Posts Tagged ‘Paul Washer’

trezire-spirituala

Trezirea spirituala a fost preocuparea constanta a lui Leonard Ravenhill. Trezit de Duhul lui Dumnezeu, acesta a fost folosit intr-un mod puternic atat ca predicator, invatator dar si ca scriitor. Am citit doua carti de ale sale. O carte tradusa si la noi,  „De ce intarzie trezirea?” si „Meat for men”. Te cutremura forta mesajului sau. Recomand fiecarui pastor, lucrator, membru al Bisericii lui Christos sa zaboveasca asupra mesajului transmis de acesta.

Ravi Zacharias, T. Tenney, Steve Hill, Charles Stanley, Bill Gothard, Paul Washer, Dan Brodeur, Sean Cabral Myers, Brett Mullet, David Wilkerson, sunt numai cativa din marii sfinti asupra carora el a avut o reala influenta.

Cu orice pret cautati sa aveti ungerea!

Cenusareasa Bisericii de azi este ora de rugaciune. Aceasta serva a Domnului este neiubita si nedorita. Fiindca nu este impodobita cu margaritarele intelectualismului, nu sclipeste in matasurile filozofiei, nici nu impresioneaza cu voalul psihologiei. Este imbracata in panza de casa a sinceritatii si a umilintei si de aceea nu-i este rusine sa ingenuncheze.

Lucrul de care multi se poticnesc cand este vorba despre rugaciune este faptul ca in esenta ea nu se lasa prinsa in cursa desteptaciunii omenesti, a eficacitatii intelectuale.(Nu vreau sa spun prin aceasta ca rugaciunea este tovarasa cu lenevia mintala; in zilele noastre insa se pune prea mare accent pe eficacitate.) Rugaciunea este conditionata de un singur lucru, de spiritualitate. Daca predica cineva nu inseamna neaparat ca este spiritual, ci doar ca stie bine regulile homiletice si exegetice. Printr-o combinatie de memorie, cunostiinte si ambitie, cu o personalitate prezentabila si cateva rafturi de carti, cu o doza buna de mandrie personala si cu dor de succes, dragul meu, poti avea aproape orice amvon in zilele de azi. O predica de felul acesta ii atinge pe oameni. Rugaciunea insa il atinge pe Dumnezeu. Predica atinge timpul. Rugaciunea atinge vesnicia. Amvonul poate ajunge usor o vitrina de etalare a talentelor noastre. Insa camaruta rugaciunii coboara in adancul lepadarii de noi insine.

Tragedia acestei ore tarzii este faptul ca exista prea multi  oameni morti la amvoane, prezentand prea multe predici moarte prea multor oameni morti. O! Grozavia acestei realitati! (mai mult…)