Posts Tagged ‘Iuda’

Așteaptă deci

Posted: 24/01/2017 in Fără categorie
Etichete:, , , ,

Când Neemia a primit veștile teribile din Iuda, acesta a început să stea înaintea Domnului pentru popor. A postit, s-a rugat și a plâns multe zile pentru această situație. Multe luni, de fapt.
Această așteptare nu este ușoară. Nu este ușor pentru că noi ne grăbim întotdeauna. Ne grăbim să acționăm, să rezolvăm, să intervenim imediat. Însă așteptarea nu presupune inactivitate ci o îndreptare a atenției înspre Dumnezeu, în primul rând. Un efort spiritual de a căuta călăuzirea Sa și de a nu acționa după impulsuri de moment.

Înainte să facă ceva în Hristos, chiar și ucenicilor li s-a poruncit să aștepte, să aibă răbdare. Asteptarea nu înseamnă că Dumnezeu te-a abandonat. Este posibil ca Dumnezeu să te pregătească în acest timp.

După luni de așteptare, Dumnezeu a oferit oportunitatea lui Neemia să-L slujească în proiectul reconstruirii zidurilor Ierusalimului.

Așteaptă deci. Ai răbdare! Privește la nevoile din jurul tău sau din alte părți ale lumii. Fii sensibil și deschis pentru ca la vremea Lui, Dumnezeu să te folosească.

Și ce onoare îți face Dumnezeu să fii parte a lucrării Sale pe acest pământ.

Nu este chiar în tonul discuțiilor de astăzi, însă este tot pe acolo, în domeniul violenței justificate religios, atitudine ce îl transformă pe Celălalt fie în țap ispășitor, fie în monstru. Shmuel Asch, personajul principal din romanul lui Amos OZ, „Iuda”, întrerupându-l pe bătrânul Wald în mijlocul unei fraze în care făcea apologia „lipsei de dragoste” a vecinilor arabi față de Israel, îi răspunde tăios acestuia:

” – Și de ce să fie îndrăgostiți de noi? De ce ți se pare, în fond, că arabii nu au dreptul să fie împotriva străinilor care au venit deodată aici, ca de pe altă planetă, și le-au luat țara și pământurile, câmpiile, și satele, și orașele, mormintele străbunilor și moștenirea copiilor lor? Noi ne povestim nouă înșine că am venit în țară doar ca să “construim și să ne construim în ea”, să trăim ca înainte, să eliberăm moștenirea strămoșilor noștri etc. Dar spune-mi dumneata dacă există vreun popor în toată lumea asta, care ar primi cu brațele deschise o invazie bruscă de sute de mii de străini, de milioane de străini care au aterizat aici din depărtări, pretinzând în mod ciudat că scrierilor lor sfinte, pe care le-au adus de departe, le promit lor și numai lor toată țara?”

Tu să-l citești pe Gogol

Posted: 15/07/2016 in Citate
Etichete:, , ,

​Mi-am adus aminte de sfatul lui Wald pentru Shmuel Asch în dimineața asta, văzând știrile despre atentatul terorist din Franța.

„Am vorbit destul pentru astăzi, iar acum vreau să citesc în liniște Gogol. O dată la doi, trei ani mă întorc la Gogol. El știa aproape tot ce se poate ști despre natura umană. Știa și se tăvălea de râs. Dar tu să nu-l citești. Nu. Tu să-l citești pe Tolstoi. Ți se potrivește mult mai bine. Tolstoi e nespus de frumos pentru cititori-visători”

Amos Oz, „Iuda”

Adolescentul Holden Caulfield despre rugăciune, Biblie, Isus, apostoli, Iuda, preoți…
🙂

image

image

Sărut care nu era necesar o expresie a afecţiunii; era doar o recunoaştere a venirii oaspetelui. Acest sărut putea avea diferite variante, în funcţie de statutul părţilor implicate. Dacă persoana invitată era de un rang social egal, gazda îl săruta pe obraz. Dacă un copil îl întâmpina pe părintele său, sau un student pe un rabbi, era sărutată mâna celui mai în vârstă (În grădina Ghetsimani, Iuda trebuie că a sărutat mâna Învăţătorului. Tocmai de aceea, scena trădării este atât de dureroasă. A săruta mâna implica o declaraţie de loialitate pe care ucenicul o făcea învăţătorului său. Iuda transformă aceasta într-un gest de bătaie de joc şi de trădare).

A neglija acest ritual însemna a ignora chiar persoana invitată.

John Ortberg, Toţi oamenii sunt normali până ajungi să-i cunoşti. p. 239