M.

MAHALAØ

Singura, adevarata mare placere a mahalalei: nu bautura, nu sexualitatea,Ø nu banii, ci relatia cu celalalt – de teama singuratatii – sub intreitul ei aspect de vaicareala, clevetire si cearta.

Mahala nu este doar un teritoriu, ci o stare de spirit. Mahalagiul modern eØ un ins care, in secret, nu pretuieste nimic. Nu-i dispretuieste pe ceilalti fiindca li s-ar simti superior, ci din pricina ca, in subconstient, se dispretuieste pe el insusi. Nevoia lui de a murdari tot ceea ce se afla in jur i se trage de la sentimentul murdariei in care se scalda. Chiar daca vremelnic se afla “la vedere”, mahalagiul e ros de sentimentul ratarii si de spaima ca n-are nimic “in spate.” E slugarnic “puterea” chiar si atunci cind o critica si vede lumea doar in alb si negru. Vocatia lui e aceea de turnator sau de laudator cu simbrie.

In afaceri, n-are cuvint, fura si, mai ales, isi bate joc de bani. MaiØ intii isi cumpara masina de lux si de-abia dupa aceea socoteste daca are bani si de casa. Isi trimite copiii la studii in strainatate, dar le arata cotul parintilor sai, care de-abia se tirasc din banii de pensie. Si din pricina ca isi simte inconsistenta personala, scuipa la picioarele celor care sint desemnati cu misii inalte, ca sa arate ca nu-i pasa de nimic. El nu analizeaza, ci spurca, daca-l intre Citește în continuare „M.”

Marturisire sincera.

Un tip se duce la preot :
– Parinte am pacate mari.
– Spune fiule, Dumnezeu e mare si iarta.
– Parinte in timpul razboiului am ascuns un evreu in beci.
– Fiule, asta nu e pacat i-ai salvat viata. Mergi cu Domnul linistit acasa.
– Da, parinte, dar i-am cerut 20 de dolari pe zi.
– Fiule, asta nu este bine. Ai profitat de necazul lui. Dar totusi i-ai salvat viata. Mergi acasa tine post 2 saptamani si fa rugaciuni. Omul pleaca, nu prea convins si dupa 5 minute bate la usa preotului din nou.
Intra si il intreaba pe preot:
– Parinte, crezi ca ar fi bine sa-i spun ca s-a termninat razboiul?