Posts Tagged ‘pastori’

image

Milioanele de kilometri parcurși, cărțile și broșurile scrise, licențele și diplomele, botezurile și oamenii botezați, misiunile transculturale, numărul de membri din biserica lor, cresterea rapidă a bisericii precum și a celorlalte 3, 4 în care s-au mai implicat, bisericile construite dar și cele demolate de prigonitori, numărul de urmăritori pe social media, vizualizările mesajelor lor de pe youtube. Chiar familia model pe care o au.
Cu siguranță, gândesc unii slujitori (professionals, după termenul lui Piper) în inima lor,… sunt mari în împărăția lui Dumnezeu. Da. Fără nici o îndoială. Sunt speciali. Deosebiți. Puțini au realizat ce au realizat ei. Puțini au mers pe cărarea asta. Au mâinile pline. Coșul le este plin. Paharul, plin de dă peste. Trebuie să fie vorba de o chemare mai specială, un har mai ascuns, mai unic.
Nu o spun răspicat, dar au grijă să-ți arunce pastilele astea și să-ți sugereze în mii de moduri treaba asta la întâlniri și conferințe. Locul propice unde parcă Hristos dispare, eclipsat fiind de „imperiul spiritual”, clădit de aceștia, în Numele Lui. Iar dacă mai ești și fraged, tinerel, fără vreo fărâmă din „experiența” asta, ești o țintă perfectă.
Nu generalizez. Sunt slujitori cu adevărat mari. La umbra lor nu te usuci. Însă oamenii mari înțeleg că nu este vreun lucru pe care să nu-l fi primit. Înțeleg harul. Și ei, oamenii ăștia mari se smeresc. Se smeresc pentru că au ochii îndreptați spre adevărata răsplătire. Cea care vine din mâna Lui. În ziua aceea. Aceștia detestă răsplata ce și-o pot lua de la oameni, pentru că primind-o, înțeleg că e posibil ca acea comoară de mare preț, ascunsă, hoții o pot fura.
Și nu-i așa? Nu-i evident? El doară cunoaște faptele lor, osteneala lor, răbdarea lor.
Ceilalți însă, până și un pahar cu apa dat unui om însetat îl dau în slow motion, ca să fie observat cum trebuie, de cine trebuie, având grijă să-l insereze bine și în următoarea predicuta.
În The Hiding Place, biografia acestei femei extraordinare, Corrie ten Boom, este menționat un moment sensibil. Tante Jans, mătușii lui Corrie, o femeie foarte activă, implicată, slujind în multe feluri, i se dă vestea că nu mai are mult de trăit.
Toată familia era adunată în jurul ei, iar cumnatul ei, tatăl lui Corrie începe această discuție grea. Redau fragmentul integral:

„Draga mea cumnata ,” a început tata blând,  „este o călătorie plină de bucurie în care pornesc toți copiii lui Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu. Și, Jans, unii trebuie să se duca la Tatăl lor cu mâinile goale, dar tu vei alerga la El cu mâinile pline!”
„Toate cluburile tale…,” Tante Anna a îndrăznit.
„Scrierile tale…,” a adăugat mama.
„Fondurile pe care le-ai strâns…,” a spus Betsie.
„Discursurile tale…,” am început eu.
Însă cuvintele noastre bine intenționate erau de prisos. În fața noastră fața mândră s-a șifonat; Tante Jans și-a pus mâinile la ochi și a început să plângă. „Goale, goale!” s-a înecat la final cu propriile lacrimi. „Cum am putea aduce noi ceva lui Dumnezeu? Ce mult îi pasă Lui de micile noastre jonglerii și fleacuri?”
Și apoi, în timp ce ascultam fără să credem ce auzeam, și-a coborât mâinile și cu lacrimile ce încă îi curgeau pe față a șoptit,  „Doamne Isuse, îți mulțumesc pentru că trebuie să venim cu mâinile goale. Îți mulțumesc pentru că Tu ai făcut totul – totul – la Cruce, și că tot ce avem nevoie în viață sau moarte este să avem această siguranță.”
Mama și-a aruncat mâinile în jurul ei și s-au îmbrățișat. Însă eu am stat înrădăcinata în locul meu, știind că tocmai am văzut un mister.*

Într-adevăr, cine ar putea spune că va veni în ziua aceea, înaintea Lui, cu mâinile pline. Că are siguranța că boabe-n spic el are. Că nu va fi numai un pai. Nu. Singura noastră siguranță este Isus. Crucea Sa. În viață sau moarte.
În rest, vom sta cu toții, cu mâinile goale înaintea Sa. Însă El, în harul Său, pe unele le va umple.

*pasaj tradus din The Hiding Place, The best – selling, inspirational true story of Corrie ten Boom.

În ciuda persecuţiei, păstorii afirmă că musulmanii din Orientul Mijlociu se convertesc la creştinism într-un mod fără precedent în istorie şi pe căi supranaturale. „Probabil, în ultimii 10 ani, mai mulţi musulmani au ajuns să creadă în Hristos decât în ultimele 15 secole de Islam”, a spus Tom Doyle, directorul e3 Partners pentru Asia Centrală, o agenţie misionară din Texas. Potrivit  Charisma Magazine, mai mult de 200 de foşti musulmani au fost botezaţi luna trecută în Europa, de către evanghelistul iranian Lazarus Yeghnazar. Radioul, televiziunea şi programele de pe internet pot fi acum accesate de milioane de musulmani. Însă Doyle afirmă că mulţi musulmani ajung totuşi la credinţă prin diferite vise şi vedenii despre Isus. „Nu vă pot spune câţi musulmani am întâlnit şi câţi din ei mi-au spus: „Eram mulţumit. Eram musulman. Deodată însă am avut un vis în care L-am văzut pe Isus. Plin de dragoste mi-a spus Vino, urmează-Mă!

„Că musulmanii sunt convertiţi la creştinism m-a pus mult pe gânduri pentru că sunt misionari care au lucrat în lumea arabă ani de zile fără prea multă roadă”, spunea Ajamian, şi el un fost misionar în Orientul Mijlociu. „Dumnezeu insa lucrează printre musulmani”, întărea acesta. Iar Doyle preciza si el ca “supranaturalul este destul de important în Islam. În timpul vieţii sale, Mahomed a pretins că a avut vedenii şi tot felul de apariţii. Dumnezeu lucreaza în context!”

The Christian Post susține că majoritatea păstorilor din State lucrează mult peste programul obișnuit, potrivit unui nou sondaj LifeWay Research. Aceștia lucrează mult, aflându-se la limita distrugerii relațiilor cu membrii bisericii, familia și chiar cu Domnul.

Întâlnirile și corespondența electronică consumă o mare bucată de timp multor păstori, ceea ce se răsfrânge asupra consilierii, vizitelor, timpului petrecut în familie, rugăciunii etc. Rezultatele arată că în medie, numărul orelor de lucru pentru pastorii protestanți ar fi de 55, însă 42 de procente dintre aceștia spun că lucrează peste 60 de ore. Sondajul efectuat pe 1000 de pastori include și păstori bivocaționali, cu jumătate de normă ori voluntari. Jumătate dintre aceștia spun că petrec de la 5 la 14 ore pe săptămână pregătind predici. Mai puțin de jumatate (48%) petrec 2-5 ore pe săptămână în vizite- mai puțin decât petrec în întâlniri, trei sferturi dintre aceștia alocând mai mult de 5 ore întâlnirilor în diferite scopuri. Mai mult de jumătate petrec tot atâtea ore în rugăciune, timp devoțional etc.

Scott McConnell, director al LifeWay Research, afirmă că mulți păstori sunt dedicați învățăturii și rugăciunii, arătând totuși ca aceștia au nevoie de ajutor în acoperirea responsabilităților în lucrare.

Marius Zărnescu

Răspuns: Cu siguranță nu te-ai aștepta să fie printre oi tocmai… PORCUL! Urâciuneeee…

Bună contextualizare… 🙂

„Tânar ambițios, cu intenții vădite după călăuzire(după cum fierul ascute fierul), dornic de a clădi cu sârg pe-o temelie veche , caut modele vrednice de urmat, urme pe care să pașesc în vale, cărări drepte care duc spre vindecare.”

De-aș pune anunțul în tribuna evanghelică nu m-ar năpădi decât sentimente de dezamagire. Nu pentru că nu s-ar găsi, ci pentru că, dacă sunt, astfel de oameni sunt mult prea ocupați, preocupați, aglomerați. Pur și simplu nu au timp. N-au timp de pilduire, de împleticire în pașii unui novice.

Oameni care stau în spatele altor oameni. Pastori care stau în spatele altor păstori. Întotdeauna a fost și mereu va fi așa. Nu este accidental strigătul meu și al multora dintre cei ca mine.

Ce regret mai mult decât orice din timpul petrecut la seminar?! Învățătură… s-a dat, sfaturi…da, practică…și asta. Mi-a lipsit totuși un timp real petrecut în compania profesorilor mei. Acea dare de socoteală înaintea cuiva, cu voia și nesilit de nimeni, pornită din (mai mult…)

 

     Barna Group relateaza faptul ca multi oameni din biserica nu au nici o idee despre ce inseamna „maturitatea spirituala”,  lucru posibil fiindca, deasemenea, nici chiar pastorii acestora nu pot sa defineasca conceptul. Un nou studiu Barna arata ca jumatate din cei ce merg la biserica nu pot descrie felul in care biserica lor defineste „un urmas al lui Isus, sanatos si matur spiritual” , incluzand chiar  si pe cei care se numesc pe ei insisi „crestini nascuti din nou.” Cele mai frecvente raspunsuri includ: „incercand din greu sa urmezi regulile descrise in Biblie”, raspuns dat si de crestinii care considera ca faptele bune nu sunt conditii esentiale pentru mantuire.

     Crestinii nascuti din nou tind mai degraba sa arate spre „o relatie cu Isus”, ca semn al maturitatii spirituale, dar mai mult de jumatate au afirmat ca urmarirea anumitor reguli se traduce in maturitate spirituala. Pastorii, deasemenea, se zbat sa arata anumite pasaje biblice specifice pentru a descrie masura pentru maturitatea spirituala- iar o treime au spus simplu, „intreaga Biblie.”