Maya Angelou și curajul de a fi mamă

​Într-un articol ce a apărut inițial în Family Circle, poeta și autoarea americancă Maya Angelou descrie nașterea lui Guy, primul și singurul ei copil.

„Când aveam 16 ani, unui băiat din liceu îi plăcea de mine și am făcut sex cu el – doar o dată. După ce am ieșit din camera aia, m-am gândit, ‘Doar despre asta este vorba? Dumnezeule, nu voi mai face asta iarăși!’ Apoi, când am aflat că sunt însărcinată, am mers la băiat și i-am cerut ajutorul, însă el a spus că nu e copilul său și nu vroia să se implice în treaba asta.

Eram înspăimântată. Atunci, dacă aveau bani, unele fete puteau avorta însă nu m-am împăcat cu ideea asta. O, nu. Nu. Știam că este cineva în mine. Așa că am decis să păstrez copilul.

[După ce am încercat să ascund sarcina de mama mea], nu voi uita vreodată ce m-a întrebat: „Acum spune-mi asta – îl iubești pe băiat?” I-am răspuns că nu. „El te iubește pe tine?” I-am răspuns că nu.

„Atunci nu are sens să ruinăm trei vieți. Vom avea copilul nostru!” Ea era foarte iubitoare. Foarte îngăduitoare. Nici un minut de învinuire. Și nu m-am simțit rușinată vreodată.

Îți spun, cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată a fost să păstrez copilul! Da, absolut. Guy a fost o plăcere de la început – atât de bun, atât de sclipitor și nu-mi imaginez viața fără el. 

La 17 ani m-am angajat într-o bucătărie și apoi am fost chelneriță… Mama mea… mi-a spus, „Tine minte: Întotdeauna te poți întoarce acasă.” A ținut ușa aceea deschisă. Și de fiecare dată când viața mă lovea, mă întorceam acasă pentru câteva săptămâni.

Sigur, nu mi-a fost ușor. Trăiam de pe o zi pe alta. Guy a avut parte de dragoste, râs și de multă lectură și poezie în copilărie. Fiul meu a scos ce e mai bun din mine și mi-a îmbogățit viața. Orice i-ar fi lipsit, el însuși este un tată formidabil astăzi… Ani mai târziu, când m-am căsătorit, am vrut să mai am copii, însă nu am mai putut. Nu este minunat că am avut un copil la 16 ani? Slavă Domnului!”

Povestea frumoasă a unei tinere ce a ales să fie mamă. În ciuda lipsurilor, a încercărilor de tot felul, ea a ales viața, a ales să fie mamă.

Îți mulțumesc și eu doamnă Mariana Gherasim pentru că ai avut curaj și suficientă dragoste pentru a-mi da naștere. Slavă Domnului! 

La mulți ani mama!

La mulți ani cu ~Big Brother~! Trăiește! Hi-Q

Mai ții minte melodia asta?!? Așa de ironic…

Deși problemele fredonate sunt de departe cele reale, resimțite atât de profund în ființa umană (fiecare caută iubirea; fiecare are o cale a sa; toți visăm fericirea; pentru că toți avem nevoie de ea),deși recunosc că este cineva, sau mă rog.. ceva, care are soluțiile la toate problemele (și niciodata nu ești singur la greu; noi toți avem o stea pe cer), totusi,…cine este?!? who’s the Big Brother, Fratele Cel Mare?!?

Lasă-mă să ți-L prezint…

Isus Christos este Fratele Cel Mare. El este Steaua din înălțimi. El te privește și cunoaște în detaliu viața ta. El este cel dintâi născut dintre mai mulți frați.

Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi-născut dintre mai mulți frați. Rom. 8:29

De aceea viata, da…este frumoasă! Viata nu este numai o dată. Este pentru totdeauna. Viața trebuie trăita din plin, trebuie să simți că trăiești! E posibil acest lucru…să traiești, să fii fericit, să iubești din plin…insa numai cu o condiție. Să-L implici în viața ta, Să-L cunoști și să-L lași să te cunoască. Să-L lași să trăiască în tine și prin tine.

Îți multumesc pentru vizitele, sugestiile, recomandările pe care mi le-ai făcut anul acesta! Te astept și la anul pe aici să ne mai înfrătim. Până atunci, fratele meu mai mare să te însoțească, să te ocrotească și să îți arate calea pe care să mergi. Calea Sa este întotdeauna mai bună! La multi ani cu ~Big Brother~!

Scrisoare catre mama mea. Iti sunt dator…

de ziua ta, mama mea

Iți sunt dator…

Mama … primul cuvânt. Ce cuvânt!  Greutatea acestui cuvânt…

L-ai putea descrie vreodată ? În fiecare limbă, în fiecare națiune, cuvântul care te înalță, care te copleșește, cuvântul care exprimă viața în esența sa.

Este ziua ta…ziua când o altă mamă te-a adus pe lume.

Îi sunt dator ei și-ți sunt dator ție, mama mea.

Da, îți sunt dator…

Îți sunt dator pentru că… ai ales să mă naști. Într-o lume în care milioane de mame aleg să n-o facă, tu ai făcut-o. Ți-ai asumat responsabilitatea pentru mine chiar înainte de a fi și bine știu că până în ultima clipa eu voi fi în gândul tău.

Îți sunt dator pentru că… m-ai crescut. Atâtea mame aleg să n-o facă. Sunt atâția copii în orfelinate, prunci lăsați în stradă, singuri, abandonați pentru că mame, mame ca și tine, au fost prea speriate, prea înspăimântate, atât de înfricoșate, încât… au renunțat. Tu nu ai facut asta! Tu m-ai primit în casa ta. M-ai hrănit. Ai fost acolo…  Nopți târzii, nedormite și zile lungi, încărcate. M-ai ingrijit chiar și când iți răsplăteam prin plâns, scâncet, zgomot amețitor, scutece murdare…

Îți rămân dator pentru că… m-ai iubit. Pentru multe mame copii sunt o povară. Nu și pentru tine! Citește în continuare „Scrisoare catre mama mea. Iti sunt dator…”