Avatar, o veche perspectivă.

Nu știu dacă s-au mai purtat atâtea discuții despre vre-un film în istoria recentă ca în cazul lui Avatar. Mi-am adus aminte după ce l-am văzut de două cazuri similare din perioada cuceririi Lumii Noi.

Cuceritorii care se lasă, la randul lor, cuceriți.

Cazul spectaculos al conchistadorului Gonzales Guerrero, naufragiat încă din 1511 pe coastele Mexicului. Guerrero s-a căsătorit cu o indiancă de rang înalt cu care a avut copii metiși, i-a învățat pe localnici să construiască forturi de apărare și s-a asimilat atât de bine încât le-a adoptat acestora portul, s-a tatuat, s-a convertit la religia lor și a sfârșit prin a cădea în lupta împotriva propriilor săi conaționali care îi propuseseră, fără succes, să revină în tabăra spaniolă.

Mai ciudat este cazul altui spaniol rătăcit printre indieni, Alvar Nunez Cabeza de Vaca, aparent mai integrat culturii locale decât însuși Guerrero, căci devenise șaman-vindecător. El mărturisește că nu practica această îndeletnicire din convingere și nici din interes material (de altmiteri își câștiga traiul zilnic din neguțătorie), ci din compasiune dezinteresată pentru suferințele indigenilor. Nedorind să le lezeze sentimentele, de Vaca accepta să joace rolul unui vraci indian, bolborosind formule magice ininteligibile, dar în același timp se ruga Mântuitorului și sfinților creștini pentru reușita operațiunii și nutrea convingerea nestrămutată că tămăduirea , despre care relatează că survenea fără greș, era rodul acestor rugăciuni. Într-un fel, el anticipa astfel ceva din comportamentul acelor misionari, franciscanii mai întâi, iar mai apoi iezuiții, care, pentru a câștiga cât mai multe suflete pentru credința creștină, erau dispuși la concesii pe care papalitatea însăși avea să le condamne în repetate rânduri.

Speranta inviorata pe drum. de Max Lucado

Speranta inviorata pe drum Ce ar lua sa-ti invioreze speranta?

De ce ai avea nevoie sa-ti reenergizeze calatoria?

Chiar daca raspunsurile abunda, trei imi vin repede in minte.

Primul ar fi o persoana. Nu o persoana oarecare. Nu ai nevoie de cineva la fel de confuz. Ai nevoie de cineva care stie calea de scapare.

Si de la aceasta ai nevoie de ceva perspectiva. Ai nevoie de cineva care sa te entuziasmeze. Ai nevoie de cineva care sa te priveasca in fata si sa spuna, „Acesta nu este sfarsitul. Nu renunta. Exista un loc mai bun decat acesta. Si eu te voi calauzi acolo.”

Si, poate cel mai important, ai nevoie de o directie. Daca ai numai o persoana dar fara o perspectiva reinnoita, tot ce ai e companie. Daca are o perspectiva dar fara directie, ai compania unui visator. Dar, daca ai o persoana cu o directie- care te poate lua din locul acesta in locul care trebuie- ei, atunci ai pe cineva care poate sa-ti invioreze speranta.[…] Mai mult pe Max Lucado Romania.