Posts Tagged ‘pastor’

Am auzit de întâmplare via Tim Keller. Apoi am căutat mai multe detalii. Ea vorbește despre ce ar trebui să fie și să facă Biserica astăzi. O poveste adevărată relatată de Tony Campolo (sociolog, pastor, autor, fost consilier spiritual al fostului președinte al Statelor Unite, Bill Clinton) în cartea sa, „The Kingdom of God is a Party” (Împărăția lui Dumnezeu este o petrecere).

Tony se afla în Hawaii, într-una din călătoriile sale și într-o noapte, fiindu-i foame, a ieșit din hotel să caute să-și cumpere ceva de mâncare. 

Voi încerca o traducere. Stiu că relatarea nu are chiar dimensiuni de blog, însă dacă aveți răbdare, s-ar putea să vă folosească.

Pe o stradă lăturalnică am găsit un loc micuț care era încă deschis. Am intrat, m-am așezat pe un scaun de la tejghea și am așteptat să fiu servit.

Era unul acele locuri soioase ce merită numele de „lingura unsuroasă”. Nici măcar nu m-am atins de meniu. Mi-a fost teamă că dacă voi deschide meniul ceva groaznic se va târâ afară. Însă era singurul loc pe care l-am putut găsi.

Tipul gras din spatele tejghelei a venit și m-a întrebat, „Ce vrei?”

I-am spus că vreau o cafea și o gogoașă.

(mai mult…)

image

image

Milioanele de kilometri parcurși, cărțile și broșurile scrise, licențele și diplomele, botezurile și oamenii botezați, misiunile transculturale, numărul de membri din biserica lor, cresterea rapidă a bisericii precum și a celorlalte 3, 4 în care s-au mai implicat, bisericile construite dar și cele demolate de prigonitori, numărul de urmăritori pe social media, vizualizările mesajelor lor de pe youtube. Chiar familia model pe care o au.
Cu siguranță, gândesc unii slujitori (professionals, după termenul lui Piper) în inima lor,… sunt mari în împărăția lui Dumnezeu. Da. Fără nici o îndoială. Sunt speciali. Deosebiți. Puțini au realizat ce au realizat ei. Puțini au mers pe cărarea asta. Au mâinile pline. Coșul le este plin. Paharul, plin de dă peste. Trebuie să fie vorba de o chemare mai specială, un har mai ascuns, mai unic.
Nu o spun răspicat, dar au grijă să-ți arunce pastilele astea și să-ți sugereze în mii de moduri treaba asta la întâlniri și conferințe. Locul propice unde parcă Hristos dispare, eclipsat fiind de „imperiul spiritual”, clădit de aceștia, în Numele Lui. Iar dacă mai ești și fraged, tinerel, fără vreo fărâmă din „experiența” asta, ești o țintă perfectă.
Nu generalizez. Sunt slujitori cu adevărat mari. La umbra lor nu te usuci. Însă oamenii mari înțeleg că nu este vreun lucru pe care să nu-l fi primit. Înțeleg harul. Și ei, oamenii ăștia mari se smeresc. Se smeresc pentru că au ochii îndreptați spre adevărata răsplătire. Cea care vine din mâna Lui. În ziua aceea. Aceștia detestă răsplata ce și-o pot lua de la oameni, pentru că primind-o, înțeleg că e posibil ca acea comoară de mare preț, ascunsă, hoții o pot fura.
Și nu-i așa? Nu-i evident? El doară cunoaște faptele lor, osteneala lor, răbdarea lor.
Ceilalți însă, până și un pahar cu apa dat unui om însetat îl dau în slow motion, ca să fie observat cum trebuie, de cine trebuie, având grijă să-l insereze bine și în următoarea predicuta.
În The Hiding Place, biografia acestei femei extraordinare, Corrie ten Boom, este menționat un moment sensibil. Tante Jans, mătușii lui Corrie, o femeie foarte activă, implicată, slujind în multe feluri, i se dă vestea că nu mai are mult de trăit.
Toată familia era adunată în jurul ei, iar cumnatul ei, tatăl lui Corrie începe această discuție grea. Redau fragmentul integral:

„Draga mea cumnata ,” a început tata blând,  „este o călătorie plină de bucurie în care pornesc toți copiii lui Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu. Și, Jans, unii trebuie să se duca la Tatăl lor cu mâinile goale, dar tu vei alerga la El cu mâinile pline!”
„Toate cluburile tale…,” Tante Anna a îndrăznit.
„Scrierile tale…,” a adăugat mama.
„Fondurile pe care le-ai strâns…,” a spus Betsie.
„Discursurile tale…,” am început eu.
Însă cuvintele noastre bine intenționate erau de prisos. În fața noastră fața mândră s-a șifonat; Tante Jans și-a pus mâinile la ochi și a început să plângă. „Goale, goale!” s-a înecat la final cu propriile lacrimi. „Cum am putea aduce noi ceva lui Dumnezeu? Ce mult îi pasă Lui de micile noastre jonglerii și fleacuri?”
Și apoi, în timp ce ascultam fără să credem ce auzeam, și-a coborât mâinile și cu lacrimile ce încă îi curgeau pe față a șoptit,  „Doamne Isuse, îți mulțumesc pentru că trebuie să venim cu mâinile goale. Îți mulțumesc pentru că Tu ai făcut totul – totul – la Cruce, și că tot ce avem nevoie în viață sau moarte este să avem această siguranță.”
Mama și-a aruncat mâinile în jurul ei și s-au îmbrățișat. Însă eu am stat înrădăcinata în locul meu, știind că tocmai am văzut un mister.*

Într-adevăr, cine ar putea spune că va veni în ziua aceea, înaintea Lui, cu mâinile pline. Că are siguranța că boabe-n spic el are. Că nu va fi numai un pai. Nu. Singura noastră siguranță este Isus. Crucea Sa. În viață sau moarte.
În rest, vom sta cu toții, cu mâinile goale înaintea Sa. Însă El, în harul Său, pe unele le va umple.

*pasaj tradus din The Hiding Place, The best – selling, inspirational true story of Corrie ten Boom.

Iată tonul și atitudinea pe care vreau să o văd tot mai mult la această nouă căpetenie a baptiștilor români, Viorel Iuga.

image

Viorel Iuga

A trecut foarte puţin timp, mai puţin de o lună, de când vă ceream să ne unim şi să ne rugăm pentru fraţii noştri din America. Am rămas şocaţi atunci să aflăm că oamenii legii au dat curs liber căsătoriilor homosexuale. Numai că veştile primite de atunci au fost şi frumoase şi năucitoare. În timp ce unii creştini au afirmat deschis că, indiferent de implicaţii, sunt categoric împotriva legii, am început să auzim şi despre biserici şi organizaţii creştine care au salutat această decizie şi au început să o aplice. La veştile dureroase se mai adaugă una. Oare va fi ultima de acest gen? Două colegii, care se numesc creştine, Eastern Mennonite University şi Goshen College, au anunţat că sunt deschise să angajeze şi profesori care aparţin „căsătoriilor” formate de homosexuali. Şocant? Da şi nu. Dacă ne gândim la anunţ, da, este şocant. Cine şi-ar fi imaginat vreodată că vom ajunge astfel de vremuri? Ce ar spune fraţii noştri de credinţă care au fost gata să sufere şi să moară, dar nu au renunţat la adevărurile Scripturilor? De altă parte, astfel de decizii erau previzibile. Cine renunţă astăzi la ceva din adevărul Bibliei, mâine va renunţa la mai mult. Colegiile menţionate au renunţat în anii trecuţi şi la alte principii biblice. Acum, din dorinţa de a-i include pe cât mai mulţi din societate, au mai făcut un pas şi au acceptat şi profesori sodomiţi. Sigur, ei vor să ne convingă că sunt „pro familie” şi că nu vor accepta decât homosexuali care sunt loiali relaţiei păcătoase pe care îndrăznesc să o numească familie. Cum a reuşit să îi orbească Satana…
Fraţii mei, folosesc prilejul acesta să vă chem, din nou, să ne rugăm pentru aceşti oameni. Să îi ajute Duhul Sfânt să citească Cuvântul, să îl înţeleagă şi să se trezească din somnul spiritual în care au intrat. Altfel, situaţia lor este pecetluită! Să ne rugăm apoi pentru cei care trebuie să ia decizii în viitor. Cele două colegii fac parte din Consiliul Colegiilor şi Universităţilor Creştine din America (CCCU). Acesta are o istorie de 40 de ani în care au fost dedicaţi unei învăţături centrate pe Cristos. Gândiţi-vă ce încurajator ar fi dacă la următoarea întâlnire a CCCU s-ar lua decizia de a exclude cele două colegii din părtăşia lor. Oare o vor face sau vor găsi diferite scuze? Să ne rugăm apoi pentru toţi creştinii serioşi şi dedicaţi Domnului din America. Dumnezeu să îi ajute să stea lângă Scriptură şi să îşi exprime clar şi puternic convingerile. Să ne rugăm pentru cei implicaţi în media creştină să fie mai prezenţi şi mai vocali. Lumea trebuie să audă şi Adevărul lui Cristos, nu numai minciunile diavolului. Nu în ultimul rând, să ne rugăm pentru noi. Indiferent ce ar face lumea din jur, să ne ajute Domnul să rămânem Credincioşi Adevărului. Întrebarea crucială este următoarea: ei sau noi? Va birui întunericul sau lumina? Va circula mai mult minciuna sau adevărul? Ştiu bine de care parte se situează Cristos cel viu. Ştiu bine unde sunt şi eu. Dacă nu ţi-ai dat seama încă, îţi spun deschis că eu am „ridicat mănuşa”. Am spus-o cu mulţi ani în urmă, am reafirmat-o în scris şi în media şi o spun răspicat şi acum: homosexualitatea este păcat şi atrage consecinţe oribile! Dacă unii, deschis sau îmbrăcând haina de oaie, vor să ne compromită credincioşii, credinţa şi convingerile, nu voi sta nepăsător. Vor război? Război să fie! Cu Cristos în frunte şi cu armele pe care ni le oferă Adevărul, biruinţa ne este asigurată. Dar tu, unde te afli? Dacă eşti de partea lui Cristos, spune-o răspicat. Luptă cu Adevărul pentru adevăr şi vei vedea că Adevărul învinge. Dacă nu, vino de partea Lui deoarece numai aici te poţi bucura de biruinţă veşnică!
Viorel Iuga

În Croydon, duminică, Revd. Bill McIlroy ne-a relatat o poveste extraordinară. Sper să ai răbdarea să o citești. Rar se întâmplă să aplauzi după o ilustrație însă cei ce am fost acolo nu ne-am putut reține mirarea.

Luca 6:38 Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.

O poveste din secolul trecut cu un pastor din Nordul Londrei. Omul s-a căsătorit, mai apoi a fost chemat de o biserică ca pastor. Biserica avea și casă pastorală și s-au mutat acolo. În timp ce slujeau acolo, o femeie a început să frecventeze serviciile bisericii. Era în nevoie, cu multe probleme. Lua droguri, încercase de nenumărate ori săși ia viața. Pastorul a încercat de nenumarate ori să o ajute, însă fără nici un rezultat. Mereu avea gânduri sinucigașe. Într-o zi a văzut-o sprijinindu-se de gardul bisericii. În ziua aia a luat-o în casa sa. A fost bolnavă vre-o 6 săptămâni și nici nu mânca. A chemat doctorul, a chemat un psiho-terapeut creștin. S-au rugat pentru ea, i-au fost alături și in final a ajuns să locuiască cu ei. A considerat-o ca pe fiica lor. Mai apoi păstorul a avut un baiețel și o fetiță însă au locuit împreună. A ajuns să stea la ei 11 ani.

După 11 ani au încurajat-o și î-au spus că este vremea ca ea să se încreadă în Dumnezeu și să încerce să fie pe picioarele ei. A găsit un apartament și a locuit acolo pentru mulți ani.

După mulți ani, păstorul urmă să se retragă din pastorală, să se pensioneze și au început să fie îngrijorați de locul unde vor locui. Ar fi vrut să ia o casă în rate așa că au mers la o societate de unde puteau lua împrumut însă au fost respinși. Nu se calificau. Aveau peste 60 de ani și nu-și permiteau să plătească ratele la o casă. Îngrijorarea i-a cuprins și mai mult. (mai mult…)

Neurmand modelul lui Mark Driscoll, un alt pastor din Alabama, SUA, se pare ca refuza sa-si dea demisia. Asta dupa ce a marturisit ca a intretinut relatii sexuale cu unii din membrii bisericii (in cladirea bisericii, nu in sala principala?! What?!) si nu le-a povestit ca are SIDA, dupa ce a folosit droguri, dupa ce a schimbat incuietorile de la biserica, dupa ce a preluat controlul contului bancar al bisericii, dupa ce a primit o interdictie preliminara din partea judecatorului.
Si se pare ca a pastorit biserica asta 24 de ani. Cand intalnesti astfel de cazuri, fraza aia ca fiecare Biserica isi merita pastorul capata sens.

adulter ispita sexualaAm ascultat săptămânile trecute o întreagă serie de mesaje de-ale lui C. Swindoll despre sexualitate, imoralitatea sexuală etc. Niște aspecte mi-au rămas în inimă și le-am folosit la rândul meu într-un mesaj în biserică. Îl menționa și pe Randy Alcorn, care ar fi scris în revista Leadership un articol pe tema asta. N-am găsit articolul cu pricina, însă postez aici gândurile sale, de ajutor pentru orice slujitor care trece prin lupte asemănătoare.

Alcorn în acel articol ar fi spus că atunci când simte că este vulnerabil ispitei sexuale, adulterului, îi este de ajutor să își amintească consecințele unui asemenea păcat: 

Întristarea Dumnezeul care m-a mântuit.

Pângărirea Numelui Său cel Sfânt.

– Voi privi întro zi la Isus față în față, Dreptul Judecător și voi da socoteală de toate faptele mele.

Călcarea pe urmele acelor oameni a căror imoralitate a dus la destramarea propriilor slujiri, înfiorându-mă. (Voi menționa numele lor).

Voi aduce durere de nedescris lui Nancy, cel mai bun prieten și soția mea loială.

– Pierderea respectului și a încrederii lui Nancy.

Rănirea fiicelor mele iubite, Karina și Angie.

– Distrugerea exemplului meu și a credibilității mele pentru copii mei, pierzând orice șansă ori efort viitor de a le învăța să asculte de Dumnezeu (“De ce să ascult de un om care a înșelat-o pe mama și pe noi?”) (mai mult…)

Westbury Avenue Baptist Church

International Women’s Day

Theme: Woman You Are ‘Chosen’

Creative Ministries at Westbury Avenue Baptist Church are delighted and excited to invite all the women in your church; daughters, mothers, sisters, neighbors and friends to the ‘Woman YOU Are Chosen’ Conference on Saturday March 8th 2013, at12 noon. Event ends at 3.30pm.

Our amazing Speakers will bring a message of Value, Identity, Purpose and Influence.  A wonderful, inspiring day that celebrates women of all ages and all cultures. The event will also include a ‘Chosen Open Forum’, for those soul-stirring questions.

Speakers: Pastor Annie Onwuchekwa, Pastor Toyin Jama, Patricia J Morris, and Fatmohn Jama. (mai mult…)

dangerous-calling-paul-david-trippThe most important aspect when I read a book about ministry is to understand if the author is actually involved in ministry (of course…), to understand his heart and taste his honesty.

Dangerous Calling is soaked with confessions. Paul Tripp’s confessions, and so many tragedies from the ministry field. Inspired title, Dangerous. Paul knows the problem. If you are preparing for ministry or you are involved in ministry, you can certainly understand that he was and he still is in your shoes. He’s sharing humbling and embarrassing things that most of us tend to hide.

I know I am not alone. There are many pastors who have inserted themselves into a spiritual category that doesn’t exist. Like me, they think they are someone they’re not. So they respond in ways that they shouldn’t, and they develop habits that are spiritually dangerous. They are content with a devotional life that either doesn’t exist or is constantly kidnapped by preparation

He examines his heart and motivations in ministry and invites you to walk in his steps, constantly asking himself, how is the Gospel of Jesus Christ forming the heart of the pastor and his ministry local culture. Undoubtedly, if you do not understand the ministry as it was designed by God, you are in a dangerous place. If the work of God and not God Himself is the main motivation, you are in a dangerous place.

The pastor must be enthralled by, in awe of—can I say it: in love with—his Redeemer so that everything he thinks, desires, chooses, decides, says, and does is propelled by love for Christ and the security of rest in the love of Christ. He must be regularly exposed, humbled, assured, and given rest by the grace of his Redeemer. His heart needs to be tenderized day after day by his communion with Christ so that he becomes a tender, loving, patient, forgiving, encouraging, and giving servant leader. His meditation on Christ—his presence, his promises, and his provisions—must not be overwhelmed by his meditation on how to make his ministry work.

You can feel the love for those who are involved in God’s work and also his pain for the unhealthy pastoral culture that anyone can identify today. The only remedy is Christ.

You see, it is only love for Christ that can defend the heart of the pastor against all the other loves that have the potential to kidnap his ministry. It is only worship of Christ that has the power to protect him from all the seductive idols of ministry that will whisper in his ear. It is only the (mai mult…)

Pastor, to these beaten-down ones you have been called as an ambassador of glory. You have been called to rescue those who are awe discouraged and awe confused. You are called to represent the One who is glory, to people who, by means of suffering and disappointment, have become glory cynics. You have been called to be God’s voice to woo them back. You are placed in their lives as a divine means of rescue, healing, and restoration. You have been called to speak into the confusion with gospel clarity and authority. You have been called to give glory-bound hope to those who have become hopeless. You are called to speak liberating truths to those who have become deceived. You have been called to plead with disloyal children to once again be reconciled to their heavenly Father. You have been called to give glorious motivation to those who have given up. You have been called to shine the light of the glory of God into hearts that have been made dark by looking for life in all the wrong places. You have been called to offer the filling glories of grace to those who are empty and malnourished. You have been called to represent a glorious King, who alone is able to rescue, heal, redeem, transform, forgive, deliver, and satisfy. You have been called.

       Paul David Tripp, Dangerous Calling, Confronting the Unique Challenges of Pastoral Ministry, 2012, p.151, 152

I have talked with many pastors whose real struggle isn’t first with the hardship of ministry, the lack of appreciation and involvement of people, or difficulties with fellow leaders. No, the real struggle they are having, one that is very hard for a pastor to admit, is with God. What has caused ministry to become hard and burdensome is disappointment with and anger at God. It’s hard to represent someone you have come to doubt. It’s hard to encourage others to functionally trust someone you’re not sure you trust. It is nearly impossible in ministry to give away what you yourself do not have.

Paul David Tripp, Dangerous Calling, Confronting the Unique Challenges of Pastoral Ministry, 2012, p. 80.