Posts Tagged ‘mancare’

Pentru cei care folosesc multă, multă pâine la ciorbă, ideea e excelentă. Personal, mi s-a părut că am comandat trei linguri de tocăniță cu doua bucăți de costiță afumată, plus multă, multă pâine. 🙂

ciorba de fasola in bol de paine

imageIn Brentford, langa sediul Sky, gasesti un Tesco Extra. In Tesco-ul asta a fost deschis de cateva luni un nou restaurant, Fred’s Food Construction.
Primul restaurant sau ma rog, fast food mai sanatos, din lantul care va deveni, dupa parera mea, din ce in ce mai robust (iata o idee pentru antreprenorii din Ro). Sub-uri interesante, salate gustoase, concept excelent. Chiar si Root Beer(pentru cunoscatori). Cu un stil newyorkez, inspirat din fotografia celebra din anii ’30 a muncitorilor de pe acoperisul Rockefeller Center, Manhattan, Fred’s este o optiune interesanta, mai ales ca am reducere de 50%. O combinatie Sky. 🙂
Daca nu te deranjeaza ca e totusi intr-un supermarket, adica o combinatie de muzica plus tot felul de anunuri, carucioare peste tot, angajati alergand, scari rulante, grabeala, locul e destul de ok.
Nu e tocmai un restaurant in care sa mananci si sa te relaxezi. E un loc in care mananci ca sa manaci. Undeva sa mergi ca sa nu mergi direct acasa, sa le bifezi pe toate si sa salvezi ceva timp.

copil mancandGusturile nu se discută. Unii o fac. Astfel, în funcţie de cultură întâlnim un anumit număr de “senzaţii ale gustului”. La europeni avem patru (sărat, amar, acru, dulce), la chinezi cinci (sărat, amar, acru, dulce şi acid), la indieni şase (sărat, amar, dulce, acid, picant, astringent), la tailandezi opt (sărat, amar, dulce, acid, picant, astringent, gras, palid)etc.

Aceste senzaţii ale gustului sunt împăcate de specialişti printr-un meniu aflat la intersecţia alimentelor aproape unanim acceptate pe mapamond: pui cu orez şi o banană.

Deşi gustul nu este cel mai nobil dintre simţuri, el este cel mai util. Sf. Ieronim afirma că fără el omul nu poate trăi mult timp, în schimb poate trăi îndelungat fără celelalte simţuri.” Viaţa este scurtă când capacitatea de a te bucura de gustul alimentelor este nulă.

Dacă viaţa fizică este scurtă atunci când papilele tale gustative nu mai fac diferenţa dintre sărat şi amar, acru sau dulce , viaţa spirituală nu există dacă n-ai simţământul gustului divin, spiritual. Gustati şi vedeţi ce bun este Domnul (Ps. 34:8). Ce gust are Dumnezeu? Numai cei ce se înfruptă din El stiu.

În urmă cu ceva ani, (mai mult…)

FurculitaFurculiţa, atât de uzuală astăzi era un element de repudiere în anumite sfere in evul mediu. După cum afirmă istoria, sau, cel putin legendele, o prinţesă bizantină din sec. al XII-lea este responsabilă cu introducerea furculiţei. Prinţesa le-a adus-o veneţienilor însă aceştia au respins-o cu violenţă. Un călător britanic, în sec. XVI Thomas Coryate preluând obiceiul mâncatului cu furculiţa, pentru ca mai apoi să-l aducă în Anglia, scrie că a ajuns să fie făcut de râsul lumii. „Unul din prietenii mei apropiaţi (…) nu s-a sfiit, la o cină, de faţă cu alţii să-mi aplice epitetul furcifer ” detaliază acesta.

Chiar şi francezii au preferat  multă vreme în locul vârfurilor ascutite ale furculiţei, degetele, rotunjite, cărnoase şi familiare, făcute să mângâie şi nu să rănească. Aceştia, chiar şi cei din cele mai bune familii, după o altă mărturie, a englezului Smollet în 1763, „îşi înmoaie degetele şi le bălăcesc în farfuria plină de tocană”.


Itic si Rahela aveau 10 copii. Nu mai aveau destula mancare sa dea la toti asa ca s-a gandit Itic sa faca economie in familie.
Intr-o seara si-a adunat plozii si le-a zis:
-Bai, care nu mananca asta-seara primeste 5000 de shekeli.
Toti urla de fericire, si sar sa-si primeasca banii. Se culca nemancati si asteapta cu infrigurare dejunul de a doua zi dimineata.
A doua zi fug la Itzic sa ceara de mancare. Itic sta un pic, se gandeste si zice:
-Eh, acum cine vrea sa manance, da cei 5000 de shekeli inapoi…