ați putea regiza? Sunt tentat să spun acum din nou, așa cum am spus la capătul unui Apel pe care l-am scris în ultima zi a anului 1989: „Iar dacă veți da curs acestei chemări, veți primi recunoștința noastră. Vă vom iubi”.

Iar dacă nu puteți, atunci nu-mi mai rămâne decât să vă rog să vă îndurați de noi. Fie-vă milă de noi, domnule Ponta! Nu faceți să vină năpasta peste România, ajungând dvs președinte al ei! Nu cred că în halul în care e acum, țara noastră ar suporta lesne lespedea răului pe care vă pregătiți să o așezați, pentru câțiva ani buni, peste ea. Nu ne lăsați să apucăm pe drumul lung și ocolit al „terapiei Ponta”, la capătul căreia, dacă am mai exista ca popor, nu ne-am putea vindeca decât după ce vom fi băut până la capăt din paharul tuturor amărăciunilor noastre.

Articolul complet aici: Fie-vă milă de noi, domnule Ponta!.

În ianuarie 2009, Jenna şi Barbara fiicele fostului preşedinte S.U.A., George Bush, au scris o scrisoare deschisă , Playing House in the White Housecătre fiicele noului preşedinte Sasha şi Malia Obama. Ele au oferit tot felul de sfaturi fetelor despre cum să se bucure de tot ceea ce viaţa la Casa Albă poate oferi. Gemenele Bush au încurajat fetele să meargă la meciuri de fotbal, la recepţii şi evenimente culturale. Scrisoarea precizează toate binecuvântările care vin odată cu acest statut de fiică a preşedintelui. Însă, la sfârşitul scrisorii se află un sfat personal, emoţionant şi extrem de folositor. Jenna si Barbara au scris:

„Şi în final, chiar dacă este o onoare şi chiar dacă este plină de oportunităţi extraordinare, nu este întotdeauna uşor să fii un membru al clubului la care vă veţi alătura. Tatăl nostru, ca şi al vostru, este un om de o mare integritate şi dragoste – un om care ne-a pus întotdeauna pe primul plan. Încă îl vedem acum cum l-am văzut când aveam 7 ani: ca tăticul nostru iubitor… El este tatăl nostru, nu desenul dintr-un ziar sau o parte dintr-o parodie de la TV. Mulţi oameni vor crede că îl cunosc însă n-au nici o idee cum s-a simţit în ziua în care tu te-ai născut, mândria pe care a simţit-o în prima ta zi de şcoală sau cât de mult iubiţi amândouă să fiţi fiicele lui. Aşa că iată care este cea mai importantă fărâmă de sfat: Amintiţi-vă cine este cu adevărat tatăl vostru!

Din păcate, nu-i aşa,… chiar şi în privinţa lui Dumnezeu oamenii au tot felul de idei, prejudecăţi şi gânduri. Sfatul este potrivit pentru noi toţi: Amintiţi-vă cine este cu adevarat Tatăl vostru!