Pentru Numele lui Dumnezeu

După ce am trăit în America de Sud ca misionari, familia mea și cu mine am realizat că mutarea în altă locație din junglă înseamnă multă muncă, povestește Patrick Jenkins. Știam de disconfortul pe care îl pot aduce unele aspecte precum șerpii și insectele.

Într-o dimineață, la câteva zile după ce am început să ne curățăm casa temporară, luam o scurtă pauză. În timp ce serveam un ceai, un gândac negru mare a străbătut dintr-o dată camera într-un zgomot puternic.

În timp ce se așeza între noi, soția mea a început să țipe. Uimită mai mult de țipătul ei decât de gândac, fiica mea cea mai tânără a strigat: „Pentru Numele lui Dumnezeu, mamă!“

Soția mea a răspuns cu hotărâre: 

„Da, acesta este singurul motiv pentru care sunt aici“

Avem nevoie de un Ghid…

     Mi-a placut ilustratia folosita de Ortberg /slash/ Ben Patterson despre experienta comuna occidentalilor, in special a misionarilor, care calatoresc prin zone din jungla amazoniana. Ei le cer locuitorilor satelor indicatii spre locul unde vor sa ajunga.

– Am busola, harta si niste coordonate.
Sateanul cunoaste exact drumul spre locul acela, dar se ofera sa-i duca el insusi.
-Nu e in regula. Nu am nevoie de ghid, ci doar de indicatii.
-Nu e bine asa. Trebuie sa va duc eu acolo.
Dar am aici o harta. Si am si busola. Am si coordonatele.
-Nu merge asa. Va pot ajuta sa mergeti acolo, dar trebuie sa va duc eu insumi. Trebuie sa ma urmati.

     Noi preferam indicatii, principii, pasi, indicii. Preferam aceste lucruri pentru ca ele ne lasa in control. Daca tin eu harta in mana, inca detin controlul in calatoria mea. Pot sa merg unde vreau sa merg. Daca am un ghid, trebuie sa am incredere  in el. Trebuie sa-l urmez. Trebuie sa renunt la control.
     Dumnezeu nu prea agreeaza hartile busolile si coordonatele.  Viata pur si simplu nu functioneaza asa. Noi nu avem nevoie de indicatii. Avem nevoie de un Ghid.