Eminescu. Un om ca oricare altul, un burghez, ce mai! Ioana Pârvulescu, Cartea întrebărilor

image

Astăzi, 15 ianuarie 2016, se împlinesc 166 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu. Tot astăzi, deloc întâmplător, este și Ziua Culturii Naţionale.
Mi-a plăcut o imagine a poetului descrisă de doamna Ioana Pârvulescu în Cartea întrebărilor. Într-un capitol despre Vlahuță, aduce în discuție și felul în care acesta îl privea pe Eminescu. Părerea se pare ca era împărtășită de cam toți tinerii intelectuali din generația respectivă.

Vlahuță, în gimnaziu, citindu-i poeziile și nuvela Sărmanul Dionis, îl admira deja pe Eminescu până la idolatrie. Își construise mental un portret romantic al autorului iubit după chipul și asemănarea lui Dionis: tânăr, subțire,  înalt, palid, cu plete ondulate, „mergând ca un somnambul, parcă-ar pluti”. Venit la București, unde începe Facultatea de Drept și, ca mulți literați din epocă, n-o termină, Vlahuță caută, timp de trei ani, să-și întâlnească idolul, după portretul-robot al imaginației.
Într-o zi, întorcandu-se cu câțiva prieteni de la Universitate, aude pe unul, în dosul Pasajului Român azi dispărut (care lega, prin celebrele lui trepte, Calea Victoriei de Câmpineanu), „Uite, Eminescu!”. Și povestește Vlahuță: „Toți ne oprim să-l vedem. Un domn în vârstă, bine făcut, rotund la față, fără plete, îmbrăcat ca toți oamenii…îl văd suindu-se-n tramvai”. Un om ca oricare altul, un burghez, ce mai! Care n-are plete și comite gestul prozaic de a se sui în tramvai, în loc să-și încalece Pegasul.
Ce m-a interesat din această poveste este însă aura pe care Eminescu o avea deja în rândurile studenților,  între care și Vlahuță.

Ieslea din parcul Cișmigiu. La ce nu te-ai aștepta vreodată să întâlnești în scena Nașterii?

Răspuns: Cu siguranță nu te-ai aștepta să fie printre oi tocmai… PORCUL! Urâciuneeee…

Bună contextualizare… 🙂

El trăiește în tine. de Max Lucado

Nașterea din fecioară este mai mult, mult mai mult decât o poveste de Crăciun; arată cât de mult se poate apropria Christos de tine. Prima oprire din acest itinerariu a fost un pântece. Unde se va duce Dumnezeu să atingă lumea? Uită-te adânc în Maria pentru un răspuns.

Mai bine, uită-te adânc în tine însuți. Ceea ce a făcut cu Maria, ne este oferit și nouă! El emite o invitație de nivelul Mariei tuturor copiilor Săi. „Dacă mă lași, o să intru!”

Proliferând prin Scripturi găsim o prepoziție care nu lasă urme de îndoială- prepoziția în. Isus locuiește în copiii Săi.

Ioan a fost clar, „Cine păzește poruncile Lui, rămâne în El, și El în el.”( 1Ioan 3:24)

Christos a crescut în Maria până a ieșit afară. Christos va crește în tine până când același lucru se va întâmpla. Va ieși afară în conversațiile tale, în acțiunile tale, în deciziile tale. Fiecare loc în care trăiești va fi un Betleem, și fiecare zi pe care o trăiești va fi un Crăciun. Tu, precum Maria, îl vei naște pe Christos în lume.

Dumnezeu în noi! Răsună în noi adâncimea acestei promisiuni? […] Mai mult pe Max Lucado Romania.