O anumită biserică avea în cor un individ care nu ştia să cânte. Mai mulţi oameni i-au recomandat de nenumărate ori că ar putea foarte bine să slujească în alte domenii, însă el a continuat să vină la fiecare repetiţie şi să cânte în cor. Dirijorul devenise disperat şi în final a mers cu problema sa la păstor. “Trebuie să-l scoţi pe omul acela din cor”, a spus el. “Dacă nu-l vei scoate îmi voi da demisia. Membrii corului vor renunţa şi ei. Te rog fă ceva.”
Aşa că păstorul a mers la omul respectiv şi i-a sugerat…”Poate că ai vrea să te retragi din acest cor.”
“De ce ar trebui să mă retrag din cor?”, a întrebat el.
“Ei bine, cinci sau şase persoane mi-au spus că vocea ta este jalnică.”
“Asta e nimica toată”, spuse omul râzand zgomotos. “Mie mi-au spus cincizeci de persoane că predicarea ta este jalnică!”.
1. Să nu pui cuvinte în gura lui Dumnezeu.
În fiecare duminică dimineața observam un fenomen ciudat în municipiile, orașele, satele noastre. Milioane de oameni își părăsesc casele, iau o pauză de la locurile de muncă și de la recreatie, adunându-se în clădirile bisericilor pentru servicii de închinare. Oamenii se așează liniștiți și ascultă în timp ce o persoană stă înaintea lor și ține un discurs. Numim discursul predică, omilie sau meditație.
Despre putine lucruri in viata poti sa afirmi ca au contribuit major la schimbarea propriilor perceptii. Cursul din anul I de Istoria Misiunii cu Donna Downes a avut acest efect asupra mea. Din pacate lucrurile bune nu tin prea mult. Acel an a fost ultimul ei an in care a predat in Romania. Imi pare rau pentru colegii mai mici care nu au avut parte de binecuvantarea pe care am avut-o eu. La sfarsitul cursului am scris urmatoarele randuri, gandindu-ma la noi…