Voi muri creștină!


Am tot întâlnit numele acestui Robert Seiple, fost lider în World Vision. El povestește despre o întâlnire cu o creștină libaneză pe nume Maria. Maria a trăit într-un sat creștin din Liban în anii 1980, când lucrurile tocmai se prăbușeau: israelienii și sirienii din sud erau peste tot, cât și alte miliții locale.

„Maria m-a învățat tot ce știu despre libertatea religioasă“, afirmă Seiple. În satul ei au intrat inițial milițiimilitareislamice. Ea a început să fugă însă s-a împiedicat și a căzut. Când să se ridice în picioare, un tânăr de 20 de ani a îndreptat arma spre ea și i-a spus:”Renunță la Cruce sau vei muri”. Curajoasă însă, ea răspunde:

 „M-am născut creștină, voi muri creștină!” Și el a împușcat-o. A tăiat o cruce cu baioneta în ea, apoi a plecat. A doua zi, milițiile s-au întors să ridice morții și să curețe zona. Ei au descoperit că Maria era încă în viață și din anumite motive, au făcut o targă și au dus-o la spital.

Seiple își amintește conversația cu Maria, aflată în acel moment într-un scaun cu rotile. Glonțul îi atinsese coloana vertebrală și era paralizată. După ce și-a relatat povestea, el a spus: „Asta nu are absolut nici un sens în legătură cu acești oameni care au încercat să te omoare – cum de te-au dus la spital a doua zi?”

Maria i-a răspuns că „uneori oamenii răi sunt învățați să facă și lucruri bune”.

„Ce simți în legătură cu persoana care a tras în tine, persoana care te-a făcut să fii legată de un scaun cu rotile pentru tot restul vieții tale?“

Ea a răspuns: „Eu l-am iertat.“

„Maria, cum ai putea să-l ierți?“ a întrebat el: „Ei bine, l-am iertat”, a spus ea.

„Dumnezeul meu m-a iertat, este la fel de simplu ca și acest fapt.“

Tu poți ierta? Răspunsul pe care îl vei da are legătura cu faptul dacă tu însuți ai experimentat ce presupune să fii iertat(ă). Cu atât mai mult să te ierte Dumnezeu.

Crucea.

IMG_3417        Crucii i-au fost atribuite in istorie puteri supranaturale. De-a lungul timpului acest element controversat si mult discutat a capatat diferite semnificatii si forme, fiind preluat ca emblema pentru diferite sisteme socio-religioase. In crestinism, odata cu oficializarea sa, crucea a devenit emblema a sacrificiului hristic, primind diferite valente spirituale. Acest lucru a fost posibil datorita influentei altor religii ce considerau ca diferitele obiecte care au apartinut zeilor sau unor eroi erau inzestrate cu puteri supranaturale care se manifestau la incantatia sau cererea preotului.

     Prin cruce, cat si prin ramasitele martirilor, cum ar fi oasele  sau alte obiecte, a fost creat un intreg sistem religios si s-a desavarsit prin aparitia liturghiei si a inchinarii la moaste, icoane si sfinti. Lucrurile au degenerat, si acum vorbim de “inchinarea inaintea cinstitului lant al sfantului apostol Petru” sau sfanta lance care ar fi apartinut soldatului roman care L-a strapuns pe Mantuitorul.

 

I- Crucea- Scurt istoric.

    Pentru a intelege semnificatia si importanta crucii in crestinism necesara o analiza asupra rolului la popoarele precrestine si la iudei. Semnul crucii avea o semnificatie diferita in functie de civilizatia si cultura acestor popoare. A fost intrebuintata uneori ca simbolul focului sacru si simbolul desavirsirii cugetarii omenesti.

    Cercetarile arheologice au dat la iveala multe vestigii ale civilizatiilor vechi, purtand pe ele cruci de tot felul, dintre care unele au avut cu siguranta caracter simbolic religios. Dintre acestea cele mai importante sunt: a) „crucea cu brate egale”, zisa si „crucea greceasca”; b) „crucea cu toarta”, intilnita mai ales la egipteni, si c) „crucea gamata”, sau cu numirea indiana, „svastica”

    Crucea si-a avut originea printre babilonienii din Caldeea antica si a fost folosita ca simbol al zeului Tamuz. Pentru egipteni crucea in forma de T era socotita semn cosmic si era numita „cheia Nilului”.

    In orice carte despre Egipt ce arata templele si monumentele antice, se poate vedea folosirea crucii. Pe masura ce simbolul crucii s-a raspandit in diferite natiuni, folosirea lui s-a dezvoltat in diferite moduri. Un simbolism asemanator cu cel egiptean s-a gasit la vechile popoare din America, linia orizontala a crucii reprezentind bolta cereasca, iar cea verticala ploaia.

    Printre chinezi, crucea este recunoscuta a fi una dintre cele mai vechi reprezentari artistice. In India a fost un simbol sacru timp de secole. In partea central a Indiei, au fost descoperite doua cruci grele de piatra care dateaza cu mult inaintea erei crestine. Budistii si alte secte, ii insemnau pe adeptii lor pe cap cu semnul crucii. Pe continentul Africa, la Susa, bastinasii infing o cruce in raul Gitche. Femeile Kabile, desi mohomedane, isi tatueaza o cruce intre ochi. Cand spaniolii au ajuns pentru prima data in Mexic, nu si-au putut retine uimirea, spuse Prescott, cand au vazut crucea, simbolul sacru al propriei credinte, inaltata ca obiect de inchinare in templele lui Anahuac. Spaniolii nu stiau ca simbolul inchinarii din cea mai indepartata antichitate…a unor natiuni pagane asupra carora lumina credinismului nu stralucise niciodata, era crucea.

    La Pelemque in Mexic, se afla un templu pagan cunoscut sub numele de Templul Crucii. In vremuri stravechi, mexicanii s-au inchinat unei cruci cu numele de totav (tatal nostru).

    Cu multe secole inainte, in Italia, oamenii au crezut in cruce ca simbol religios. Ea era considerata protectoare si era pusa pe morminte. Monede romane din anul 46 i.Hr. il arata pe Jupiter tinand un sceptru lung care se termina cu o cruce. Grecii au pictat cruci pe panglica pe care o aveau in jurul capului zeul lor, care corespundea lui Tamuz al babilonienilor. Isis era reprezentata avand o cruce pe frunte. Deasupra templului lui Serapis din Alexandria se afla o cruce. Persanii aveau stindarde in forma de cruce in timpul luptelor lor cu Alexandru cel Mare.

    Crucea a mai fost folosita ca simbol religios de catre aborigenii din America de Sud in vremuri stravechi. S-a descoperit olarie antica in Peru, marcata cu semnul crucii ca simbol religios. Niste cruci erau reprezentate si pe vesmintele Rot-n-no, si anume in secolul 15 inaintea erei crestine.

Crucificarea a fost practicata de fenicieni, de cartaginezi Citește în continuare „Crucea.”

M.

MAHALAØ

Singura, adevarata mare placere a mahalalei: nu bautura, nu sexualitatea,Ø nu banii, ci relatia cu celalalt – de teama singuratatii – sub intreitul ei aspect de vaicareala, clevetire si cearta.

Mahala nu este doar un teritoriu, ci o stare de spirit. Mahalagiul modern eØ un ins care, in secret, nu pretuieste nimic. Nu-i dispretuieste pe ceilalti fiindca li s-ar simti superior, ci din pricina ca, in subconstient, se dispretuieste pe el insusi. Nevoia lui de a murdari tot ceea ce se afla in jur i se trage de la sentimentul murdariei in care se scalda. Chiar daca vremelnic se afla “la vedere”, mahalagiul e ros de sentimentul ratarii si de spaima ca n-are nimic “in spate.” E slugarnic “puterea” chiar si atunci cind o critica si vede lumea doar in alb si negru. Vocatia lui e aceea de turnator sau de laudator cu simbrie.

In afaceri, n-are cuvint, fura si, mai ales, isi bate joc de bani. MaiØ intii isi cumpara masina de lux si de-abia dupa aceea socoteste daca are bani si de casa. Isi trimite copiii la studii in strainatate, dar le arata cotul parintilor sai, care de-abia se tirasc din banii de pensie. Si din pricina ca isi simte inconsistenta personala, scuipa la picioarele celor care sint desemnati cu misii inalte, ca sa arate ca nu-i pasa de nimic. El nu analizeaza, ci spurca, daca-l intre Citește în continuare „M.”