Un Tată care nu-și poate lua ochii de la tine

​Greg Boyle, autor al cărții „Tattoos of the Heart“, ce descrie lucrarea sa cu tinerii din găștile din Los Angeles, susține că avem cu toții un fel de a-L privi pe Dumnezeu în mod personal, intim, o imagine a lui Dumnezeu ce ne călăuzește. Boyle explică faptul că „imaginea“ sa, felul în care îl privește pe Dumnezeu vine de la prietenul său, Bill Cain.

Cu ani în urmă, Bill și-a luat o pauză de la propria sa slujbă pentru a se îngriji de tatăl său care era pe moarte datorită cancerului. Tatăl său devenise un om fragil, dependent de Bill. Deși boala îl fărămița, mintea îi rămasese activă și plină de viață.

În răsturnarea rolului comun multor copii adulți care se ocupă de părinții lor muribunzi, Bill își punea tatăl în pat și apoi îi citea să adoarmă, exact așa cum tatăl lui făcuse cu el în copilărie.

Bill citea dintr-o carte, iar tatăl său, stătea acolo, uitându-se la fiul său și zâmbind. Bill de multe ori fiind epuizat de îngrijirea și munca de peste zi spunea tatălui său: “Uite care este ideea, îți citesc, te rog să adormi.” Tatăl lui își cerea scuze și își închidea ochii. Dar nu dura mult, pentru că în curând deschidea câte un ochi și zâmbea fiului său. Bill îl prindea cu ochiul deschis și apoi zâmbind îl închidea din nou.

Tatăl se abținea iarăși până când nu mai putea și celălalt ochi se deschidea să își privească fiul. După moartea tatălui său, Bill a spus că ritualul de seară a fost într-adevăr o poveste a unui tată care nu și-a putut lua ochii de la copilul său.

Cu cât mai mult Dumnezeu, Tatăl și Creatorul tău nu-și poate lua ochii de la tine. Ceea ce este adevărat cu privire la Isus, Fiul preaiubit în care își găsește toată plăcerea, este adevărat și pentru toți copiii Lui.

„Eu în ei şi Tu în Mine –, pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.“ Ioan 17:23

Advertisements

Fiecare Biserica isi merita pastorul

Neurmand modelul lui Mark Driscoll, un alt pastor din Alabama, SUA, se pare ca refuza sa-si dea demisia. Asta dupa ce a marturisit ca a intretinut relatii sexuale cu unii din membrii bisericii (in cladirea bisericii, nu in sala principala?! What?!) si nu le-a povestit ca are SIDA, dupa ce a folosit droguri, dupa ce a schimbat incuietorile de la biserica, dupa ce a preluat controlul contului bancar al bisericii, dupa ce a primit o interdictie preliminara din partea judecatorului.
Si se pare ca a pastorit biserica asta 24 de ani. Cand intalnesti astfel de cazuri, fraza aia ca fiecare Biserica isi merita pastorul capata sens.

Majoritatea păstorilor lucrează cel puțin 50 de ore pe săptămână.

The Christian Post susține că majoritatea păstorilor din State lucrează mult peste programul obișnuit, potrivit unui nou sondaj LifeWay Research. Aceștia lucrează mult, aflându-se la limita distrugerii relațiilor cu membrii bisericii, familia și chiar cu Domnul.

Întâlnirile și corespondența electronică consumă o mare bucată de timp multor păstori, ceea ce se răsfrânge asupra consilierii, vizitelor, timpului petrecut în familie, rugăciunii etc. Rezultatele arată că în medie, numărul orelor de lucru pentru pastorii protestanți ar fi de 55, însă 42 de procente dintre aceștia spun că lucrează peste 60 de ore. Sondajul efectuat pe 1000 de pastori include și păstori bivocaționali, cu jumătate de normă ori voluntari. Jumătate dintre aceștia spun că petrec de la 5 la 14 ore pe săptămână pregătind predici. Mai puțin de jumatate (48%) petrec 2-5 ore pe săptămână în vizite- mai puțin decât petrec în întâlniri, trei sferturi dintre aceștia alocând mai mult de 5 ore întâlnirilor în diferite scopuri. Mai mult de jumătate petrec tot atâtea ore în rugăciune, timp devoțional etc.

Scott McConnell, director al LifeWay Research, afirmă că mulți păstori sunt dedicați învățăturii și rugăciunii, arătând totuși ca aceștia au nevoie de ajutor în acoperirea responsabilităților în lucrare.

Marius Zărnescu

License Cofeine Shake.

Nefericiţii eclipsaţi de sustinătorii examenului de Bac sunt cei ce îşi dau zilele astea licenţa. Examenul de licenţă. Examenul ăla puţin important, la sfârşitul celor 3, 4 ani de studii universitare. Nu e atâta stres ca la Bac, ca doar te-ai călit anii ăştia, dar nu e nici très facile te asigur.

Cu teancul de cărţi pe mese,  apelând la alţii pentru diferite traduceri, lucrări date la corectat, discuţii interminabile cu profesorii coordonatori, predări târzii, puncte scăzute, emoţia ultimelor clipe petrecute cu colegii, rectificări peste rectificări şi Cola, foarte multă Cola, Pepsi sau Mountain Dew, uneori cafea..multă cafea, cu puţin lapte de preferinţă. De ce? Pai, să te ţină în priză, de aia… It’s not something to LOL about!

Cosmin Andone

Cos aka eXeGeTu(Cosmin Andone) este unul din ei. I-am facut o poză recent…destul de sugestivă de altfel. Drumul i-a fost pavat cu multă rugaciune şi rauri de cofeina anul ăsta.  Hai că poti! Incă putin. Mult succes mâine. The final countdown…