Leonid Andreev.- Jurnalul Satanei.

leonid-andreev-jurnalul-satanei

Astazi se implinesc exact zece zile de cand m-am intrupat in om si duc o viata de pamantean. Singuratatea Mea este plina de maretie. Nu-mi trebuie prieteni, dar simt nevoia sa vorbesc despre Mine si n-am cu cine. Gandurile nu-mi sunt de ajuns. Ele sunt clare, distincte si precise cu adevarat doar atunci cand le exprim prin cuvant. Totul devine limpede numai daca le aliniez la rand ca pe soldati sau ca pe stalpii de telegraf, daca le pun cap la cap ca pe sinele de cale ferata, cu terasamente si curbe, cu constructii de poduri si viaducte, cu gari amplasate in locurile stabilite. Se pare ca oamenii numesc logica si coerenta acest istovitor drum ingineresc, obligatoriu pentru cei ce se vor inteligenti; ceilalti n-au nevoie de asta, ei se pot rataci dupa bunul lor plac.

Efortul redarii prin cuvant este lent, dificil si respingator pentru cel care s-a obisnuit ca dintr-o singura…-nu gasesc cuvantul potrivit-, ca dintr-o singura suflare sa curinda si sa exprime totul. Nu degeaba oamenii isi pretuiesc atat de mult ganditorii. 15

Incepusem sa ma plictisesc..in iad si am venit pe pamant sa mint si sa joc teatru.

Ce e plictiseala, stii prea bine si mult mai bine stii si ce e minciuna. Iar despre joc iti poti face o idee judecand dupa teatrele voastre si dupa actorii celebri de la voi. Tu insuti poate ca interpretezi cine stie ce rol marunt acasa, la parlament sau la biserica. 18

Sunt mandru, orgolios si, daca vrei, chiar vanitos…Tu stii cu siguranta ce-i vanitatea, caci vrei laude si aplauze, desi nu esti decat un prost. 18 Citește în continuare „Leonid Andreev.- Jurnalul Satanei.”