Posts Tagged ‘onesti’

image

Astăzi, 15 ianuarie 2016, se împlinesc 166 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu. Tot astăzi, deloc întâmplător, este și Ziua Culturii Naţionale.
Mi-a plăcut o imagine a poetului descrisă de doamna Ioana Pârvulescu în Cartea întrebărilor. Într-un capitol despre Vlahuță, aduce în discuție și felul în care acesta îl privea pe Eminescu. Părerea se pare ca era împărtășită de cam toți tinerii intelectuali din generația respectivă.

Vlahuță, în gimnaziu, citindu-i poeziile și nuvela Sărmanul Dionis, îl admira deja pe Eminescu până la idolatrie. Își construise mental un portret romantic al autorului iubit după chipul și asemănarea lui Dionis: tânăr, subțire,  înalt, palid, cu plete ondulate, „mergând ca un somnambul, parcă-ar pluti”. Venit la București, unde începe Facultatea de Drept și, ca mulți literați din epocă, n-o termină, Vlahuță caută, timp de trei ani, să-și întâlnească idolul, după portretul-robot al imaginației.
Într-o zi, întorcandu-se cu câțiva prieteni de la Universitate, aude pe unul, în dosul Pasajului Român azi dispărut (care lega, prin celebrele lui trepte, Calea Victoriei de Câmpineanu), „Uite, Eminescu!”. Și povestește Vlahuță: „Toți ne oprim să-l vedem. Un domn în vârstă, bine făcut, rotund la față, fără plete, îmbrăcat ca toți oamenii…îl văd suindu-se-n tramvai”. Un om ca oricare altul, un burghez, ce mai! Care n-are plete și comite gestul prozaic de a se sui în tramvai, în loc să-și încalece Pegasul.
Ce m-a interesat din această poveste este însă aura pe care Eminescu o avea deja în rândurile studenților,  între care și Vlahuță.

Mamaia si tataia locuiau la intrare in Onesti langa o fabrica de lapte, transformata mai apoi in depozit Coca-Cola, brutarie etc.
Un teren de joaca destul de intins daca mai adaugi si ACR-ul de langa. Acolo era mai „periculos”. Nu se bagau toti. Odata m-au prins la mere si m-au tinut cateva ore intr-o hala in care era legat si un ciobanesc german. Cand te prindeau „in fapt” nu scapai fara un arac pe spinare. Nu ma lasam insa descurajat cu una, cu doua. Doar era teritoriul nostru si eram impreuna.
Ma umplu de bucurie, vorba maestrului, cand imi aduc aminte cum ne cataram in ciresii inalti cat blocul, fiecare pe creanga sa, ori cum goleam zarzarii si nu mai asteptam sa se coaca.
Cum ne furisam pe acoperis dupa struguri ori cum ajungeam in pod pe ramurile caisilor, unde ne faceam cazemate, jucam carti, mancam seminte prajite in casa ori spionam paznicul drojdit de cele mai multe ori.
Imi placea adrenalina din hotii si vardistii, jucat cu tevile (scoase din peretii unor cladiri de la Gara) si cornete, pe care le intaream la capat cu scoci ca sa piste mai bine.
Cum mai conduceam si dezmembram masinile de lapte parasite, mirosul de vaselina si hainele mudare, cum ne jucam de-a v-ati ascunselea, avand atat de multe optiuni unde sa te pitesti.
Cum mai impingeam cu randul caruciorul cu rulmenti, juliti si ciufuliti ori intrecerile cu rotile de bicicleta cu sarma, cum proiectam pocnitori din suruburi cu gamalii de chibrituri, bombe in sticle cu carbit si tunuri cu carbit.
Nici nu mai dadeam pe acasa si am fi inoptat prin colturile noastre secrete daca nu eram chemati insistent de bunici, parinti ori frati mai mari. Parca eram in alta lume. Timpul statea in loc.

Salut apariţia fostei mele diriginte în blogosferă. Absolventă a Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi, Cristina Romandaş este consilier şcolar la Colegiul Sportiv “Nadia Comăneci” din Oneşti.

Fie ca sfaturile dumneavoastră competente să-şi găseasca loc în cât mai multe inimi. Bun venit!

În condiţiile în care aerul cald are o mişcare haotică, este mai rarefiat şi are tendinţa de ascendenţă mult mai accentuată, atunci sunt favorizate precipitaţii mai abundente cu caracter torenţial”, sunt de părere meteorologii.

Adică vaporii se încălzesc rapid la suprafaţa solului şi urcă la înălţimi foarte mari. La aproape 10.000 de metri se condensează şi formează aşa numiţii nori convectivi. Care în cel mult trei ore aduc o ploaie puternică, de aproximativ un sfert de oră.

Atât de puternică a fost ploaia asta încât a dărâmat şi unul din cei doi copaci din spatele blocului meu. După câteva zile caniculare au apărut iarăşi norii, vântul a suflat cu putere şi mărul pe care îl ştiu de când înca eram copil, care a crescut odată cu mine a căzut peste maşina unui vecin. 🙂

Astfel, deci, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă. 1 Corinteni 10:12

Cam aşa arată Oneştiul după o ploaie de genul ăsta… 

M-am întâlnit zilele astea cu nişte prieteni mai vechi. Era seară, veneam de la biserică şi am întrat într-o discuţie cu cei cu care altădată făceam cheta pentru ceva băutură pentru nopţile mai lungi de vară. Ei tot asta aveau de gând pentru noaptea următoare.

Vin de la X, îmi spune unul dintre ei. S-a spânzurat acum trei ore….

Ce-a facut ?

S-a spânzurat!, îmi spune.

Da, care X?, îl întreb.

X, îl ştii tu. Locuia la blocul cutare, etajul cutare. Avea Audi A6. A stricat săptămâna trecută 3.000 de Euro pe nimicuri. Îi trimitea taică-su lunar bani gârlă din Anglia. Avea tot ce-i trebuie. Să fii bătut în cap… Da na, drogurile astea l-au distrus. Noi făceam pronosticuri care îşi pune capăt zilelor primul. Credeam că va pleca Y, da uite că rezistă încă… Şi asta se droghează. Asta e. Da, nu-mi pare rău de X. Pe bune, nu-mi pare! Dacă-i prost! Îmi pare rău de Z.

Păi, ce-i cu Z ?!?, întreb mirat (Cu Z am fost coleg în clasele primare).

Păi nu ştii?!?

Ce să ştiu, am tot fost plecat!

S-a spânzurat acum două luni. L-a găsit seara frati’su cu venele tăiate, da’ l-a ameninţat că-l bate dacă spune la careva. Dimineaţa, l-au găsit spânzurat şi pe el. Pe Z îl înteleg. Pe bune… Sărăcia, nu mai avea ce mânca, era disperat, era vai de capul lui. Pe X nu-l înţeleg. Avea tot ce-i trebuie! Să fii prost să faci treaba asta. N-ai văzut, la fel şi Mădălina… Nu-i înţeleg pe oamenii ăştia!!!

Măi, orice-ar fi, nu ai dreptul să-ţi iei viaţa!, îi răspund mai mult din inerţie…

Da…! Şi drogurile astea te termină. Acum nu mult timp, Q a luat o doză, prima lui doză şi a început să dirijeze traficu’ prin Bucureşti în fundul gol. Te termină astea! Te prostesc cu totul…

Am rămas cu totul pe gânduri… Nu-mi mai găseam cuvintele. Când i-am povestit Laurei… mi-a reamintit şi ea că dacă nu era Dumnezeu, probabil ajungeam şi eu în starea asta. De multe ori m-am gândit la viitorul meu fără Dumnezeu. M-am imaginat închis, în orice fel dar nu cu ştreangul la gât. E adevărat însă că eram şi eu pe un drum asemănător. Cine ştie?!? Da, cine ştie… Viaţa fără Isus Hristos te aduce în cele mai negre unghere.

Am plecat acasă cu o părere de rău că băieţii au plecat prematur fără să guste din Hristos. Dacă ar fi făcut-o ar fi celebrat viaţa. M-a copleşit un profund sentiment de recunoştinţă pentru viaţă, viaţa care vine din Dumnezeu, împreună cu o dorinţă vie să nu mi-o irosesc pe nimicuri ci să mi-o dedic pentru a comunica mai mult, mai bine şi mai pasionat altora că Isus Hristos este viaţa. Şi chiar dacă nu vor crede în El, cum spunea cineva, să creadă cel puţin că noi credem. Aşa să trăim si să mărturisim despre această viaţă, care, odată însuşită, nu se va stinge la mormânt, ci va răsări în veşnicie în prezenţa lui Dumnezeu.

Am tot făcut drumul ăsta Oneşti – Bacău, Bacău – Oneşti hitchhiking (autostop)… şi o să-l mai fac pentru o vreme, asta până reuşim să ne mutăm în Bacău. Apropo, dacă sunteţi prin zonă, vă invit la biserica „Adevăr şi Lumină”, biserica în care slujesc pe Domnul meu.

Aşa... şi făceam autostopul. A oprit la un moment dat o maşină. Am ezitat, părea că doar parchează… însă nu apuc să-mi pun măcar centura că am şi început o discuţie care a durat până în faţa locuinţei mele din Oneşti. Ochii-ţi sunt după fete…începe el, un tip destul de aşezat, inteligent pe la vreo 40 de ani. Ochii mi-s doar după o fată. Îs căsătorit!, îi răspund. În fine…puţină batjocură din partea lui, un cusur românesc de altfel, apoi sfaturi de la un om care trecuse prin 3 căsătorii... las’ că vezi tu după câţiva ani…aşa gândeam şi eu la vârsta ta.

Înteleg şi oarecum nu înţeleg un aspect la oamenii aceştia cu vieţi şi căsnicii ruinate, neîmpliniţi. Tind să-şi proiecteze propria dezamgire în vieţile celorlalţi… că toate-s la fel. Am făcut apel tot drumul la Dumnezeu, la câtă frumuseţe oferă El în căsnicie, familie, viaţă… etc. Aceaşi replica însă…las’ că vezi tu!

O parte a discuţiei m-a pus cumva într-o situaţie jenantă… de aici şi acest post. Poate ar trebui să luăm aminte. M-a întrebat dacă noi avem emisiuni pe OTV duminica. I-am zis că da… ştiam eu ceva de „Păstorul cel bun”… Şi când să-mi crească şi inima că ştia ceva, că auzise Evanghelia, mi-o întoarce... Şi voi sunteti ăia cu aberaţiile alea. Am văzut o bătrană vai de steaua ei…bolnavă… Vroia să fie vindecată…Si o punea păstorul ăla să stea nu ştiu cum… o tot întreba..”te mai doare?”. Na acum bătrânica ce să zică… „Nu mă mai doare, nu mă mai doare”. Ce e asta domne’?

Mi-am adus aminte că într-o duminică am văzut (mai mult…)

Duminică 14 Martie 2010, Ruben Cicai a fost ordinat în slujba de pastor al Bisericii Creştine Baptiste „Adevăr şi Lumină” din Bacău.  Am fost 2 ani colegi la ITBB şi cu ajutorul Domnului vom fi pentru mai mult timp colegi de lucrare. Până în prezent Domnul a lucrat peste asteptările noastre. Suntem convinşi că vom fi martorii unei treziri spirituale în zonă. Credem că în slăbiciunea noastră, în lipsuri, în problemele şi nevoile de tot felul pe care le întâmpinăm şi care vor mai fi, Dumnezeu este şi va fi glorificat. Tot ce ne înteresează este slava Lui! Tot ce sperăm este însoţirea Sa! Tot ce dorim este binecuvântarea Sa! Rugaţi-vă pentru Ruben, rugaţi-vă pentru noi! Oricând ne vom ridica în Numele Său dorim să vorbim cuvintele Sale, vrem să fim însoţiţi de Duhul Său cel Sfânt şi de puterea Sa. Am pus tinereţea noastră în slujba Lui şi suntem convinşi că Dumnezeu va binecuvânta îndrăzneala noastră.

Dacă doriţi să ne vizitaţi, sunteţi bineveniţi cu toată dragostea. Dacă treceţi prin Bacău încurajaţi-ne cu prezenţa dvs. Dacă doriţi să ne susţineţi într-un fel ne-am bucura şi-L vom slăvi pe Cel de la care primim toate lucrurile. Vă mulţumim anticipat.

” – Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste din Bacău –

Pe baza Mărturisirii de Credinţă şi a articolului 22(2); sect. a 4-a din Statutul de organizare şi funcţionare a Culului Creştin Baptist din România, noi, Comisia de ordinare, luând act de hotărârea Adunării Generale a Bisericii Creştine Baptiste „Adevăr şi Lumină” din Bacău, am procedat la examinarea din punct de vedere doctrinar şi moral a fratelui Cicai Ruben.

Constatând îndeplinite condiţiile cerute de Sfânta Scriptură, Mărturisirea de Credinţă şi Statut, fiind călăuziţi de Duhul Sfânt, am ordinat azi 14.03.2010 pe fratele Cicai Ruben în slujba de pastor în Uniunea Baptistă din România. Această ordinare a avut loc în cadrul Bisericii Creştine Baptiste „Sf. Treime” din Oneşti

Preşedintele comisiei, pastor Chivoiu Ionel (Oneşti). Membrii comisiei: pastor Ţifrea Marin (Piatra-Neamţ), pastor Bârzu Adrian (Comăneşti), pastor Lacatoş Daniel (Bacău).”

inceput de an 2009,2010A început școala. M-am trezit de dimineață cu “10.2.10 probă probă…”, „Vă rog, aliniați-vă în careul special desenat, destinat clasei dvs..”apoi cu un „Deșteaptă-te române” și în final „Oda bucuriei”( Slavă ţie, stea curată/Voie bună pe pământ/ Astăzi te simţim aproape / Sol din Rai cu soare sfânt.) Discursurile anoste, aceleași de la an la an n-au lipsit din siesta de dimineață. Responsabilitate, înțelepciune… (Hmm..din toți profesorii pe care i-am avut până acum, vreo doi, trei au reușit cu adevărat să trezească în mine o poftă pentru mai mult. N-au făcut lucrul acesta prin erudiția lor, ci prin faptul că erau, lucru din ce in ce mai rar, oameni cu adevarat. ) Preotul cu crucea-n frunte căci oastea e creștină, la fel, a fost prezent. E drept s-a lăsat asteptat vreo jumătate de oră, ca orice om mare la sfat, dar și la stat. De ani de zile popa Ursu, e tot pe aci. Să dăinuiești veșnic împărate!

La fel, reprezentantul poliției…despre pedeaspă, contravenții juvenile. Chiar și cel al partidului, cu toate pretențiile profesorilor de neparticipare a politicienilor la un asemenea eveniment. Copilițe de nici 13 ani în fustițe scurte (mai mult…)

Șatră reunită în scopuri comerciale pe perioade limitate de timp. Așa i-aș numi pe cei 30-40 de țigani ce au urcat împreună cu noi din Onești. De unde apărură? Păi, “Festivalul Verii 2009”. 3 zile de mici și bere, bălibulășeală, țigănie și aglomerație pentru oneșteni. Așa succes a avut evenimentul încât primarul a apărut chiar și la Realitatea Tv. A încercat să dea socoteală, sau mă rog, i s-a cerut să dea, pentru faptele sale, întrucât această Țiganiadă a verii a venit și în contextul unei crize financiare ce s-a răsfrânt în mucles apă caldă pentru oneșteni de ceva timp.

La final, după 3 zile de dormit sub cerul liber, echipa de entertainment se retrage spre meleagurile ei…

24082009231Mai era un loc liber în compartimentul nostru și pentru o stație Elena ne-a fost tovarășă. Așa mi-a zis că se numește. Vădit obosită, prost îmbrăcată, cu ochii goi privind înspre nicăieri își mângâie fetița. Cred că are în jur de 30 de ani, deși pare de mult mai mult. Viața, greutățile au îmbătrânit-o prematur. Aflu de la ea că face asta de ani de zile. An de an merge și încearcă să mai facă un bănuț în plus pe ici colo. Cumpară din București de la Dragonul Roșu tot felul de brizbriz-uri, de jucării, articole la preț mic, pe care le valorifică apoi la târguri, festivaluri etc.

“Ultima dată am fost în Tecuci. La sfârșitul lunii o să fim în Bârlad. Asta e viața noastră”, îmi spune ea. “Da, asta e ocupația dvs.?” „Nu, eu sunt măturătoare. Așa mai câștig și eu ceva în plus. Deabea aștept să ajung acasă. Oriunde te duci, casa-i casă. “ Acasă, din câte mai spunea o așteaptă încă 3 copii. Am apreciat-o pe femeia asta.

Apare controlorul. Deschide ușa la compartiment, se uită ciudat la ea și spune: “Băi de ce umblați așa de mulți pe tren?..la care ea se întinde și-i dă 2 lei.  „Cobor la  Adjud”. „ O să vă tai un bilet la toți.”, răspunde el luând totuși banii, închizând rapid ușa. „Ce țigan!!!”, afirm eu acum. Termen folosit de multe ori impropriu. „Eh, așa fac ăștia. Mergem mereu așa. Zic și ei așa că-i vede lumea. Da…” îmi spune ea.

Imediat, doi polițiști mâncând semințe trec fără să vadă nimic. Bănuiesc că și ei sunt lumea

24082009234Observ apoi că pe fiecare ușă de la vagon este ditai afișu’ Trenul este pentru călătorii CU BILET. Călătoria fără bilet este un fapt atisocial. Așa și…, marmota ce făcea?!?

Am fost la un film ieri la Bacău cu iubita mea soție și cu prietenii noștri. Mai bine nu ne duceam. Rar întâlnești film atât de mediatizat, cu încasări atât de fabuloase și totuși …atât de prost. Da, e vorba de Harry Potter și prințul Semipur. Mi-am zis…las că nu bag în seamă hocus-pocus-urile din film și tendințele clare spre vrăjitorie, magie și tot ce ține de spectrul acesta și o să încerc să (mai mult…)

Iată, prin parc te recreezi, te simţi bine, te joci ori râzi în hohote…

Cum să nu te amuzi când observi aşa ceva. Apa stătută de prin bălţi nu este pentru el. Doară, vrea şi el să fie în rândul lumii.

Ce-i greşit în asta? Păi, e câine…

viata de caine

Ieri

Bucuresti.  Sesiune ( 3 saptamani de examene), praf (care a locuit in Bucuresti cunoaste situatia. Sondarea nasului in plina strada nu este ceva neobisnuit), caldura (compensata totusi ca am bagat in functiune frigideru’ de la etaj), cafea cu halba (pe bune…mi-am luat o halba dintr-aia mare de la Ikea. Ma cam atasasem de ea, pana acum cateva zile cand am varsat jumatate, deci vre-o 250 ml de cafea cu lapte pe laptop. Am iertat-o totusi, asa.. de la mine, si-am pus-o la pastrare in dulap pana-n toamna. Si acum laptop-ul are un iz de cafea de-mi vine sa-l manc’ nu alta), nopti nedormite, dormite pe jumatate, cursuri mazgalite, carti rasfoite, mine uzate, pixuri consumate. Conspecte, teme facute pe ultima suta de metri,  reproduceri ca papagalul a cursurilor la examen (ca induce lipsa de creativitate, nu-i lucru nou, da ma rog, asta e sistemul..). Mancat pe fuga uneori, „mancare bunaaaa”, vorba tovarasului, zi de zi. Am slabit cred vre-o 4, 5 kile’ (vrei sa slabesti?!? Da la facultate! In sesiune sigur vei da jos daca te silesti destul. :)), dureri de sale de atata sezut, T ce ma alunga la propriu din seminar in stilul personal consacrat, cunoscut de altfel, de tot cultul.

Experienta deosebit de umana…

Astazi

Onesti.  Acasa, relaxare, intalnire cu iubita mea, discutii interesante, oameni dragi, biserica (e interesanta mereu senzatia de reintoarcere in biserica-mama. Niste batrani plecati in afara imi explicau azi ce bucurosi si ce fericiti se simt, vorba dansei, din nou acasa, in biserica ei ), plimbari in parc (daca n-ai trecut prin acest orasel, ai pierdut unul din cele mai dragute parcuri din tara..dupa parerea mea. Si daca ai companie buna, e si mai grozav), beletristica (…in sfarsit. Incepusem cu vre-o trei saptamani La rascruce de vanturi si la stadiul acela a ramas, la rascruce…), spaghetti asa cum imi plac mie, no schedule (nu pot suferi cand mi se impune programul…), miscare

Experienta obisnuit de serafica…

Maine

Oriunde. Beatitudine,  nunta (pe 1 august este fericitul eveniment..), sot,  viata de familie (Vorba ceea…Mai bine „Vai de noi!”  decat „Vai de mine!”), intimitate, maturitate, implinire, siguranta, iubire…Christos.

Experienta cu totul divina…