Suveran şi Tată.

Suveranitatea lui DumnezeuDumnezeu este măreţ. El este suveran. Dacă n-ar fi suveran, nu ne-am putea încrede în El în fiecare aspect al vieţii noastre. Dumnezeu cunoaşte totul, are control asupra fiecărui lucru şi are dreptul absolut de a face totul după buna Sa plăcere. A spune că Dumnezeu e suveran înseamnă a declara că Dumnezeu este Dumnezeu. A spune că Dumnezeu e suveran înseamnă a declara că El este Cel Prea Înalt, care face totul după voia Sa. Nimeni şi nimic nu poate sta în calea împlinirii planurilor Sale. El ridică împărăţii, le coboară şi dă cursul pe care El îl vrea istoriei.

Suveranitatea lui Dumnezeu este absolută, irezistibilă şi infinită. El are dreptul de a stăpâni propriul univers după buna placere. Are dreptul Olarului asupra lutului său. Poate modela lutul după bunul plac şi îl poate folosi după cum doreşte. Totul merge în direcţia împlinirii scopurilor Sale, mântuirea copiilor Săi, atragerea lor înspre Christos. Cu aceştia Dumnezeu se poartă întocmai ca un Tată.

Când John F. Kennedy era preşedinte revista Life a publicat Citește în continuare „Suveran şi Tată.”

M.

MAHALAØ

Singura, adevarata mare placere a mahalalei: nu bautura, nu sexualitatea,Ø nu banii, ci relatia cu celalalt – de teama singuratatii – sub intreitul ei aspect de vaicareala, clevetire si cearta.

Mahala nu este doar un teritoriu, ci o stare de spirit. Mahalagiul modern eØ un ins care, in secret, nu pretuieste nimic. Nu-i dispretuieste pe ceilalti fiindca li s-ar simti superior, ci din pricina ca, in subconstient, se dispretuieste pe el insusi. Nevoia lui de a murdari tot ceea ce se afla in jur i se trage de la sentimentul murdariei in care se scalda. Chiar daca vremelnic se afla “la vedere”, mahalagiul e ros de sentimentul ratarii si de spaima ca n-are nimic “in spate.” E slugarnic “puterea” chiar si atunci cind o critica si vede lumea doar in alb si negru. Vocatia lui e aceea de turnator sau de laudator cu simbrie.

In afaceri, n-are cuvint, fura si, mai ales, isi bate joc de bani. MaiØ intii isi cumpara masina de lux si de-abia dupa aceea socoteste daca are bani si de casa. Isi trimite copiii la studii in strainatate, dar le arata cotul parintilor sai, care de-abia se tirasc din banii de pensie. Si din pricina ca isi simte inconsistenta personala, scuipa la picioarele celor care sint desemnati cu misii inalte, ca sa arate ca nu-i pasa de nimic. El nu analizeaza, ci spurca, daca-l intre Citește în continuare „M.”