Posts Tagged ‘marturie’

Îl cunosc pe fratele Titi de câțiva ani. Are ceva rude prin Onești și de multe ori l-am auzit cântând, mărturisind despre Domnul său în Biserică. În București îl văd de multe ori slujind în biserica baptistă „Betania” din str. Popa Rusu. Mai mult, este prieten bun cu socrul meu… deci, am toate motivele să „mă pun bine cu el”…:)

Am deosebita placere să vi-l prezint. Titi Moga, înainte spre lumină.

Avem o parere tare eronată în ceea ce privește dăruirea totală în slujba lui Christos. Poate exemplul lui William Carey ne va mai deschide oarecum ochii încețoșați.

Acesta s-a confruntat cu tot felul de încercări, după ce a părăsit tărâmul natal şi a călătorit în India pentru a răspândi Evanghelia. Soţia i-a înnebunit, și în cele din urmă a trecut în cele veșnice. Și-a luat o a doua soţie, care a murit şi ea. Trei dintre fii săi au murit. O inundaţie a distrus afacerea sa cu hârtii de indigo, cu care el se întreţinea şi patru din cei şapte misionari care au venit să lucreze împreună cu el au murit. Un foc a distrus tipografia sa, incluzând nişte traduceri preţioase care nu au mai fost niciodată înlocuite. Majoritatea oamenilor ar fi renunţat probabil sau şi-ar fi trăit restul vieţii în amărăciune, privind la un aşa trecut. Însă nu şi Carey. În loc să intre în disperare, el nu a renunţat niciodată, realizând un avans incredibil pentru Împărăţia lui Dumnezeu. În ultimii săi ani, cineva l-a descris ca fiind plin de bucurie, şi de fericire, cât e ziua de lungă.

În loc să se pensioneze şi să se întoarcă în ţara sa natală, el a murit în India la vârsta de 73 de ani, în timp ce verifica calitatea revizuirii finale, recent completată, a versiunii în limba bengali a Noului Testament. Astazi William Carey este privit ca părintele misiunii moderne.

changingfaceofapologeticsLee Strobel, într-un interviu acordat recent afirmă că metodele tradiţionale de abordare în evanghelizare sunt destul de depăşite. Ce s-a schimbat în abordarea în cazul evanghelismului, apologeticii? Păi, astăzi ar trebui să fie mai relaţionale, mai personale, cu un accent pe povestea personală, precizează Strobel.

Acesta îl aminteşte pe Josh McDowell care mergea în campusuri universitare şi descria de ce Biblia poate fi crezută. Oamenii răspundeau în număr mare. Apoi au încetat să mai vină în aşa număr şi nu ştia de ce. Acum are o abordare mai personală, centrată pe mărturie, pe povestea personală. „Ştiţi”, spune el, „am fost fiul unui beţiv. Aşa mi-a fost afectată viaţa şi relaţia cu tatăl meu. Asta m-a determinat să caut viaţa spirituală. Acestea sunt evidenţele pe care le-am găsit. Aşa s-a schimbat viaţa mea. Aşa m-am împăcat cu tatăl meu.” Astfel devine o poveste personală.

Despre asta este şi lucrarea mea, (mai mult…)

Donna Downes Despre putine lucruri in viata poti sa afirmi ca au contribuit major la schimbarea propriilor perceptii. Cursul din anul I de Istoria Misiunii cu Donna Downes a avut acest efect asupra mea. Din pacate lucrurile bune nu tin prea mult. Acel an a fost ultimul ei an in care a predat in Romania. Imi pare rau pentru colegii mai mici care nu au avut parte de binecuvantarea pe care am avut-o eu. La sfarsitul cursului am scris urmatoarele randuri, gandindu-ma la noi…

Romania, trezeste-te!

Istoria are un rol determinant in intelegerea propriei identitati. Privind cate putin prin fereastra istoriei, evenimentele prind contur si au rezonanta in delimitarea propriei individualitati. Istoria are o valoare majora in explicarea prezentului. Putem intelege prezentul mult mai bine daca avem informatii despre radacinile lui in trecut, iar trecutul vorbeste atat de raspicat astazi, poate mai bine decat oricand, despre nevoia  urgenta de trezire a Bisericii din letargia si inertia ce aplaneaza asupra sa. Biserica de astazi ori va avea parte de trezire, ori va asista la propria inmormantare.

Relatarile despre trezirile spirituale survenite in istorie ma fascineaza, ma motiveaza si imi dau speranta. Speranta, deoarece consider ca Dumnezeu inca mai poate revarsa din Duhul Sau cel Sfant chiar si peste o Romanie atat de inlantuita in forme, insa fara un substrat generos de crestinism autentic. (mai mult…)

homosexualitatea este gresita    Atrag atentia asupra unui fenomen ce prinde radacini, chiar si in bisericile evanghelice. Ca tot ce tine de sexualitate, tot ceea ce Dumnezeu a creat bun, astazi e atat de pervertit, nu mai este nevoie s-o afirm. Privim in societate si cu siguranta ajungem la concluzii pertinente.

   In aceste vremuri depravarea a atins culmi incredibile…

   Totusi, pentru cei care se confrunta cu asemenea probleme de natura sexuala este speranta.

” Înţelegem durerea, frustrarea şi lupta interioară a celor care se confruntă cu atracţii nedorite faţă de acelaşi sex şi dorim să le oferim speranţă promovând mesajul că schimbarea este posibilă prin puterea lui Isus” afirma cei de la Contra Curentului.

 Homosexualitatea este pacat  Marturiile urmatoare vorbesc de la sine.

    Emanuel

    „Am trăit o viaţă în minciună. O viaţă în care m-am minţit mereu că totul este bine, că totul este OK, că am toate motivele din lume ca să mă bucur, să fiu fericit. M-am săturat să fac asta. De multe ori mă gândesc că era mai bine să nu mă fi născut. Era mai bine să fi rămas undeva în nefiinţă decât să mă nasc, decât să fiu om, decât să trăiesc şi să trăiesc aşa. Unde îmi sunt visele pe care le-am făurit copil fiind? Acelea în care îmi doream să schimb lumea, să o fac mai frumoasă, mai fericită, mai plină de dragoste? Nu am reuşit să o schimb eu. A fost mai rapidă, mai nemiloasă, răzbunătoare, şi toate visele pe care eu le aveam cu privire la ea, mi le-a întors înapoi folosind antonime.

    De ce eu? De ce eu, Doamne? De ce? Şi strigătele se răsfrâng încet în tăcere, se închid din nou în locaşurile în care au stat dintotdeauna şi vor rămâne acolo până data viitoare, până când din nou, plictisite de propriul lor infern, vor încerca să iasă în afară. Cine mă va elibera? Cine îmi va aduce din nou zâmbetul pe buze? Cine mă va face să radiez din nou din toată fiinţa mea? Speranţa mea… a fost şi nu mai e. Ce paradox! A fost destulă, dar s-a săturat să mai aştepte. S-a epuizat, s-a dus, s-a stins. Dar va renaşte iar… citeste mai mult.

    Dani

   Viaţa gay… Un şir de suferinţe şi dezamăgiri![…]

    La vârsta de 10 ani mi-am dat seama că era ceva ciudat cu mine. Mă atrăgeau băieţii, dar nu ştiam ce se întâmplă! Provin dintr-o familie de creştini şi de mic am fost dus la biserică. La 14 ani acest sentiment s-a amplificat şi luptam cu mine însumi; îmi dădeam seama că nu era bine ce simt şi mă rugam să fiu tare. La 16 ani am făcut botezul la biserică, eram aşa fericit! […]

    Cu ce m-am ales până acum din viaţa gay? Cu suferinţă, stres, regrete. Este greu să renunţi, dar nu imposibil. Sunt sigur că (mai mult…)

MAHALAØ

Singura, adevarata mare placere a mahalalei: nu bautura, nu sexualitatea,Ø nu banii, ci relatia cu celalalt – de teama singuratatii – sub intreitul ei aspect de vaicareala, clevetire si cearta.

Mahala nu este doar un teritoriu, ci o stare de spirit. Mahalagiul modern eØ un ins care, in secret, nu pretuieste nimic. Nu-i dispretuieste pe ceilalti fiindca li s-ar simti superior, ci din pricina ca, in subconstient, se dispretuieste pe el insusi. Nevoia lui de a murdari tot ceea ce se afla in jur i se trage de la sentimentul murdariei in care se scalda. Chiar daca vremelnic se afla “la vedere”, mahalagiul e ros de sentimentul ratarii si de spaima ca n-are nimic “in spate.” E slugarnic “puterea” chiar si atunci cind o critica si vede lumea doar in alb si negru. Vocatia lui e aceea de turnator sau de laudator cu simbrie.

In afaceri, n-are cuvint, fura si, mai ales, isi bate joc de bani. MaiØ intii isi cumpara masina de lux si de-abia dupa aceea socoteste daca are bani si de casa. Isi trimite copiii la studii in strainatate, dar le arata cotul parintilor sai, care de-abia se tirasc din banii de pensie. Si din pricina ca isi simte inconsistenta personala, scuipa la picioarele celor care sint desemnati cu misii inalte, ca sa arate ca nu-i pasa de nimic. El nu analizeaza, ci spurca, daca-l intre (mai mult…)