Posts Tagged ‘Jurnal’

Donna Downes Despre putine lucruri in viata poti sa afirmi ca au contribuit major la schimbarea propriilor perceptii. Cursul din anul I de Istoria Misiunii cu Donna Downes a avut acest efect asupra mea. Din pacate lucrurile bune nu tin prea mult. Acel an a fost ultimul ei an in care a predat in Romania. Imi pare rau pentru colegii mai mici care nu au avut parte de binecuvantarea pe care am avut-o eu. La sfarsitul cursului am scris urmatoarele randuri, gandindu-ma la noi…

Romania, trezeste-te!

Istoria are un rol determinant in intelegerea propriei identitati. Privind cate putin prin fereastra istoriei, evenimentele prind contur si au rezonanta in delimitarea propriei individualitati. Istoria are o valoare majora in explicarea prezentului. Putem intelege prezentul mult mai bine daca avem informatii despre radacinile lui in trecut, iar trecutul vorbeste atat de raspicat astazi, poate mai bine decat oricand, despre nevoia  urgenta de trezire a Bisericii din letargia si inertia ce aplaneaza asupra sa. Biserica de astazi ori va avea parte de trezire, ori va asista la propria inmormantare.

Relatarile despre trezirile spirituale survenite in istorie ma fascineaza, ma motiveaza si imi dau speranta. Speranta, deoarece consider ca Dumnezeu inca mai poate revarsa din Duhul Sau cel Sfant chiar si peste o Romanie atat de inlantuita in forme, insa fara un substrat generos de crestinism autentic. (mai mult…)

Jocul de Sah Lucrurile sunt tare simple, insa noi le complicam extrem de mult. Pe langa blogging, semestrul asta am mai invatat sa joc sah. Intotdeauna am avut o reticienta fata de acest joc. Intotdeauna am perceput sahul ca pe un joc al elitelor, al invatatilor, si nici prin gand nu mi-a trecut sa vreau sa invat vreodata.

Asta pana cand am observant un fenomen ciudat. Mi-am dat seama ca nu trebuie sa fii foarte inteligent ca sa joci sah. Adica.., ma rog, nu asta e conditia.

De ce zic asta…

Se intampla deseori atunci cand te pornesti spre Cismigiu, spre parc, sa vezi tot felul de batranei adunati laolalta, vre-o cinci, sase, in jurul unei mese incurajand cand pe unul cand pe altul. Ce-i nostim e ca desi acestia-s fara chef de obicei, prind un mare entuziasm cand e vorba de sah (ori table). Jocul e …ce a mai ramas din viata lor. Unii joaca singuri chiar (intocmai ca in urmatorul clip.. so funny) Ca se injura, se enerveaza, joaca agresiv, ce mai conteaza atata timp cat se simt bine la o partida de sah.  Am mai zis-o de multe ori,.. pensionarea poate fi o mare, foarte mare pierdere de vreme. Iesi la pensioanare…la 50, 60 de ani..nici nu stiu. Si dupa..ce faci ?!!  Ce faci cu cei 20, 30, poate 40 de ani din viata. Pensionarea e o asteptare a mortii pentru unii, sau, in cazul de care vorbim, o reculegere in sah.  Da, ma rog, eu vorbesc…?!? is tanar, ce stiu eu…

Un alt caz… Un coleg de-al meu, (mai mult…)

Cap sau Pajura?… se intreaba de obicei copii si ne intrebam si noi, unii pe altii in copilarie cand eram pusi in situatia de a lua o decizie si in momente cand cheful nu mai era, timpul te presa…si efortul de a gandi cea mai buna cale era imens.

Presupunand ca aceasta perioada a trecut…te resemnezi, zambesti nostalgic si-o iei din drum…privind inainte.

Nu pasesti prea mult cand iara…Cap sau Pajura? Nu e copil, poate jumatate om…

Cu geanta dupa mine, rucsacul in spate, imbracat de plecare, cu pantofii facuti ma prezint la examenul de sociologie. E ultimul examen. Au fost destule, sunt obosit si totul arata la mine ca vreau acasa. Taras –grabis  ajung in cele din urma. In hol miroase a vacanta…iar subtil, parca imi vine un iz de iresponsabilitate.

Cu ochii obositi, machiata prost, haine largi ce atarnau pe ea, o recunosc, ma recunoaste…

Ma intalnesc cu o tipa cu care nu prea am interactionat. Mai mereu o vezi fumand pe hol cu restul…

–  N-ai un foc?, ma intreaba migalos.

–  Nu,  ii raspund.. intorcandu-ma zambindu-i politicos , uitandu-ma la ceas in acelasi timp si intrebandu-ma spre ce sala sa ma indrept..

(mai mult…)

E dimineata, mult prea dimineata…e foarte intuneric afara si dupa cum suna alarma telefoanelor la ora asta asa de matinala imi aduc aminte ca da, desi foarte rar, plecam cu totii spre Brasov. Cica e un fel de conferinta la care trebuie sa luam si noi parte. In fine,…incerc sa ma trezesc, ma spal, ma schimb, cobor, imi iau sandwich-urile si sticla cu apa…si intr-un grup neorganizat ne indreptam care cum poate spre gara. Binenteles, imi iau o cafea, luam biletele, suntem vre-o 30, curiosi fiecare, zic eu, de ce-o sa fie.

Pana la Brasov, poti sa faci atat de multe…sa discuti doctrina, in special, despre mantuire….poti (mai mult…)