Tu îți cunoști copilul?


​În cartea lui Stephen Covey, „The Seven Habits of Highly Effective Families”, într-un capitol dedicat părinților care doresc să facă diferența într-o lume tare întunecată, Covey spune povestea unui băiat de șapte ani care părea tulburat și afectat de ceva.

Tatăl său, crezând că poate are coșmaruri, l-a îndemnat să-i spună ce-l deranja. După un efort și răbdare considerabilă din partea tatălui, băiatul a început să descrie mai multe scene de pornografie oribilă, hard-core.

Foarte surprins, tatăl a încercat să afle unde a fost fiul său expus la o asemenea mizerie.

A descoperit că totul venea de la un băiat de nouă ani din cartier, care a transformat o sală de calculatoare de la subsolul casei, într-un shop porno – iar părinții săi nu știau nimic despre asta.

Dragi părinți, voi vă observați copiii? Comunicați cu ei? Știți ce preocupă și fură atenția lor? Știți ce tulbură inima lor firavă?

Făcându-ne timp pentru copiii noștri, cunoscându-i, putem evita mari tragedii. Dumnezeu să ne binecuvânteze cu multă înțelepciune pentru a ști cum să-i abordăm în momentele dificile ale vieții lor.

Reclame

Povestea lui Jim Davidson. Cuvintele ce aduc viață


În iunie 1992, Jim Davidson și Mike Price au urcat pe Muntele Rainier. La întoarcere, cei doi alpiniști au căzut 25m printr-o punte de zăpadă, într-o crevasă glaciară: o fisură întunecată în ghețarii masivi ce acoperă muntele.

Mike Price a murit. În cartea sa „The Ledge“, Jim Davidson povestește despre supraviețuirea sa miraculoasă și urcarea curajoasă din crevasă. Pe parcursul cărții Jim își amintește de propria copilărie, descriind relația cu tatăl său. Tatăl avea o încredere aproape nesăbuită în el.

Jim a lucrat pentru tatăl său, vopsind acoperișuri abrupte și turnuri înalte, chiar de la vârsta de 12 ani. Munca aceasta o îngrozea pe mama sa însă tatăl lui Jim continua să-și încurajeze fiul, crezând că el ar putea realiza lucruri minunate dacă ar putea depăși diferitele adversități din viața sa.

În timp ce Jim stătea rânit și învins, pe o margine de zăpadă de doi metri lângă corpul partenerului său de alpinism, a auzit vocea încurajatoare a tatălui său.

Cu unelte minime și fără experiență în alpinismismul pe gheață la acel nivel, Jim a petrecut următoarele cinci ore urcând afară, luptându-se cu oboseala, cu gheața și zăpada care se fărămița și care amenința să-l îngroape.

De-a lungul luptei sale Jim a continuat să-și amintească cuvintele tatălui său. Cinci ore extenuante mai târziu, datorită cuvintelor tatălui său, Jim a ieșit în siguranță din acea crevasă.

Cuvintele noastre au putere. Pot oferi la propriu viață sau moarte. Iar acest lucru e cu atât mai evident și adevărat în privința cuvintelor pe care părinții le rostesc. Puțini părinți își vor avea testate cuvintele în felul acesta. Însă să nu ne înșelăm că ele nu vor fi trecute prin tot felul de situații reale din viața copiilor noștri.

„Întâmplări” fără noimă?

​Părinți obișnuiți în circumstanțe neobișnuite, la capătul resurselor lor. Pentru a-și salva copilul, aceștia confecționează un recipient, își pun pruncul înăuntru, îl ascund între trestii și continuă să-l vegheze în continuare de la depărtare. Cu speranță, cu rugăciune, cu lacrimi.

Numele copilului este Moise iar relatarea întâmplării din cartea Exod este destul de cunoscută.

Nu pot să-mi imaginez ce se petrecea în inimile acelor părinți. O situație extrem de dureroasă, complicată.

Întâmplarea a făcut însă ca fiica lui Faraon să dorească să facă baie chiar în momentele acelea și chiar prin împrejurimile respective. Tot așa, din întâmplare, ea vede și aude ceva. Copilul. Este descoperit și ei i se face milă.

Sora acestuia era si ea pe acolo. Iar o coincidență incredibilă, mama copilului a ajuns să-l îngrijească. Așa a fost salvat Moise (Scos), fiindcă „a fost scos din ape”.

Un șir lung de întâmplări fără noimă? Nu. Aceste „întâmplări” sunt doar îndurarea lui Dumnezeu peste viața acestor oameni.

Atunci când treci prin suferință, probleme de tot felul, te invit să-ți deschizi ochii. Să depistezi aceste „întâmplări” chiar dacă nu înțelegi. Să le aduni împreună și să observi că Dumnezeu este acolo. Da, este acolo, în Hristos, chiar și în cele mai întunecate momente din viața ta.

PHOENIX O EMBLEMĂ A ÎNVIERII NOASTRE!?!

Curioasă menționare în 1 Clement. Nu poți preciza clar dacă „Clement” a crezut cu adevărat în această creatură  ori a folosit un mit destul de cunoscut pentru a ilustra învierea lui Hristos.
Se pare că l-au preluat apoi și Tertulian, Origen etc.
Dacă mergi pe a doua variantă, este într-adevăr lăudabilă încercarea primilor gânditori creștini de a rescrie „povestea” lui Hristos folosind o terminologie relevantă cultural. Însă asocierea acestui „semn minunat” cu învierea creștină e cam nepotrivită, categorisind-o parcă pe cea din urmă în același domeniu al fantasticului.

image

Hai să ne uităm la acel semn minunat [al învierii] care apare în ţările Estice, adică, în Arabia şi ţările din jur. Există o pasăre care se numeşte phoenix.
Aceasta este singura de felul acesta şi trăieşte cinci sute de ani. Când se apropie vremea dezintegrării ei şi trebuie să moară, ea îşi realizează pentru sine un cuib de tămâie şi smirnă şi alte mirodenii, în care, atunci când vine vremea, ea intră şi moare. Dar prin descompunerea trupului se formează un fel de vierme, care, fiind hrănit de sucul acelei păsări, produce pene. Apoi, atunci când are puterea potrivită, acesta ia cuibul în care sunt oasele părinţilor ei, şi purtând acestea, el trece din pământurile Arabiei în cele ale Egiptului, în oraşul numit Heliopolis. Şi, în plină zi, zburând sub privirea tuturor oamenilor, el le pune pe altarul soarelui, aceste fiind făcute, se întoarce în grabă la reşedinţa ei iniţială. Apoi preoţii verifică registrul de date, şi descoperă că aceasta s-a întors exact atunci când s-au împlinit cei cinci sute de ani.

Sursa text 1Clement cap. 25: voxdeibaptist.org

Prima mea Sfântă Împărtășanie

impartasanie copiiAm încercat să-mi amintesc care a fost primul meu contact cu cele sfinte. Flash-urile mă duc undeva prin clasa I. Am fost anunțați din timp că o să mergem într-o dimineață la Biserică, unde aveam să luăm Sfânta Împărtășanie. Punct.

Copiii cei nevinovati pana la varsta de cinci ani, este bine sa-i impartasiti, daca se poate, si in fiecare Dumimica. Iar copiii de 6 – 7 ani mai ales acum, este bine sa fie spovediti si apoi impartasiti, ca astazi copiii vad si aud multe sminteli, in casa, la televizor si peste tot, nefiind supravegheati de parinti,  graieste parintele Cleopa.

Am fost încolonați doi câte doi și eu aveam rețineri s-o țin de mână pe colega. Nu de alta, însă nu prea avea servețele ori hârtie igienică și când strănuta i se umplea mâna de muci, pe care apoi îi lăsa sub bancă.

Apoi, la Biserică, o coadă până-n stradă. O mulțime de copii. În biserică, în rând, ne ciupeam și ne călcam pe picioare, suferind în tăcere. Cu foarte multe rețineri m-am împărtășit (m-au împărtășit), mai ales când am văzut că toată gloata aia de copii mucioși sunt părtași Sângelui Mântuitorului, dintr-o singură cupă aurie, cu o singură linguriță argintie. A pus capac apoi și anafura cu miros de naftalină. Nu știu să fi căzut bolnav după, însă dacă aveam mintea de pe urmă, mă foloseam cu siguranță de scuza asta.

N-a fost spovedanie în aceeași zi. Prima oară când m-am spovedit din proprie inițiativă cred că eram mai măricel și știu că am îndrugat-o și că mă mai serveam din geanta bunicii, dar nu așa ca nesimțitul, ci cumpătat, ca să nu se prindă.

Aplicație pentru copii: The Bible Storyteller

Imagine

 Un sondaj publicat de Bible Society arată că 54% dintre copiii englezi citesc întâmplări relatate în Biblie o dată sau deloc într-un an iar 45% dintre părinții cu copii între 3-8 ani nu citesc deloc din Scripturi copiilor lor.

Pentru a atinge cât mai mulți copii cu Evanghelia, un englez, Gavin Owen a creat aplicația asta. Se numește The Bible Storyteller. Am downloadat-o și eu să o incerc. Foarte interesantă. Povestioarele sunt în format text, audio și video. Căutați „Bible Storyteller” în App Store, Google Play sau Windows Phone Store. Merge pe iPhone, iPad, iPod Touch, Android sau Windows Phone, iar categoria de vârstă căreia i se adresează ar fi 5-11 ani.

     Mai multe detalii găsiți AICI.

P.

PACEØ

Daca lupta pentru pace va mai dura mult,Ø
nu vor mai exista …
Ø supravietuitori!

Christos Mantuitorul ne aduce pacea cu Dumnezeu;Ø
Christos Domnul ne
Ø aduce pacea lui Dumnezeu.

Nu va fi pace pe pamantØ
atata vreme cat nu este invitat si Dumnezeu la
Ø Conferintele de pace.

Pacea este o perioada de neliniste dintre doua razboaie.Ø

“Lupta pentru pace” este un nonsensØ
asemanator cu expresia “petrecere
Ø trista.”

Nimeni nu poate incheia pace cu DumnezeuØ
fara a semna o declaratie de
Ø razboi cu … diavolul. Continuă lectura

La maternitate!

La maternitate, in sala de asteptare trei barbati (un catolic, un baptist si un penticostal) stau cu sufletul la gura. Iese moasa si il felicita pe catolic: – Felicitari aveti gemeni! – Doamne, ce coincidenta, eu chiar lucrez la Minessota Twins… Dupa o ora iese aceeasi femeie si spune baptistului: – Incredibil, aveti tripleti!!! – Nu pot sa cred, ce coincidenta, eu lucrez la 3M Company. Penticostalul lesina. – Ce s-a intamplat, intreaba moasa? – El lucreaza la 7UP…

Influenţa nefastă a colegilor.

Pe măsură ce unii tineri cresc, influenţa părinţilor asupra lor scade şi în ei se dezvoltă cu putere dorinţa de a fi simpatizaţi şi acceptaţi de către cei de vârsta lor.
Alţii simt, pur şi simplu nevoia de a discuta cu cineva care „îi înţelege” sau care îi face să se simtă iubiţi sau utili.
Când nu există o astfel de comunicare în familie, şi aceasta se întâmplă din nefericire nepermis de des, ei o caută la colegii lor. La fel, lipsa de încredere în sine, precum şi sentimentul de nesiguranţă îi fac adeseori pe unii să fie vulnerabili la influenţa colegilor.
Influenţa colegilor nu este neapărat rea. Un proverb spune:”Fierul cu fier se ascute şi un om ascute pe altul”. Un cuţit de fier poate ascuţi lama tocită a altui cuţit, prietenia cu alţi tineri poate ascuţi personalitatea în mai bine, cu condiţia ca acei colegi să aibă o atitudine matură şi sănătoasă.
Dar, de multe ori tinerii sunt lipsiţi de maturitate, atât în plan spiritual, cât şi în plan mental. Mulţi tineri au puncte de vedere şi opinii neraţionale, instabile şi nechibzuite.
Atunci când un tânăr ajunge în totalitate sub influenţa colegilor, el nu se deosebeşte de un orb condus de un alt orb, iar rezultatele pot fi dezastruoase.
Când eşti provocat, tinere prieten, la ceva ridicol neplăcut sau de-a dreptul periculos, nu te pripi şi gândeşte de două ori.
Biblia atrage atenţia:”Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de parfumuri; tot aşa puţină nebunie biruie înţelepciunea şi cinstea(Eclesiast 10:1).
Iată cum un ulei extrem de valoros, concentratul negustorului de parfumuri, poate fi iremediabil degradat de ceva aparent fără însemnătate, cum ar fi o muscă moartă. Tot la fel şi cu reputaţia câştigată în ani de cinste şi corectitudine ireproşabilă, care poate fi distrusă de, doar, puţină nebunie.
Inofensivele glume copilăreşti pot avea drept urmare note mici, scăderea prestigiului în faţa profesorilor şi chiar eliminarea din şcoală. Nu ezita, iubite prieten, şi întreabă-te dacă cei care te manipulează îţi sunt cu adevărat prieteni. Face ca pentru o simplă distracţie să calci Legea Domnului, să nesocoteşti sfaturile iubitoare ale părinţilor? Îndemnurile colegilor de acest fel sunt o expresie a iubirii? Insistenţele şi chiar numărul mare de colegi sunt cu adevărat sincere şi nevinovate?
„Merg la şcoala din acest cartier de opt ani şi nu am reuşit să-mi fac nici un prieten”.
Poate că şi tu, prietene, ai simţit acest lucru: că-ţi este greu să legi prietenii.
Dar, oare, ce sunt de fapt prietenii adevăraţi? Care este secretul de a-i avea?
Un proverb spune:”Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate”. Proverbe 17:17
Prietenia, însă, înseamnă cu mult mai mult decât a avea un umăr pe care să plângi.
Sunt aşa zişi prieteni care îl văd pe celălalt că a dat de necaz, dar, pretind că le este teamă să intervină. Nu! Un prieten adevărat va încerca să avertizeze pe cel în cauză înainte de a fi prea târziu, chiar cu riscul de a displace momentan.
Dar, prietene, va permite oare amorul tău propriu rănit implicarea unei persoane din afară care ţine atât de mult la tine încât îţi spune adevărul?
În Proverbe 27:6 se spune:”Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.”
O persoană care gândeşte sănătos şi care vorbeşte deschis este cu siguranţă tipul de persoană ideală pentru a fi prieten.
Cu amărăciune în suflet cineva mărturisea:”Viaţa mea este o dovadă că nu toţi „prietenii” te fac să fii mai bun”. De ce a făcut această afirmaţie? Tânăra cu pricina a fost determinată să-şi părăsească familia şi casa părintească pe când era doar o adolescentă.
Experienţele amare prin care a trecut au făcut-o să se simtă „bătrână” la doar 23 de ani. Întâlnirea cu Dumnezeu i-au adus adevărata bucurie, pace şi mulţumire.
Dar, din nefericire, după întâlnirea cu Mântuitorul a ales prietenia unor tineri străini de cele creştineşti şi a căzut mai rău decât era înainte. Acum a învăţat ceva ce nu ştiuse înainte: furtul şi drogurile.
Drogurile i-au furnizat liniştea de care avea tot mai multă nevoie pentru noua sa viaţă. Când a căzut până la prostituţie Domnul i-a ieşit iar în cale prin slujitorii Săi:”Lacrimi de bucurie mi-au inundat faţa şi sufletul”.
Dar, a renunţa la obiceiurile din lume este un lucru greu de înfăptuit, dar, arareori cei greşiţi se roagă înainte. Majoritatea cad în greşeală şi apoi se roagă pentru iertare. Dar, nu ar fi mai eficientă rugăciunea înainte de a cădea în greşeală? Practica spune că „da”, este o metodă mai eficientă.
Cele relatate subliniază adevărul biblic:”Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cine se însoţeşte cu nebunii va avea necaz” Proverbe 13:20.
Relatarea continuă „Dacă aş fi rămas prietenă cu acele persoane care îl iubeau pe Dumnezeu, aş fi evitat acele lucruri.”
Dar, unde pot fi găsiţi prieteni care îl iubesc nu cu vorba, ci cu fapta pe Bunul Dumnezeu? În adunările creştine, binenţeles.
Prietene, caută tineri care nu numai că îşi declară credinţa, dar au şi fapte care să le dovedească credinţa şi devotamentul creştinesc.
„După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă” Iacov 2:26.
S-ar putea ca tinerii de acest fel să fie găsiţi mai greu. Prietenia cu o persoană mai în vârstă poate fi o experienţă creştină deosebită. În acest sens poate fi studiată şi sub acest aspect relaţia dintre Ionatan şi David, ştiut fiind faptul că Ionatan îi putea fi tată lui David:”Şi de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el” 1Samuel 18:1.
Şi totuşi cum se poate lega o prietenie?
Isus Hristos a cultivat prietenii atât de solide încât prietenii lui erau dispuşi chiar să moară pentru El. De ce? În primul rând deoarece principala grijă a Mântuitorului în viaţa sa pământească a fost interesul faţă de oameni, şi nu un interes pasiv, ci un interes activ, viu şi lucrător.
Viaţa a dovedit că primul pas în a lega prietenii solide şi sănătoase este interesul faţă de semeni. Aceasta nu înseamnă să se cadă în cealaltă extremă: extravertire dusă la extrem! Isus a fost „smerit cu inima” şi nu încerca în nici un fel să se facă remarcat („Eu sunt blând şi smerit cu inima”).

Manifestarea unui interes sincer, fără nici un fel de ostentaţie, îi atrage pe oameni.
De multe ori, lucruri simple, a mânca ceva împreună sau a ajuta pe cineva la treabă, pot contribui la cultivarea prieteniei.
„Luaţi seama deci cum ascultaţi!”
Aceasta este o recomandare pe care Isus Hristos o face în evanghelia lui Luca 8:18. Referirea lui Isus este foarte clară: modul de a asculta cuvintele lui Dumnezeu Tatăl; dar cât de bine se aplică şi în dezvoltarea prieteniilor! A fi bun ascultător este un excelent liant între oameni.

(material preluat)