Creștinul în Cetate: Manual De Prim Ajutor pentru cei ce doresc o apropiere, înspre ajutorare, față de oamenii străzii

O succesiune de evenimente, alegeri gresite si Providenta au facut ca eu sa ajung la Bruxelles in iarna/primavara anului 2000.
Nimeni nu m-a asteptat acolo, dar nici nu m-a alungat careva.

Existam, la fel de bine cum si puteam sa nu exist. 

Orasul era total indiferent de persoana mea.

Eram inca un ilegal, printre altele mii deja acolo. Eram ilegal si homeless, eram.

Prima noapte mi-am petrecut-o intr-un loc mai ferit, langa Gare du Nord, la ieșirea spre statia de metrou Rogier. 

La lasarea intunericului, am mers in spatele unui restaurant, de unde am sustras o cutie goala de carton, in care am incaput pe jumatate. Nu era nici mica si nici mare, dar macar nu stateam pe beton direct. 

Aproape de miezul noptii, a inceput sa ploua, si picioarele mi-erau afara din cutie, 

asa ca m-am intors la locul dinainte, ca vazusem niste saci de plastic acolo, am golit gunoaiele dintr-unul si mi l-am tras pe picioare pana la brau.

Eram ferit de ploaie, dar eram flamand si mi-era frig, asa ca am adormit cam greu, in jur de ora 3, cred ca era.

M-a trezit o atingere mai apasata pe umar.

Un domn in varsta, cu mustata, sta aplecat spre mine si cauta sa-mi vorbeasca.

Mi-a spus, “Il fait froid, n’est-ce pas?”, apoi mi-a dat o bancnota de 500 de franci belgieni, si m-a sfatuit sa-i pun in buzunarul dinauntru al hainei, ca sa nu mi-i ia cineva. Mi-a spus sa mananc cu banii aceia.

Inca nu se luminase de zi. 

N-am mai adormit. Am stat asa. 

Mi-a venit sa plang, si am plans. 

La ora 6 s-a deschis gara si am intrat sa ma incalzesc. 

Asa a trecut prima noapte. 

_________________

Au urmat alte nopti, si multe zile. 

4 luni si jumatate, a durat.

Ce am invatat atunci, am luat cu mine pe tot restul vietii. 

Am invatat ca fiecare om duce o lupta despre care noi nu stim nimic. 

Am invatat ca este mai ferice sa ajuti pe cel cazut decat sa-l judeci.

Am invatat ca poti pierde toate cele materiale, dar sa fii castigat in inima, pe urma.

Am mai invatat ca banii sunt lucrul cel mai usor de daruit unui cersetor, dar nu neaparat sunt ceea ce are el nevoie, chiar daca mana lui intinsa asta cere. 

Din ce am trait si invatat atunci, acolo, si in anii de aici de cand ma aflu, am intocmit un plan, pe 3 etape, la sugestia unor prieteni care mi-au marturisit ca ar dori sa ajute, sa se implice, dar nu stiu cum sa faca mai bine. 

Iata-l:

Crestinul In Cetate: Manual De Prim Ajutor Pentru Cei Ce Doresc O Apropiere, Inspre Ajutorare, Fata De Oamenii Strazii

1. PRIMA INTALNIRE

a). Descopera individul. 

-saluta, introdu-te

-ofera-i ceva de baut(non alcoolic, desigur)

-intereseaza-te sa-i cunosti numele(memoreaza-l, pentru viitoarele intalniri; este un gest foarte frumos a-ti aminti numele cuiva mai putin insemnat)

-cere-ti voie sa petreci cateva minute cu el/ea

-arata-te interesat sa-i cunosti povestea

-asculta, asculta, asculta(nu te opri daca nu esti pregatit sa asculti!)

-relevant la ce-ti va povesti, promite ceva ce-i va face bine situatiei in care se afla (o patura, jeansi, pulover, palarie, o carte, sau orice care nu te va costa prea mult, dar care va conta mult cand vei aduce la a doua eventuala intalnire*)

*Observa daca are caine sau alt animal de companie, pentru ca la urmatoarea intalnire sa-i poti aduce ceva mancare, poti întreba ce preferinte anume are tovarasul sau, cumpa-ra-i ceva. 

-nu oferi bani! (nu la primele intalniri, in orice caz)

NU invita la Biserica. Nu din primele intalniri, pentru a nu-i crea iluzia ca Biserica este o sursa usoara de venit sau rezolvarea rapida a situatiei individului. As lasa Biserica pentru dupa a treia intalnire, cand individul isi va fi format o idee despre cum se comporta un crestin si va fi curios apoi sa cunoasca mai multi ca el. 

NU te lega de viciile ce le vei observa la individ. Desi sunt condamnabile, ele pot fi adresate mai tarziu in “relatia” ce o veti avea, asta pur si simplu pentru a nu conditiona binele ce i-l faci. Nu uita ca, din tot ce faci, trebuie sa reiasa mesajul ca o faci din dragoste si compasiune. Neconditionat*, cel putin pentru inceput. 

(*iti vei conditiona -poate partial- ajutorul mai tarziu, dacă vei vedea ca eforturile tale de a ajuta persoana sa se reintegreze esueaza)

-ia-ti ramas bun de la individ*, cu promisiunea ca vei reveni(macar pentru a saluta sau a-i aduce acel ceva ce i-ai promis)

(*dacă persoana este de sex feminin, cauta ca la o eventuala viitoare intalnire sa aduci cu tine pe cineva de acelasi sex, pentru ca ele sa poata discuta confortabil despre nevoile igienice feminine; ele exista si rareori sunt adresate, de ambele parti)

b). Cu informatile ce le-ai adunat de la prima intalnire, cauta sa discuti situatia cu cineva(cineva care simpatizeaza cu ceea ce faci tu: sot, sotie, prieten). 

-faceti-va spatiu in rugaciunile zilnice si pentru noul caz

-luati cu voi ceva numere de telefon/adrese relevante situatiei individului: sheltere, farmacii, spitale, organizatii caritabile

-mergeti amandoi la urmatoarea intalnire
2. A DOUA INTALNIRE

Fiind deja familiar cu situatia persoanei, spune-i ca te-ai gandit la el/ea in zilele ce-au trecut si ca te sensibilizeaza. Pune-i la dispozitie informatiile pe care le-ai adus cu tine. Cauta sa-l indrumi in directiile potrivite, in acordanta cu nevoia lui. 

NU invita acasa la tine individul!

Daca are nevoie sa faca baie, sa primeasca haine curate, directioneaza-l inspre:

WHITECHAPEL MISSION 

212 Whitechapel Road

London

E1 1BJ

telefon 02072478280

Aici va putea merge de doua ori pe saptamana pentru a se ingriji. Gratuit.

A doua intalnire va culmina cu o scurta rugaciune pentru individ. 

NOTA: Cere Domnului sa gaseasca EL cai favorabile pentru rezolvarea situatiei individului, NU cere ceva care te va implica pe tine personal(deocamdata). 

Continua sa te rogi si sa afli voia Domnului in implicarea ta pe mai departe. 

Discuta cu conducerea Bisericii pentru a afla daca vei primi sprijinul financiar pentru proiectul tau. 

Cu informatiile ce le detii deja, te pregatesti pentru a treia intalnire.
3. A TREIA INTALNIRE

La a treia intalnire vei merge cu o idee deja formata daca te vei implica pe mai departe. A treia intalnire va fi precedata de post, rugaciune, sfatuire. 

Nu-ti lua angajamente mai mari decat posibilitatile ce le posezi, de aceea, cauta sprijin adecvat in toate pentru ca la a treia intalnire vei discuta despre chirie, acte, loc de munca, GP, Biserica, grup de casa. 

Este vremea ca individul sa afle ca sprijinul financiar vine de la o Biserica si ca tu actionezi sub indrumarea lui Dumnezeu din dragoste si compasiune. 

De asemenea, implicarea ta activa va incepe cu a-i gasi o locuinta, dar si locul intre noi, cei de la Biserica. Apoi actele, serviciul. 

In programul pe care-l vei urma cu individul, vei avea posibilitatea de a-l introduce si altora din cadrul Bisericii. Vei dezvolta un circuit prin care veti avea organizate mese, atat la weekenduri cat si-n timpul saptamanii, totul special pentru a ajuta la incluziunea individului in cercurile voastre. 

NU conditionati sprijinul pe care-l dati!

De exemplu, “te ajut daca te lasi de fumat, baut, etc”, e total gresit, prea prematur. Faceti-o in Numele Domnului, neconditionat. Pe parcurs, veti avea posibilitatea de a va investi in a-l ajuta pe individ sa scape de vicii(programul NHS de asistenta pentru a renunta la fumat, centrul Reach Out pentru dezalcoolizare/droguri).
___________________________

Binecuvantati sunt cei ce vad lucrurile frumoase in locurile umile unde ceilalti nu pot vedea nimic.
Sursa: Viorel Popescu

Advertisements

Titi Moga, înainte spre lumină…

Îl cunosc pe fratele Titi de câțiva ani. Are ceva rude prin Onești și de multe ori l-am auzit cântând, mărturisind despre Domnul său în Biserică. În București îl văd de multe ori slujind în biserica baptistă “Betania” din str. Popa Rusu. Mai mult, este prieten bun cu socrul meu… deci, am toate motivele să “mă pun bine cu el”…:)

Am deosebita placere să vi-l prezint. Titi Moga, înainte spre lumină.

William Carey: Nu renunța!

Avem o parere tare eronată în ceea ce privește dăruirea totală în slujba lui Christos. Poate exemplul lui William Carey ne va mai deschide oarecum ochii încețoșați.

Acesta s-a confruntat cu tot felul de încercări, după ce a părăsit tărâmul natal şi a călătorit în India pentru a răspândi Evanghelia. Soţia i-a înnebunit, și în cele din urmă a trecut în cele veșnice. Și-a luat o a doua soţie, care a murit şi ea. Trei dintre fii săi au murit. O inundaţie a distrus afacerea sa cu hârtii de indigo, cu care el se întreţinea şi patru din cei şapte misionari care au venit să lucreze împreună cu el au murit. Un foc a distrus tipografia sa, incluzând nişte traduceri preţioase care nu au mai fost niciodată înlocuite. Majoritatea oamenilor ar fi renunţat probabil sau şi-ar fi trăit restul vieţii în amărăciune, privind la un aşa trecut. Însă nu şi Carey. În loc să intre în disperare, el nu a renunţat niciodată, realizând un avans incredibil pentru Împărăţia lui Dumnezeu. În ultimii săi ani, cineva l-a descris ca fiind plin de bucurie, şi de fericire, cât e ziua de lungă.

În loc să se pensioneze şi să se întoarcă în ţara sa natală, el a murit în India la vârsta de 73 de ani, în timp ce verifica calitatea revizuirii finale, recent completată, a versiunii în limba bengali a Noului Testament. Astazi William Carey este privit ca părintele misiunii moderne.

Schimbarea la faţă a apologeticii.

changingfaceofapologeticsLee Strobel, într-un interviu acordat recent afirmă că metodele tradiţionale de abordare în evanghelizare sunt destul de depăşite. Ce s-a schimbat în abordarea în cazul evanghelismului, apologeticii? Păi, astăzi ar trebui să fie mai relaţionale, mai personale, cu un accent pe povestea personală, precizează Strobel.

Acesta îl aminteşte pe Josh McDowell care mergea în campusuri universitare şi descria de ce Biblia poate fi crezută. Oamenii răspundeau în număr mare. Apoi au încetat să mai vină în aşa număr şi nu ştia de ce. Acum are o abordare mai personală, centrată pe mărturie, pe povestea personală. „Ştiţi”, spune el, „am fost fiul unui beţiv. Aşa mi-a fost afectată viaţa şi relaţia cu tatăl meu. Asta m-a determinat să caut viaţa spirituală. Acestea sunt evidenţele pe care le-am găsit. Aşa s-a schimbat viaţa mea. Aşa m-am împăcat cu tatăl meu.” Astfel devine o poveste personală.

Despre asta este şi lucrarea mea, Continue reading “Schimbarea la faţă a apologeticii.”

Romania, trezeste-te!

Donna Downes Despre putine lucruri in viata poti sa afirmi ca au contribuit major la schimbarea propriilor perceptii. Cursul din anul I de Istoria Misiunii cu Donna Downes a avut acest efect asupra mea. Din pacate lucrurile bune nu tin prea mult. Acel an a fost ultimul ei an in care a predat in Romania. Imi pare rau pentru colegii mai mici care nu au avut parte de binecuvantarea pe care am avut-o eu. La sfarsitul cursului am scris urmatoarele randuri, gandindu-ma la noi…

Romania, trezeste-te!

Istoria are un rol determinant in intelegerea propriei identitati. Privind cate putin prin fereastra istoriei, evenimentele prind contur si au rezonanta in delimitarea propriei individualitati. Istoria are o valoare majora in explicarea prezentului. Putem intelege prezentul mult mai bine daca avem informatii despre radacinile lui in trecut, iar trecutul vorbeste atat de raspicat astazi, poate mai bine decat oricand, despre nevoia  urgenta de trezire a Bisericii din letargia si inertia ce aplaneaza asupra sa. Biserica de astazi ori va avea parte de trezire, ori va asista la propria inmormantare.

Relatarile despre trezirile spirituale survenite in istorie ma fascineaza, ma motiveaza si imi dau speranta. Speranta, deoarece consider ca Dumnezeu inca mai poate revarsa din Duhul Sau cel Sfant chiar si peste o Romanie atat de inlantuita in forme, insa fara un substrat generos de crestinism autentic. Continue reading “Romania, trezeste-te!”

Contra Curentului.

homosexualitatea este gresita    Atrag atentia asupra unui fenomen ce prinde radacini, chiar si in bisericile evanghelice. Ca tot ce tine de sexualitate, tot ceea ce Dumnezeu a creat bun, astazi e atat de pervertit, nu mai este nevoie s-o afirm. Privim in societate si cu siguranta ajungem la concluzii pertinente.

   In aceste vremuri depravarea a atins culmi incredibile…

   Totusi, pentru cei care se confrunta cu asemenea probleme de natura sexuala este speranta.

” Înţelegem durerea, frustrarea şi lupta interioară a celor care se confruntă cu atracţii nedorite faţă de acelaşi sex şi dorim să le oferim speranţă promovând mesajul că schimbarea este posibilă prin puterea lui Isus” afirma cei de la Contra Curentului.

 Homosexualitatea este pacat  Marturiile urmatoare vorbesc de la sine.

    Emanuel

    “Am trăit o viaţă în minciună. O viaţă în care m-am minţit mereu că totul este bine, că totul este OK, că am toate motivele din lume ca să mă bucur, să fiu fericit. M-am săturat să fac asta. De multe ori mă gândesc că era mai bine să nu mă fi născut. Era mai bine să fi rămas undeva în nefiinţă decât să mă nasc, decât să fiu om, decât să trăiesc şi să trăiesc aşa. Unde îmi sunt visele pe care le-am făurit copil fiind? Acelea în care îmi doream să schimb lumea, să o fac mai frumoasă, mai fericită, mai plină de dragoste? Nu am reuşit să o schimb eu. A fost mai rapidă, mai nemiloasă, răzbunătoare, şi toate visele pe care eu le aveam cu privire la ea, mi le-a întors înapoi folosind antonime.

    De ce eu? De ce eu, Doamne? De ce? Şi strigătele se răsfrâng încet în tăcere, se închid din nou în locaşurile în care au stat dintotdeauna şi vor rămâne acolo până data viitoare, până când din nou, plictisite de propriul lor infern, vor încerca să iasă în afară. Cine mă va elibera? Cine îmi va aduce din nou zâmbetul pe buze? Cine mă va face să radiez din nou din toată fiinţa mea? Speranţa mea… a fost şi nu mai e. Ce paradox! A fost destulă, dar s-a săturat să mai aştepte. S-a epuizat, s-a dus, s-a stins. Dar va renaşte iar… citeste mai mult.

    Dani

   Viaţa gay… Un şir de suferinţe şi dezamăgiri![…]

    La vârsta de 10 ani mi-am dat seama că era ceva ciudat cu mine. Mă atrăgeau băieţii, dar nu ştiam ce se întâmplă! Provin dintr-o familie de creştini şi de mic am fost dus la biserică. La 14 ani acest sentiment s-a amplificat şi luptam cu mine însumi; îmi dădeam seama că nu era bine ce simt şi mă rugam să fiu tare. La 16 ani am făcut botezul la biserică, eram aşa fericit! […]

    Cu ce m-am ales până acum din viaţa gay? Cu suferinţă, stres, regrete. Este greu să renunţi, dar nu imposibil. Sunt sigur că Continue reading “Contra Curentului.”

M.

MAHALAØ

Singura, adevarata mare placere a mahalalei: nu bautura, nu sexualitatea,Ø nu banii, ci relatia cu celalalt – de teama singuratatii – sub intreitul ei aspect de vaicareala, clevetire si cearta.

Mahala nu este doar un teritoriu, ci o stare de spirit. Mahalagiul modern eØ un ins care, in secret, nu pretuieste nimic. Nu-i dispretuieste pe ceilalti fiindca li s-ar simti superior, ci din pricina ca, in subconstient, se dispretuieste pe el insusi. Nevoia lui de a murdari tot ceea ce se afla in jur i se trage de la sentimentul murdariei in care se scalda. Chiar daca vremelnic se afla “la vedere”, mahalagiul e ros de sentimentul ratarii si de spaima ca n-are nimic “in spate.” E slugarnic “puterea” chiar si atunci cind o critica si vede lumea doar in alb si negru. Vocatia lui e aceea de turnator sau de laudator cu simbrie.

In afaceri, n-are cuvint, fura si, mai ales, isi bate joc de bani. MaiØ intii isi cumpara masina de lux si de-abia dupa aceea socoteste daca are bani si de casa. Isi trimite copiii la studii in strainatate, dar le arata cotul parintilor sai, care de-abia se tirasc din banii de pensie. Si din pricina ca isi simte inconsistenta personala, scuipa la picioarele celor care sint desemnati cu misii inalte, ca sa arate ca nu-i pasa de nimic. El nu analizeaza, ci spurca, daca-l intre Continue reading “M.”