Posts Tagged ‘memorie’


Capacitatea de a nu-ti mai aduce aminte este o binecuvântare. Nu devin istoric/isteric în relațiile mele cu oamenii chiar dacă îmi greșesc. Pentru că aleg intenționat să trec peste situațiile mai neplăcute, dar și pentru că de cele mai multe ori uit. Sau aleg să uit.

Faptul că eu uit este însă și o frustrare pentru soția mea. De multe ori nu-mi amintesc aspecte importante pentru ea.

Frustrant și pentru mine. Ar fi grozav să pot reține mai mult din ce citesc, ascult ș.a.m.d.
Cum ar fi totuși să nu poți uita?
Se pare că sunt oameni ce efectiv nu pot să nu-și aducă aminte. În Statele Unite au fost diagnosticate câteva zeci de persoane cu „hyperthymesia”, o condiție medicală foarte rară, cunoscută și sub numele de Highly Superior Autobiographical Memory, HSAM.

Oameni ce petrec un timp considerabil gândindu-se la trecut, având o abilitate extraordinară de a retrăi evenimente, locuri, de a reține chipuri și oameni. Cu o precizie de invidiat.
Unii își amintesc la ce supermarket și-au făcut cumpărăturile, ce au purtat, ce au mâncat, dacă a plouat sau nu în anumite zile din ultimii zeci de ani.
Această abilitate extraordinară este un avantaj, însă de multe ori poate fi și o povară grea.
Un „suferind” mărturisește că își aduce aminte de toate relele ce i-au fost făcute și toate relele pe care le-a făcut. Că amintirile negative „bântuie” viața sa.
HSAM a inspirat chiar și un episod dintr-un serial de televiziune, House, în care este descrisă o persoană cu hyperthymesia ce își amintește totul, încă din adolescență. Își aduce aminte de toate aspectele negative, felul în care i-au greșit oamenii, acele amintiri aducându-i multă neliniște și suferință.
Da, este un real coșmar să-ți aduci aminte de fiecare nedreptate, de fiecare privire răutăcioasă, vorbă urâtă. Și pentru aceștia este inevitabil. Pare că nu se pot trezi din visul lor urât.
Ce nu înțeleg este de ce își doresc unii dintre noi (indivizi „sănătoși”) să-și amintească, să rețină tot felul de mizerii. Înțeleg că pot fi traume ce nu pot fi șterse ușor, că uneori le purtăm cu noi ca pe o rană deschisă. Însă am întâlnit prea multe persoane ce rețin și derulează mereu, cu intenție, episoade neplăcute din viața lor ce nu fac altceva decât să le otrăvească inima.
Pentru o viață sănătoasă, echilibrată, avem nevoie să uităm la fel de mult pe cât avem nevoie să ne amintim.
Dumnezeu să ne ierte, să ne ajute să (ne) iertăm. Și apoi să ne dea gândul bun, dorința de a urma pilda Sa, aruncând în marea uitării propriile păcate, dar și ale celor ce ne-au greșit într-un fel sau altul.

Adu-ti aminte.Isus a făcut două miracole de înmulțire a pâinii: în una din ele a hrănit 5.000 de oameni, în alta 4.000. Totuși, ucenicii săi, care au fost martori la amândouă ospețe se îngrijorau de coșurile goale. Isus i-a certat: „Tot nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? Nu vă aduceți aminte deloc? (Marcu 8:17,18)

Memoria scurtă împietrește inima. Notează-ți atent binecuvântările lui Dumnezeu. Declară împreună cu David: „Și eu voi nădăjdui pururea, Te voi lăuda tot mai mult. Gura mea va vesti, zi de zi, dreptatea și mântuirea Ta, căci nu-i cunosc marginile (Psalmul 71:14-15).

Contabilizează bunătatea lui Dumnezeu. Meditează la ele. […] Mai mult pe Max Lucado Romania.

www.maxlucado.com

MAHALAØ

Singura, adevarata mare placere a mahalalei: nu bautura, nu sexualitatea,Ø nu banii, ci relatia cu celalalt – de teama singuratatii – sub intreitul ei aspect de vaicareala, clevetire si cearta.

Mahala nu este doar un teritoriu, ci o stare de spirit. Mahalagiul modern eØ un ins care, in secret, nu pretuieste nimic. Nu-i dispretuieste pe ceilalti fiindca li s-ar simti superior, ci din pricina ca, in subconstient, se dispretuieste pe el insusi. Nevoia lui de a murdari tot ceea ce se afla in jur i se trage de la sentimentul murdariei in care se scalda. Chiar daca vremelnic se afla “la vedere”, mahalagiul e ros de sentimentul ratarii si de spaima ca n-are nimic “in spate.” E slugarnic “puterea” chiar si atunci cind o critica si vede lumea doar in alb si negru. Vocatia lui e aceea de turnator sau de laudator cu simbrie.

In afaceri, n-are cuvint, fura si, mai ales, isi bate joc de bani. MaiØ intii isi cumpara masina de lux si de-abia dupa aceea socoteste daca are bani si de casa. Isi trimite copiii la studii in strainatate, dar le arata cotul parintilor sai, care de-abia se tirasc din banii de pensie. Si din pricina ca isi simte inconsistenta personala, scuipa la picioarele celor care sint desemnati cu misii inalte, ca sa arate ca nu-i pasa de nimic. El nu analizeaza, ci spurca, daca-l intre (mai mult…)