La 25 decembrie 1989, se consuma cel mai mare proces din istoria contemporana a Romaniei, un proces ce s-a lasat cu democratie. Era procesul lui Nicolae si a Elenei Ceausescu. Inculpatii se aflau in acel moment, asa cum declara judecatorul acestui proces , in fata unui tribunal al poporului ce judeca dupa o noua lege adopata de catre Consiliul Frontului Salvarii Nationale.

Dupa un proces nedrept, dupa parerea raposatului, dupa o sentinta transanta, acestia au fost condusi impreuna spre moarte. La scurt timp dupa executie, pe postul national de televiziune, s-a citit un comunicat in care se aratau capetele de acuzare printre care se numarau genocidul savarsit de ei, peste 60.000 de victime; subminarea puterii de stat; distrugere de bunuri, avarierea unor cladiri, explozii in oras, incercarea de a fugi din tara etc.

Acesta este cel mai mare proces din istoria contemporana a Romaniei.

Cu alt prilej un manunchi de dantologi, eminenti juristi si istorici din Italia, Germania si Franţa – au redeschis, intr-un cadru solemn, in aprilie 1966, procesul lui Dante Aligheri, autorul capodoperei„Divina Comedie”. Acesta este un alt mare proces care a facut valva in epoca, dar care, dupa veacuri, inca crea stupoare.

Doua mii de persoane s-au adunat in 66 pentru a asculta cuvantul autorizat al dantologilor despre faptele pentru care fusese de doua ori condamnat la moarte cel mai de seama poet al Italiei.

Apararea afirma atunci ca n-au recunoscut in omul cu chipul supt si mersul garbocit, din multimea anonima a proscrisilor, pe Surghionitul fara vina, purtator de miraculoase mesaje perene. Dar istoria a validat gandirea sa si visul sau.

L-au condamnat ca rebel; si era un profet.

L-au izgonit din cetate;dar a avut ca patrie lumea.

Asupra capului sau in locul securii infame, a coborat in lumina timpurilor o coroana de glorie.

L-au achitat post-mortem in 1966 pe motiv ca geniul nu traieste numai in epoca sa, ci anticipeaza viitorul.

Acest proces a fost un unul care a rezistat secolelor fiind inca bine inradacinat in mintea multora.

Un alt proces celebru, foarte intiparit in constiinta unora, este procesul capitanului francez Alfred Dreyfus, acuzat de tradare in favoarea Germaniei. Un proces ce a starnit puternice controverse din secolul al 19-lea pana in secolul 20, si a avut un mare ecou, nu numai in Franta ci si in Europa. Acest proces a facut sa curga rauri de cerneala, iar lucrurile au fost lamurite dupa foarte mult timp, cand au fost publicare niste scrieri personale.

Un alt caz, transformat intr-un proces public al mass-mediei romanesti este cel al Elodiei si al lui Cioca.

Dintr-un banal caz de disparitie, s-a transformat intr-un amplu proces public. Un proces public, mediatizat, urmarit de o tara intreaga.

Dar, mai mult decat toate aceste procese care au starnit curiozitatea, care au fascinat si fascineaza minti luminate si mai putin luminate, exista un proces, un proces care nu numai ca a fost atat de dezbatut acum 2000 de ani dar si astazi vieti se topesc incercand sa stoarca cate ceva din ce s-a petrecut acolo. Nu este doar un proces, ci este Procesul Istoriei , un proces Continue reading →