Regula de aur a misiunii, evanghelizării… etc.

Am tot făcut drumul ăsta Oneşti – Bacău, Bacău – Oneşti hitchhiking (autostop)… şi o să-l mai fac pentru o vreme, asta până reuşim să ne mutăm în Bacău. Apropo, dacă sunteţi prin zonă, vă invit la biserica „Adevăr şi Lumină”, biserica în care slujesc pe Domnul meu.

Aşa... şi făceam autostopul. A oprit la un moment dat o maşină. Am ezitat, părea că doar parchează… însă nu apuc să-mi pun măcar centura că am şi început o discuţie care a durat până în faţa locuinţei mele din Oneşti. Ochii-ţi sunt după fete…începe el, un tip destul de aşezat, inteligent pe la vreo 40 de ani. Ochii mi-s doar după o fată. Îs căsătorit!, îi răspund. În fine…puţină batjocură din partea lui, un cusur românesc de altfel, apoi sfaturi de la un om care trecuse prin 3 căsătorii... las’ că vezi tu după câţiva ani…aşa gândeam şi eu la vârsta ta.

Înteleg şi oarecum nu înţeleg un aspect la oamenii aceştia cu vieţi şi căsnicii ruinate, neîmpliniţi. Tind să-şi proiecteze propria dezamgire în vieţile celorlalţi… că toate-s la fel. Am făcut apel tot drumul la Dumnezeu, la câtă frumuseţe oferă El în căsnicie, familie, viaţă… etc. Aceaşi replica însă…las’ că vezi tu!

O parte a discuţiei m-a pus cumva într-o situaţie jenantă… de aici şi acest post. Poate ar trebui să luăm aminte. M-a întrebat dacă noi avem emisiuni pe OTV duminica. I-am zis că da… ştiam eu ceva de „Păstorul cel bun”… Şi când să-mi crească şi inima că ştia ceva, că auzise Evanghelia, mi-o întoarce... Şi voi sunteti ăia cu aberaţiile alea. Am văzut o bătrană vai de steaua ei…bolnavă… Vroia să fie vindecată…Si o punea păstorul ăla să stea nu ştiu cum… o tot întreba..”te mai doare?”. Na acum bătrânica ce să zică… „Nu mă mai doare, nu mă mai doare”. Ce e asta domne’?

Mi-am adus aminte că într-o duminică am văzut Citește în continuare „Regula de aur a misiunii, evanghelizării… etc.”

William Carey: Nu renunța!

Avem o parere tare eronată în ceea ce privește dăruirea totală în slujba lui Christos. Poate exemplul lui William Carey ne va mai deschide oarecum ochii încețoșați.

Acesta s-a confruntat cu tot felul de încercări, după ce a părăsit tărâmul natal şi a călătorit în India pentru a răspândi Evanghelia. Soţia i-a înnebunit, și în cele din urmă a trecut în cele veșnice. Și-a luat o a doua soţie, care a murit şi ea. Trei dintre fii săi au murit. O inundaţie a distrus afacerea sa cu hârtii de indigo, cu care el se întreţinea şi patru din cei şapte misionari care au venit să lucreze împreună cu el au murit. Un foc a distrus tipografia sa, incluzând nişte traduceri preţioase care nu au mai fost niciodată înlocuite. Majoritatea oamenilor ar fi renunţat probabil sau şi-ar fi trăit restul vieţii în amărăciune, privind la un aşa trecut. Însă nu şi Carey. În loc să intre în disperare, el nu a renunţat niciodată, realizând un avans incredibil pentru Împărăţia lui Dumnezeu. În ultimii săi ani, cineva l-a descris ca fiind plin de bucurie, şi de fericire, cât e ziua de lungă.

În loc să se pensioneze şi să se întoarcă în ţara sa natală, el a murit în India la vârsta de 73 de ani, în timp ce verifica calitatea revizuirii finale, recent completată, a versiunii în limba bengali a Noului Testament. Astazi William Carey este privit ca părintele misiunii moderne.