“Nu este vreo activitate pe care păstorul s-o faca și care să aibă o mai mare influență pentru vitalitatea bisericii decât predicarea”, scria Adam Hamilton în cartea sa, Leading Beyond the Walls: Developing Congregations with a Heart for the Unchurched.
“Dacă păstorul este un predicator slab sau nu-și alocă suficient timp pentru pregătirea predicilor întreaga comunitate va suferi. Dacă păstorul pregătește predici bine documentate și bine gândite cu o relevanță clară și aplicabilitate pentru biserica sa, predicându-le totodată cu pasiune, convingere și claritate, întreaga comunitate va beneficia din asta.”
Jumătate de adevăr nu este un adevăr întreg. Predicarea este printre preocupările de bază ale păstorului însă nu este cea mai influentă preocupare a acestuia. Pardon! Cea mai influentă preocupare este rugăciunea, o viața consacrată comuniunii cu Dumnezeul pe care îl proclamă. Și uite-așa unii cred ce spun alții că ar fi important pentru viața bisericii. Ce-ar fi dacă L-am întreba mai întâi pe Cel ce a avut ideea, Cel ce a inventat până la urmă… Biserica. Cu siguranță ne-ar spune că dacă vrem ca aceasta să aibă vitalitate trebuie mai întâi tu, ca păstor, să fii viu. Și apoi, ne-ar spune că pentru a fi viu, trebuie să respiri, iar oxigen, aer curat pentru tine și Biserica pe care o păstorești nu găsești decât în prezența lui Dumnezeu.
Cum am putea oare predica numai din cărți, tratate teologice, din mesajele altora, din felul în care alții spun despre alții că au spus că unii L-au cunoscut pe Dumnezeu… Dacă dorește ca oamenii să-L cunoască pe El, mai întâi de toate păstorul trebuie să-L cunoască, trebuie să se fi întâlnit cu Domnul său.
Iată alt citat… mai clasic, mai potrivit.
„Predicarea trebuie urmată de rugăciune. Predicatorul trebuie să ajungă să-și dea seama că predica sa este relativ lipsită de putere de a aduce o viață nouă până în momentul când va începe să-și pună deoparte timp pentru rugăciune și, potrivit învățăturii Cuvântului lui Dumnezeu, se va strădui, va trudi și va persevera în rugaciune, nu-și va îngădui odihna, și nu-I va da nici lui Dumnezeu răgaz, până nu-i va dărui Duhul într-o revărsare de putere. Nu simtiți că trebuie să apară o schimbare în munca noastra? Așa cum suntem predicatori zeloși, tot astfel trebuie să fim zeloși în rugăciune.”
Andrew Murray în Viața de rugăciune.
Apreciază:
Apreciere Încarc...