Schimbarea la faţă a apologeticii.

changingfaceofapologeticsLee Strobel, într-un interviu acordat recent afirmă că metodele tradiţionale de abordare în evanghelizare sunt destul de depăşite. Ce s-a schimbat în abordarea în cazul evanghelismului, apologeticii? Păi, astăzi ar trebui să fie mai relaţionale, mai personale, cu un accent pe povestea personală, precizează Strobel.

Acesta îl aminteşte pe Josh McDowell care mergea în campusuri universitare şi descria de ce Biblia poate fi crezută. Oamenii răspundeau în număr mare. Apoi au încetat să mai vină în aşa număr şi nu ştia de ce. Acum are o abordare mai personală, centrată pe mărturie, pe povestea personală. „Ştiţi”, spune el, „am fost fiul unui beţiv. Aşa mi-a fost afectată viaţa şi relaţia cu tatăl meu. Asta m-a determinat să caut viaţa spirituală. Acestea sunt evidenţele pe care le-am găsit. Aşa s-a schimbat viaţa mea. Aşa m-am împăcat cu tatăl meu.” Astfel devine o poveste personală.

Despre asta este şi lucrarea mea, Citește în continuare „Schimbarea la faţă a apologeticii.”

Michael, plecase de mult…

michael-jacksonTot internetul vuieşte de ştirea că Michael a plecat. Michael însă, plecase de mult…

Îmi aduc aminte ce spunea Josh McDowell când a vizitat ţara noastră. Vorbea despre relaţii. Conferinţa a avut un real impact asupra mea. „Cum vrei să-şi amintească oamenii despre tine? Un mare predicator? Un învăţător?  Sau, un tata bun?” Un tată bun mi-am zis eu. Îl amintea şi pe G. W. Bush care a fost întrebat la un moment dat care este cea mai mare realizare din viaţa sa. „Copiii mei încă se întorc acasă!”, a răspuns el. Aşa zic şi eu.

Tatăl meu este un beţiv notoriu şi şi-a nenorocit familia. Dacă Christos nu mă întâlnea, probabil îi călcam pe urme. Niciodata nu am putut rosti cuvântul „tată”. Am putut însă să spun la un moment dat „Tată”. De atunci…Viaţa.

Tatăl lui Michael n-a fost nici el tocmai un tată, un tată în tot sensul cuvântului.

Michael Jackson, după cum afirma Josh, a povestit recent ce i s-a întâmplat la prima repetiţie ca şi lider al formaţiei Jackson Five, când Michael avea numai cinci anişori. În timpul repetiţiei, ceva a mers rău şi Michael s-a întors şi a strigat, „Tăticule!”  Tatăl său a oprit repetiţia şi a spus sever, „Nu sunt tatăl tău! Eu sunt managerul tău! Şi, să nu uiţi asta vreodată.” Michael a spus ca niciodată nu a uitat.

Recent, în timp ce vorbea la Universitatea Oxford în Anglia la aproximativ 800 de studenţi şi profesori, Jackson specifica despre Help the Children, fundaţia pe care o începuse. După numai câteva minute, a izbucnit în plâns.

Când şi-a recăpătat puterile, după momente bune, a început să explice, „Tot ce vroiam a fost un tată. Un tată care să-mi arate dragoste. Tatăl meu niciodată nu mi-a arătat asta. Niciodată nu mi-a zis, „Michael, te iubesc””

De aceea spun, Michael plecase de mult…

„Tata” i-a spus asta de nenumarate ori. Dacă L-ar fi cunoscut nu ar fi plecat vreodată.