Posts Tagged ‘iubire’

Să n-ai familie, prieteni, apropiați. Să n-ai nici măcar o biserică la care să te duci câteodată, din când în când.
Să nu ții de-o biserică, să fi intrat în una doar în ziua cununiei…înseamnă tocmai să n-ai de ce să te agăți în zilele negre. Un toiag, un punct fix când totul se învârte în jurul tău.
Iată ce îl determină pe domnul Winston, după ce își pierde soția într-un tragic accident de mașină, să ia viața (indus fiind în eroare) Marelui Gatsby, un om nevinovat, și apoi să se sinucidă.

Marele Gatsby, F. SCOTT FITZGERALD

image

Testul dragostei. de Max Lucado

Posted: 05/01/2010 in Fără categorie
Etichete:, , , ,

Ai luat vreodata decizii în privinţa relaţiilor tale bazându-te mai degrabă pe sentimente decât pe lucruri concrete? Când vine vorba de dragoste, sentimentele au prioritate. Emoţiile directionează vaporul. Emoţiile puternice dau tonul. Totuşi, ar trebui s-o facă? Poţi să te încrezi în sentimente? Poţi să te simţi bine întro relaţie cu toate că ea este greşită?

Sentimentele te pot păcăli. Ieri am vorbit cu o adolescentă derutată de lipsa sentimentelor pe care le are pentru un tip. Înainte să înceapă să se întâlnească, ea era înnebunită după el. În minutul în care el a arătat interes pentru ea, ea şi l-a pierdut.

Mă gândesc deasemenea şi la o mamă tânără. A fi părinte nu e atât de romantic după cum anticipase. Scutecele şi trezirile în toiul nopţii pentru a-l hrăni nu sunt distractive şi ea se simte vinovată pentru că nu sunt. Nu iubesc îndeajuns? se întreabă.

Cum răspunzi la asemenea întrebări? Ţi-ai dorit să ai o cale prin care să apreciezi calitatea afecţiunii? Un test ADN pentru dragoste? Pavel ne oferă unul: „ Dragostea nu se bucură de nedreptate, ci îşi găseşte bucuria în adevăr” (1 Cor. 13:6). În acest verset se găseşte un test pentru dragoste.

Vrei să separi falsitatea de realitate, imitaţia de faptele reale? Vrei să ştii dacă ceea ce simţi este dragoste adevărată? Întreabă-te acest lucru[…] Mai mult pe Max Lucado Romania.

„Fericirile de pe muntele casniciei”
Ferice de barbatul si sotia care vor sti sa fie afectuosi si sa se iubeasca pana la sfarsitul zilelor lor.
Ferice de barbatul si sotia care sunt curtenitori si politicosi unul cu altul la fel cum sunt cu prietenii lor.
Ferice de sotul si sotia care au simtul umorului, pentru ca acesta este un amortizor pentru multe din socurile vietii.
Ferice de cei ce se iubesc si traiesc ca sot si sotie pana la sfarsitul vietii, respectandu-si juramantul de casnicie, caci ei vor fi cu adevarat fericiti în viata.
Ferice de cei ce vor fi multumitori lui Dumnezeu pentru toate binecuvantarile vietii lor si care vor avea zilnic un timp special de a citi Biblia si a se ruga împreuna.
Ferice de cei ce nu-si vorbesc niciodata cu asprime si nu se cearta, caci ei vor face din casa lor un camin al dragostei si bunei întelegeri.
Ferice de sotul si sotia care vor sti sa-si rezolve problemele singuri, fara ajutorul parintilor sau rudelor.
Ferice de sotul si sotia care îsi dedica vietile si caminul pentru gloria lui Hristos si a împaratiei Sal

christina marriageFerice de bărbatul și soția care vor ști să fie afectuoși și să se iubească până la sfărșitul zilelor lor.

Ferice de bărbatul și soția care sunt curtenitori și politicoși unul cu altul la fel cum sunt cu prietenii lor.

Ferice de soțul și soția care au simțul umorului, pentru că acesta este un amortizor pentru multe din șocurile vieții.

Ferice de cei ce se iubesc și trăiesc ca soț și soție până la sfârșitul vieții, respectandu-și jurământul de căsnicie, căci ei vor fi cu adevărat fericiți în viață.

Ferice de (mai mult…)

Dragostea A iubi sau a nu iubi ..  ?!? Asa-i ca n-am potrivit-o bine?  A fi sau a nu fi suna mai familiar…Shakespeare, Hamlet.

Nu si pentru cei ce sunt la curent cu limbajul Scripturii. A iubi sau a nu iubi… cuvinte care te poarta intrinsec la … a fi crestin sau a nu fi crestin…a-L avea pe Dumnezeu sau ba…

Ce sunt si cuvintele astea pana la urma…?!?  Le-am stors de semnificatie. Cuvantul nu mai semnifica astazi! Relativitate…  Nu si pentru bibliofili, pentru cei ce inteleg graiul Cartii.   Cuvantul inca are valoare pentru acestia.

Astfel,… nu poti sa fii, fara sa iubesti sau fara sa fii iubit. Traim cu dragoste! Suntem creati sa iubim, sa oferim iubire, sa ne desfatam in iubire.  Daca n-ar mai fi dragostea n-am mai fi nici noi. Dragostea este aer, oxigen pentru fiinta noastra. Poate ca de aceea se sufoca si se sting atatia astazi.

Cat de seaca-i viata fara iubire! Chiar daca pentru unii  aceasta afirmatie are un accent melodramatic, cu totii recunoastem ca tanjim dupa, murim fara…iubire. (mai mult…)

Casnicie Dragostea de-a lungul timpului a fost examinată de filozofi, înfrumuseţată de poeţi şi înălţată de muzicieni, însă nimic nu se compară cu perspectiva pe care Biblia o dă acestui sentiment.

Felul în care privim dragostea diferă de la persoană la persoană. Mediul cât şi timpul în care trăieşte fiecare, precum şi experienţele de viaţă  influenţează felul în care privim dragostea şi, întocmai cum afirma un profesor de-al meu şansele de a întâlni cândva o persoană pentru care cuvântul „dragoste” să însemne acelaşi lucru ca şi pentru noi sunt cvasinule.

Chiar dacă există o varietate de perspective în cazul acestui sentiment, totuşi, Biblia oferă un etalon după care putem să ne conturăm percepţiile. Biblia este prin excelenţă Cartea Dragostei, iar Dumnezeu este… Dragoste.

Cea mai intimă relaţie este relaţia dintre un bărbat şi o femeie,  iar această relaţie trebuie să fie una caracterizată în mod profund de acest sentiment.  Biblia vede această relaţie materializată în căsătorie iar relaţia soţ –soţie concretizată pe respect si devotament.

Cartea Cântarea Cântărilor sau Cântarea lui Solomon ne ofera un model de dragoste, o perspectivă corectă a ceea ce ar trebui să fie dragostea în cuplu. Această carte este prima din colecţia Ketubim, Maghilot sau Sulurile Sfinte. Se citea în cadrul programului de sărbătorire a Paştelui, cea mai sacră sărbătoare mozaică.

Povestea de dragoste este între Solomon, (mai mult…)

elixirele-diavolului-hoffmann

Viata monahala ma mai stapanea si aici, binenteles, fara sa se observe. Oricat ma lauda printul, oricat ma straduiam sa atrag asupra mea prezenta principesei, ea ramanea, totusi, rece si distanta. Da, prezenta mea parea, deseori, s-o nelinisteasca profund, si numai cu mare efort reusea sa-mi arunce cateva cuvinte amabile, ca si celorlalti. La doamnele care o inconjuratu aveam mai mult noroc; exteriorul meu parea sa le fi facut o impresie favorabila si, deoarece ma aflam mereu in cercul lor, am reusit curand sa-mi aproprii acea educatie mondena care se numeste curtoazie si care consta in supletea de a te misca dezinvolt in mijlocul oricarei societati te-ai afla, sid e a te face agreabil, atat prin fizicul, cat si prin conversatia ta. E un talent sa vorbesti despre nimic in cuvinte mari si sa le provoci doamnelor o anumita satisfactie, de a carei cauza sa nu-si poata da seama. Ca aceasta aleasa curtoazie nu se poate manifesta pri lingusiri de prost gust, se-ntelege de la sine, nici chiar intr-o discutie interesanta care suna ca un imn adresat adoratei, fiind o totala consimtire a gandurilor ei cele mai intime, astfel incat fiinta-i sa ti se dezvaluie si sa se oglindeasca, incantata, in reflexul eului tau propriu.

Cine l-ar mai fi putut recunoaste in mine pe fostul calugar? Singurul loc mai primejdios pentru mine era poate biserica, unde cu greu puteam sa ocolesc acele rugaciuni monahale, cu un ritm si o intonatiee specifice. 154, 155

 

In a cui viata oare n-a inloltit candva, pastrata in cel mai adanc ungher al inimii, minunata taina a iubirii! Oricine ai fi, cititorule, daca vei frunzari vreodata aceste pagini, recheama-ti in amintire acea vreme insorita, contempla pentru a nu stiu cata oara gingasul chip al aceleia pe care insusi duhul iubirii ti-a scos-o in cale! Ai avut atunci credinta ca numai in ea iti recunosti fiinta, esenta ta cea mai inalta. Iti amintesi susurul izvoarelor, fosnetul frunzisului, felul in care vantul mangaios de seara iti vorbea despre ea si despre iubirea voastra? (mai mult…)

dragoste-sfanta

 Biblia este inspirata si inspira. Cand vorbesc despre asta, inteleg ca este vorba de acea influenta supranaturala a Duhului Sfant asupra scriitorilor ei.  Influenta aceasta a determinat ca ceea ce ei au consemnat, au scris, sa fie cu adevarat o inregistrare exacta a cuvintelor pe care, realmente le afirma Dumnezeu. Astfel, suntem convinsi ca atunci cand citim aceste scrieri, citim de fapt cuvintele lui Dumnezeu , caci oamenii aceia,  „au vorbit, manati de Duhul Sfant”. Marturia unanima a acestora este ca scrierile lor au originat de la Dumnezeu care a ales aceasta cale de inregistrare, de consemnare a dragostei Lui.

Ce este interesant, mai interesant decat in cazul oricarei alte carti, este ca aceasta te citeste, iar nu tu pe ea.

Intr-un mod mai plastic ai putea spune ca dragostea dintre acestia si Dumnezeu era de asa natura, asa de profunda, incat inima le dadea ghes din partea Sa, intocmai pentru a consemna dragostea. In a-L consemna, de fapt,  chiar pe El, Dragostea.  Dragostea i-a iradiat, i-a umplut, i-a directionat, materializandu-se splendid in aceasta Carte a Iubirii. Nu e de mirare ca atunci cand o citesti, inima ti se umple de El, de iubirea Sa, o iubire cu valente vesnice. Astel, ea devine o carte inspirata care inspira, transforma, ilumineaza, coloreaza vieti si suflete.

In ce ma priveste, alaturi de dragostea Sa, ce a desavarsit, ce a colorat viata mea, este dragostea pentru Laura, o dragoste sapata in inima mea,  o dragoste, la fel, supranaturala, inspirata, divina, care inspira.

Ma inspira pentru ca este unica prin dragostea Lui,  pentru ca o farama din El si-a facut loc in sufletul ei, pentru ca ceea ce imi daruieste este mai mult decat ar putea vreodata darui omul, pentru ca frumusetea, gingasia, blandetea, farmecul ei m-a cucerit, pentru ca avantul, forta, entuziasmul iubirii ce o caracterizeaza se reinnoieste din zi in zi, transformandu-ma, motivandu-ma, inaltandu-ma. Ea este dragoste din dragostea Lui, inspirata, care ma inspira.

 

Iubita mea,  

 

Te iubesc…

 

Când privirea-mi te-ntâlnește

Și chiar fără să clipesc,

Îmbătat aș vrea întruna,

Să îți spun că… te iubesc.

 

Chiar și-n zările albastre

De aș fi un sol ceresc,

Aș trimite o solie,

Să îți spun că…te iubesc.

 

Și atunci când depărtarea

Se preface-n fapt firesc.

Eu prin preajmă sunt de-a pururi

Să îți spun că…te iubesc.

 

Nu uita că pentru mine,

Ești viata ce-o trăiesc,

Și cuvintele-s infime,

Însă-ți spun că…te iubesc.

 

“Te iubesc cu o iubire veșnică…”

                           (Ieremia 31:3)

 

 IADØ

 Ca sa mergi in iad, nu trebuie sa iei nici o hotarare.Ø

• viata decenta te poate scapa de inchisoare, dar nu si de iad.
 De iad
Ø nu ne poate scapa decat Isus Christos.

 IDEALØ

 Spre deosebire de un idealist, realistul vede ideal.Ø

 Plaseaza-ti idealurile suficient de inalt, ca sa te inspire,Ø
 si
Ø suficient de jos, ca ele sa te incurajeze la fapte.

 Hai sa traim asa de frumos incat, la moartea noastra,Ø
 sa ne regrete
Ø pana si groparul.

 Este mai bine sa mori pentru ceva decat sa traiesti degeaba.Ø

 Idealurile sunt ca stelele: s-ar putea sa nu le atingem,Ø
 dar ne pot
Ø calauzi in viata.

 Pentru lucrarea Sa, Dumnezeu nu cauta metode mai bune,Ø
 nici cai mai
Ø bune, ci … oameni mai buni! (mai mult…)

dragostea

Pilda Bunului Samaritean.

Una din cele mai vizionate emisiuni de divertisment din Romania este Din dragoste cu Mircea Radu. O emisiune in care dragostea este la superlativ..toti se iubesc, te indeamna sa iubesti. Sloganul …Iubiti-va mult! a ajuns atat de cunoscut incat pana si copii se saluta in modul acesta. Mai interesant mi se pare cantecul, celebru de altfel, al formatiei Beatles, All you need is Love. (Nu ai nevoie decat de dragoste) Este o piesa, asociata mai ales in Romania cu acest show. Fara indoiala e un mare adevar in aceste versuri, in aceasta emisiune. Cred ca doza buna de dragoste ar vindeca multe din bolile lumii. Usor de zis insa…

Nu avem probleme sa iubim pe cei din casa noastra, prietenii…dar e asa de greu sa iubesti pe cineva din afara cercului tau.

Ni se cere sa-L iubim pe Dumnezeu si pe ceilalti. Martin Luther a observat ca un crestin este unul care traieste in afara lui insusi. Traieste in Hristos prin credinta si in semenul sau, in apoapele sau prin dragoste. E asa de degenerata parerea lumii despre acest sentiment. Domnul Isus a refuzat ca apelul sau la dragoste sa degenereze intr-un slogan sentimental. Iubiti-va mult!!!, new age, hippie.. El a aratat dragoste in viata Sa, s-a purtat cu dragoste fata de ceilalti, a descris dragostea in una din cele mai frumoase povestioare spuse vreodata, o povestioara pe care o cunoastem ca povestioarea, ca pilda Bunului Samaritean.

Domnul Isus, pentru ca ne-a iubit, ne-a iubit pana la capat. Nu ne-a iubit pentru ca suntem usor de iubit ci pentru simplul fapt ca… ne-a iubit. Nu trebuie sa ai argumente pentrut a iubi. Iubesti …atata tot…Punct. (mai mult…)

Iubiri nepotrivite. Dezamăgiri.

Posted: 02/10/2008 in Fără categorie
Etichete:, , , , , ,

     „Pentru majoritatea adolescenţilor a face o pasiune este ceva tot la fel de obişnuit ca şi guturaiul”- scria de curând o revistă.
    Aproape toţi tinerii trec prin aşa ceva şi aproape toţi reuşesc să supravieţuiască până la maturitate şi să-şi păstreze intacte mândria şi simţul umorului. Totuşi, când eşti prins în mrejele unei pasiuni nu-ţi prea mai vine să râzi.
     Un tânăr îşi reaminteşte:”Mă simţeam frustrat fiindcă nu puteam face nimic. Ştiam că era prea în vârstă pentru mine, dar îmi plăcea de ea. Pur şi simplu îmi pierdusem capul”.
     Nu este nici un păcat să ai sentimente puternice faţă de cineva, cu condiţia ca ele să nu fie imorale sau nepotrivite, cum ar fi cele pentru o persoană căsătorită.
    „Bea din fântâna ta şi din izvoarele puţului tău. Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară… . Lasă-le să fie numai pentru tine şi nu pentru străinii de lângă tine. Izvorul tău să fie binecuvântat şi bucără-te de nevasta tinereţii tale… fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei… pentru ce fiule ai fi îndrăgostit de o străină şi ai îmbrăţişa sânul unei necunoscute”(Proverbe 5:15-20).
    Când eşti tânăr însă „poftele tinereţii” îţi stăpânesc deseori gândurile şi acţiunile:”Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea… împreună cu cei ce cheamă pe Domnul” (2Timotei 2:22).
    În timp ce învaţă să-şi controleze noile şi puternicele sentimente declanşate de pubertate/ adolescenţă, un tânăr ar putea fi copleşit de sentimente romantice exagerate şi să nu aibă faţă de cine să le manifeste. În plus, fetele devin echilibrate şi degajate mai devreme ca băieţii.
    Ca urmare ele îi consideră pe colegii lor de clasă imaturi şi neinteresanţi în comparaţie cu profesorii sau cu alţi bărbaţi mai în vârstă şi mai inaccesibili.
     O fată ar putea deci să-şi imagineze că un profesor favorit sau o cunoştinţă mai matură reprezintă bărbatul ideal.
Băieţii se îndrăgostesc, adesea, în acelaşi mod. Totuşi, iubirea simţită pentru astfel de personaje de neatins îşi are rădăcinile mai mult în fantezie decât în realitate.
    Cu toate că o pasiune are în general o viaţă uimitor de scurtă, ea îi poate provoca o mulţime de daune unui adolescent. În primul rând mulţi dintre cei iubiţi de adolescenţi nu prea sunt demni de consideraţie:”Nebunia este pusă în locuri înalte”(Eclesiast 10:6). Astfel, un cântăreţ sau un actor este idolatrizat pentru vocea sa sau pentru aspectul său exterior. Dar trăsăturile morale sunt ele demne de laudă? Este persoana respectivă „în Domnul”, adică un creştin veritabil?
    Biblia mai avertizează:”Prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu”(Iacov 4:4).
„Nufărul de pe lac îşi înfige rădăcinile dincolo de suprafaţa de mocirlă şi noroi şi prin tulpina lui poroasă îşi trage acele substanţe care îl ajută la creştere şi scot la iveală floarea lui nepătată (…) Putem să luăm învăţătură de la nufăr. Deşi împresuraţi de influenţe care ar ţinti să facă să decadă moralitatea şi să mineze sufletul, noi ne putem feri de stricăciune şi putem să luăm astfel de măsuri încât tovărăşiile rele să nu ne ticăloşească inima. Fiecare tânăr trebuie să caute prietenia cu aceia care se luptă hotărât să meargă în sus”
    Nu ţi-ar periclita prietenia cu Dumnezeu dacă ţi-ai îndrepta inima spre o persoană a cărei conduită este condamnată de Dumnezeu?
   De asemenea, Biblia cere:”Feriţi-vă de idoli!” în 1Ioan 5:21.
    Cum vei numi tu faptul că un tânăr îşi decorează pereţii camerei cu fel şi fel de postere? Nu cumva „idolatrie”? Cum ar putea acest lucru să-i placă lui Dumnezeu?
    Unii tineri permit chiar ca fanteziile să le întunece raţiunea. O tânără spune:”De fiecare dată când îl întreb ce simte faţă de mine, neagă întotdeauna faptul că ţine la mine. Însă din felul în care mă priveşte şi acţionează pot spune că nu-i adevărat”. Tânărul în discuţie a încercat cu tact să o facă să înţeleagă că nu ţine la ea, însă ea nu vrea să accepte că răspunsul este „nu”.
    O altă fată scria despre pasiunea ei despre un cântăreţ la modă:”Vreau să fie prietenul meu şi m-am rugat ca să mi se îndeplinească dorinţa! Obişnuiesc să mă culc cu caseta lui deoarece acesta este modul în care pot să fiu cel mai aproape de el”.
    Ar putea o astfel de pasiune total lipsită de raţiune să placă lui Dumnezeu care ne cere să-I slujim cu o „judecată sănătoasă”?
    Biblia spune:”O speranţă (nădejde) amânată îmbolnăveşte inima”. Cultivarea unor speranţe romantice cu privire la o legătură imposibilă este deci un lucru nesănătos, iubirea neâmpărtăşită fiind citată de medici drept cauza „depresiei, neliniştii şi a tulburărilor generale… a insomniei sau a apatiei, a durerilor în piept sau a lipsei de aer”. O fată îndrăgostită mărturisea:”Nu pot mânca… Nu mai pot învăţa… Îl visez cu ochii deschişi… Sunt cea mai nefericită”.
Gândeşte-te la dezastrul pe care îl provoci dacă-i permiţi unei fantezii să-ţi domine viaţa.
    Dr. Bauman a remarcat faptul că unul dintre primele semne ale unei pasiuni este „scăderea interesului faţă de şcoală”.
O altă consecinţă frecventă este şi izolarea de prieteni şi de familie. Mai poate interveni şi umilirea:”Mi-e ruşine să recunosc, dar mă comportam ca un bufon cât timp am fost îndrăgostit de X”.
    Poţi roşi încă mult timp după ce dragostea s-a stins, amintindu-ţi de insistenţele tale, de scenele în public şi alte lucruri pe care le-ai făcut şi care prizau ridicolul. Regele Solomon, unul dintre cei mai înţelepţi oameni care au trăit vreodată s-a îndrăgostit nebuneşte de o fată.
    El a compus pentru ea una dintre cele mai frumoase poezii care s-au scris vreodată, spunându-i:”frumoasă ca luna, curată ca soarele”. Dar, s-ar părea că nu a obţinut nimic de la ea!
    „… dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor”. În cele din urmă, Solomon a renunţat la încercările sale de a o cuceri.
Cum ai putea să devii şi tu stăpân pe sentimentele tale? „Cine se încrede în inima lui este un nebun!”
    Aceasta este deosebit de adevărat când cazi pradă unei fantezii romantice.
Totuşi, „cine umblă în înţelepciune va fi scăpat”. Aceasta înseamnă că trebuie să vedem lucrurile aşa cum sunt.
Cum poţi deosebi o speranţă întemeiată de una lipsită de fundament? Simplu! Analizând lucrurile cu atenţie şi în mod realist.
    Gândeşte-te: ce şanse există de a stabili cu această persoană o relaţie de iubire adevărată?
Dacă persoana respectivă este o celebritate, nu prea ai şanse să-l întâlneşti vreodată.
Şansele tale sunt la fel de scăzute şi când este vorba de persoane mai în vârstă, cum ar fi un profesor.
Mai mult decât atât, persoana de care îţi place a arătat până acum vreun interes faţă de tine? Dacă nu, ai vreun motiv real de a crede că lucrurile se vor schimba în viitor?
    Sau nu cumva tu eşti cel sau cea care interpretează cuvintele şi gesturile sale banale drept un semn de interes sentimental?
    În treacăt fie spus, în multe părţi ale lumii este obiceiul ca bărbaţii să ia iniţiativa în ce priveşte înfiriparea unei legături.
   O tânără s-ar putea umili copleşindu-l cu insistenţele ei pe un băiat total indiferent faţă de ea.
În plus, ce ai face dacă persoana respectivă ar răspunde la sentimentele tale?
Eşti pregătit pentru responsabilităţile unei căsătorii?
Dacă nu eşti „îndepărtează nemulţumirea din inima ta” refuzând să mai stărui în fantezii.
„Iubitul îşi are timpul lui” şi acest timp poate că va veni peste câţiva ani când vei fi mai mare.
De obicei, când eşti îndrăgostită, idealizezi persoana respectivă, condiderând-o perfectă, înzestrată cu toate calităţile visate.
    Şi totuşi, o asemenea persoană nu există şi ştim foarte bine lucrul acesta:”Căci toţi au păcătuit şi n-au ajuns la slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). De aceea, întreabă-te: cât de bine cunosc persoana spre care mi-am îndreptat inima?
Sunt îndrăgostit de o închipuire? Închid ochii la defectele acestei persoane? O privire obiectivă asupra iubirii tale din vis ar putea fi suficientă pentru a te trezi din letargia romantică. Ţi-ar putea fi de folos şi dacă ai analiza felul de iubire pe care o nutreşti faţă de persoana respectivă. De ce? Pentru că iubirea copilărească poate apărea şi dispărea într-o clipă.     Nu te preocupi decât de tine şi eşti, pur şi simplu, îndrăgostit de ideea că eşti îndrăgostit.
   Iubirea copilărească este obsedantă, egoistă şi geloasă… Iubirea copilărească cere perfecţiune… .
   Trebuie să recunoaştem că în pofida tuturor argumentelor din lume, nu vei putea alunga complet din inimă ceea ce simţi. Însă poţi evita să agravezi problema. Citind romane de dragoste tulburătoare, vizionând filme de dragoste la televizor sau ascultând un anume gen de muzică, îţi poţi accentua sentimentul de singurătate. Aşa că, refuză să te mai complaci în această stare. „Când nu mai sunt lemne, focul se stinge” spun Proverbele.
    O pasiune iluzorie nu îi poate înlocui pe cei care te iubesc cu adevărat şi se interesează de tine. De aceea, nu te retrage în singurătate. S-ar putea să descoperi că părinţii îţi pot fi de mare ajutor. Cu toate încercările tale de a-ţi ascunde sentimentele, ei au simţit probabil că ceva te macină. Ce-ar fi să-i abordezi şi să-ţi deschizi inima faţă de ei? Un creştin matur se poate dovedi şi un bun ascultător.
    Găseşte-ţi mereu o ocupaţie! Nu este uşor să-ţi revii dintr-o pasiune, dar cu trecerea timpului durerea se va atenua. Între timp vei învăţa multe despre tine şi vei deveni mai bine pregătit să întâmpini iubirea adevărată pe care ţi-o va aduce, probabil, viitorul.

(material preluat)

O întrebare care se pune din ce în ce mai des: Ce s-a întâmplat cu iubirea faţă de aproapele?
Milioane de oameni se simt neajutoraţi, înfricoşaţi şi nenorociţi, neavând unde să se îndrepte pentru a primi ajutor. V-aţi întrebat câţi oameni mănâncă singuri, se plimbă singuri, dorm singuri, vorbesc singuri? V-aţi întrebat câte persoane manifestă o dorinţă activă de a-şi îndrepta atenţia spre cei necăjiţi şi să se comporte cu iubire faţă de aceştia?
Dar, atenţie! Să nu cădeţi în capcana perfidă de a confunda dorinţa pasivă cu cea activă!
Cu durere în suflet, iată ce a mărturisit o femeie:
„Într-o seară, o văduvă care locuia la acelaşi etaj cu mine, a sunat la uşa mea şi mi-a spus că se simţea singură. I-am răspuns politicos, dar fără menajamente, că eram ocupată.
Femeia şi-a cerut scuze pentru deranj şi a plecat. Mă simţeam foarte mândră de mine că nu mă lăsam prinsă în capcana de a asculta o persoană plictisitoare. Femeia cu pricina a mai încercat şi la alţi vecini. Am rezistat! (…) În seara următoare m-a sunat o prietenă şi m-a întrebat dacă o cunoşteam pe femeia din clădirea mea care se sinucisese cu o noapte în urmă”. Ce lecţie dură! Cât de confortabilă este indiferenţa şi condamnabilă, dar cu ce repercusiuni asupra celor din jur!
Se ştie că indiferent de vârstă, începând cu copiii şi terminând cu bătrânii, cei privaţi de iubire pot muri. A muri din lipsă de iubire nu este o vorbă în vânt, este o cutremurătoare realitate. O fată de 15 ani, înzestrată cu multe daruri fizice, spirituale, materiale dar lipsită de dragoste, a lăsat următorul bilet înainte de a-şi pune capăt zilelor: „Iubirea înseamnă să nu te simţi singur…”
Cu puţin timp în urmă, comentând pe marginea urii etnice din fosta Iugoslavie, un ziar scria: „Se pare că motto-ul acestui an a fost: „Să urăşti pe aproapele tău”. În timpul conflictelor din Bosnia şi Herţegovina, peste 1 milion de oameni au fost forţaţi să-şi abandoneze locuinţele, iar zeci de mii au fost ucişi. De către cine? De către „vecinii noştri”, oameni pe care noi îi cunoaştem…
„Trăiam împreună în pace”, circa 3.000 de oameni hutu şi tutsi dintr-un sat din Rwanda: „Istoria acestui sat este istoria Rwandei; hutu şi tutsi locuiau împreună, încheiau căsătorii între ei, nu ştiau şi nici nu-i interesa cine era hutu şi cine era tutsi. Apoi, pe neaşteptate, s-a întâmplat ceva… şi au început măcelul”.
La fel în Israel evreii şi arabii, trăiesc împreună, totuşi cât de mult se urăsc unii pe alţii. Pe parcursul acestui secol, au mai existat situaţii asemănătoare în Islanda de Nord, India, Pakistan, Malaysia, Indonezia, S.U.A.(problemele rasiale, practici reconciliabile). Lista cu exemple de ură etnică sau religioasă poate continua şi din nefericire nici ţara noastră nu este exceptată.
Niciodată nu a mai existat în lume atâta lipsă de iubire. Asemenea iubirii şi ura se învaţă şi cu preponderenţă în prezent. Dar ceea ce este şi mai paradoxal şi mai grav este că îndeosebi bisericile sunt cele care nu i-au învăţat pe membrii lor să iubească. Binecunoscutul ziar francez „Le blonde” pune următoarea întrebare: „Cum poate cineva să nu se gândească la faptul că hutu şi tutsi care se războiesc în Burundi şi Rwanda au fost instruiţi de aceiaşi misionari creştini şi au frecventat aceleaşi biserici?” De fapt, este o naţiune 70% catolică.
La începutul acestui secol a început a pătrunde în Europa comunismul şi ateismul. Cu cât bun simţ şi durere un teolog ceh spunea în 1960:”Doar noi, creştini suntem răspunzători de comunism… Amintiţi-vă că aceştia (comuniştii) erau cândva creştini. Dacă nu cred într-un Dumnezeu drept, a cui este vina?”
Să ne gândim la ce au făcut bisericile în timpul primului război mondial. Generalul de brigadă englez Frank Wazier făcea următoarea observaţie la acest război: „Bisericile creştine sunt cei mai pricepuţi stăruitori ai setei de sânge şi am profitat de ele cât am vrut.”
Mai târziu, după cel de-al doilea război mondial imediat Times scria: „În trecut ierarhia catolică din fiecare ţară a susţinut aproape întotdeauna războaiele naţiunii ei, binecuvântând trupele şi rugându-se pentru obţinerea victoriei, în timp ce, de cealaltă parte, un alt grup de episcopi se ruga în public pentru rezultatul opus.”
Totuşi, Isus Hristos a dat dovadă de iubire în toate activităţile Lui, iar apostolul Pavel a scris: „Voi singuri sunteţi învăţaţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii” (1Tesaloniceni4:9). Creştinii adevăraţi sunt fraţi şi surori în Isus Hristos şi ei nu şi-ar face niciodată, efectiv niciodată, rău unul altuia în mod intenţionat. Pe bună dreptate un ziar indian afirma: „Religia a fost stindardul sub care s-au comis cele mai hidoase crime.”
Există, deci, un motiv bine întemeiat pentru care generaţia noastră se caracterizează printr-un dispreţ crud faţă de alţii. Dumnezeu ne dă răspunsul. Biblia, Cuvântul Său, numeşte timpul în care trăim „zilele din urmă”. Profeţia biblică spune că aceasta este o perioadă în care oamenii nu au o afecţiune naturală.
În ceea ce priveşte aceste „timpuri grele”, cărora cu greu li se poate face faţă, numite în Scriptură şi „sfârşitul veacului”, Isus Hristos a profeţit că „dragostea celor mai mulţi se va răci” (2 Timotei 3:1-5; Matei 24:3,12).
Deci, lipsa de iubire din prezent se numără printre dovezile care atestă că trăim în ultimele zile ale acestei lumi.
Din fericire, mai înseamnă şi faptul, că în curând, această lume de oameni nelegiuiţi va fi înlocuită de o lume nouă în acre va domni iubirea (Matei 24:3-14). Dar noi vom avea parte de privilegiul de a trăi într-o lume în care toţi oamenii se vor iubi unii pe alţii şi vor trăi împreună în pace? Cum îi putem recunoaşte pe aceşti oameni şi să ne putem alătura lor.
Isus Hristos a spus continuatorilor Săi că ei aveau să fie recunoscuţi datorită iubirii care depăşeşte barierele rasiale, naţionale şi de orice altă natură. El a spus: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”
Învăţăturile lui Isus Hristos despre iubire au fost susţinute prin propria Sa viaţă, prin exemplul Său personal. Ucenicii au continuat modelul de iubire a lui Isus într-un mod care a stârnit interesul şi admiraţia contemporanilor. Tertulian a scris despre modul de vieţuire al primilor creştini „Priviţi cum se iubesc unii pe alţii şi cum sunt gata să moară unii pentru alţii.” Meditând asupra aceluiaşi subiect, un iniţiat în ştiinţele politice a pus următoarea întrebare: „Şi L-ar putea imagina pe Isus aruncând grenade în duşmanii Săi, folosind o mitralieră, manipulând un aruncător de flăcări, aruncând bombe nucleare sau lansând rachete ucigaşe sau ar mutila mame şi copii?” ABSURD! „Dacă Isus nu a putut face acest lucru, întru-cât nu ar fi fost consecvent cu Sine Însuşi, cum putem face noi acest lucru şi, în acelaşi timp, să-I rămânem fideli?”
Dar Isus merge mai departe şi ne cere să-i iubim pe cei care efectiv ne urăsc, ne fac rău. Faptul de a ne iubi duşmanii este în armonie cu proverbul biblic: „Dacă este flămând vrăjmaşul tău, dă-i pâine să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea.”
Un astfel de comportament poate va fi refuzat la început, va crea surprindere, mirare dar până la urmă iubirea va învinge şi cei mai aprigi duşmani. Inima le va fi înmuiată de iubirea pe care le-o vom arăta-o necondiţionat. Chiar dacă nu o vor recunoaşte făţiş, inima lor va porni pe făgaşul schimbării şi, de fapt, asta ne este ţinta. Dacă prin iubirea noastră am ajutat ca o inimă de piatră să se transforme într-una de carne, viaţa nu ne-a fost în zadar: am înseninat Faţa Domnului, am şters o lacrimă Mântuitorului, am primit mângâierea Duhului Sfânt şi am dus-o mai departe în lume, din om în om, din inimă în inimă, până la marginile pământului. De ajuns mie!

(material preluat)

Iubirea şi respectul sunt esenţiale şi în alt domeniu al căsniciei: comunicarea
Soţul iubitor va comunica cu soţia sa despre activităţile ei, problemele ei, opiniile ei cu privire la diferite probleme. Soţia are nevoie de aceasta. Un soţ care îşi face timp pentru a sta de vorbă cu soţia sa şi care ascultă cu adevărat ceea ce spune ea demonstrează iubire şi respect faţă de ea:” Orice om să fie grabnic la ascultare…” (Iacov 1:19)
Unele soţii se plâng că soţii lor îşi petrec foarte puţin timp conversând cu ele.
Într-adevăr, în aceste timpuri grele, este posibil ca soţii să lucreze ore îndelungate departe de casă, iar situaţia economică poate impune ca unele soţii să deţină şi ele un loc de muncă, deşi au familii numeroase.
Însă un soţ şi o soţie trebuie să-şi rezerve timp unul pentru celălalt. Dacă s-ar simţi constrânşi să caute o companie înţelegătoare în afara căsătoriei, ei ar putea ajunge la probleme grave.
Modul în care comunică soţii şi soţiiile este important. „Cuvintele prietenoase sunt… dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase”. (Proverbe 16:24)
Fie că partenerul de căsătorie este credincios, fie că nu, se aplică următorul sfat al Bibliei:” Cuvântul vostru să fie totdeauna cu har, dres cu sare” (Coloseni 4:6)
Când unul dintre parteneri a avut o zi grea, câteva cuvinte binevoitoare, pline de compasiune, venite din partea celuilalt pot fi de mult folos.
„Un cuvânt spus la timpul potrivit este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint” (Proverbe 25:11)
Tonul vocii şi alegerea cuvintelor sunt foarte importante. De exemplu, unul i-ar putea spune celuilalt pe un ton plin de iritare, poruncitor:” Închide uşa!” Însă cu cât mai bine drese cu sare sunt cuvintele spuse cu o voce calmă şi plină de înţelegere:” Vrei, te rog, să închizi uşa?”
O bună comunicare prosperă acolo unde cuvintele sunt rostite cu blândeţe, unde există priviri şi gesturi binevoitoare, amabilitate, înţelegere şi tandreţe.
Depunând eforturi pentru a întreţine o comunicare eficientă, nici soţul şi nici soţia nu vor ezita să-şi facă cunoscute necesităţile, putând fi unul pentru celălalt surse de mângâiere şi ajutor în momentele de dezamăgire sau de stres.
„… să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi…” îndeamnă Cuvântul lui Dumnezeu în 1Tesaloniceni 5:14.
Vor exista momente în care soţul va fi descurajat şi momente în care soţia va fi descurajată. Ei îşi pot vorbi în mod consolator, întărindu-se unul pe celălalt:” Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora”. (Romani 15:2)
Partenerii de căsătorie care manifestă iubire şi respect nu vor privi fiecare neânţelegere ca pe o problemă majoră. Ei vor face tot posibilul să nu se umple de amărăciune unul împotriva celuilalt:” Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele şi nu ţineţi necaz pe ele” (Coloseni 3:19)
Amândoi trebuie să reţină că „un răspuns blând potoleşte mânia” (Proverbe 15:1). Fii atent să nu-l desconsideri sau să-l condamni pe partenerul tău când îţi dezvăluie sentimentele sale sincere. Dimpotrivă, consideră aceste exprimări drept o posibilitate de a dobândi o înţelegere profundă a punctului de vedere a celuilalt.
Încercaţi, şi unul şi celălalt, să aplanaţi neânţelegerile şi ajungeţi în final la un deplin acord.
Amintiţi-vă de ocazia în care Sara i-a recomandat soţului ei Avraam, o soluţie pentru o anumită problemă, soluţie care nu a corespuns cu ceea ce dorea el.
Cu toate acestea, Dumnezeu i-a spus lui Avraam:” Ascultă glasul ei!” (Geneza 21:9-12). Avraam a ascultat şi a fost binecuvântat.
În mod asemănător, dacă o soţie sugerează altceva decât ceea ce dorea el- ceea ce intenţionează să facă soţul ei- el trebuie cel puţin să o asculte.
În acelaşi timp, o soţie nu trebuie să monopolizeze conversaţia, ci trebuie să asculte ceea ce are de spus soţul ei:” Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât să locuieşti într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare” (Proverbe 25:24)
Fie că este vorba despre soţ, fie că este vorba despre soţie, faptul de a insista întotdeauna asupra propriei păreri demonstrează lipsă de iubire şi respect.
Comunicare eficientă este, de asemenea, în cadrul relaţiilor intime din cuplu. Egoismul şi lipsa stăpânirii de sine pot prejudicia grav această relaţie, cea mai intimă din cadrul căsătoriei.
Comunicarea deschisă, precum şi răbdarea, sunt esenţiale atunci când fiecare caută în mod neegoist bunăstarea celuilalt, problema intimă nu va deveni niciodată dificilă.
Atât în această privinţă, cât şi în altele „nimeni să nu caute folosul său ci al altuia” (1Corinteni 7:3-5; 10-24)
Ce sfaturi minunate oferă Cuvântul lui Dumnezeu. Este adevărat, fiecare căsnicie îşi va avea bucuriile şi necazurile ei. Însă atunci când soţii se supun modului de gândire al lui Dumnezeu, aşa cum este acesta dezvăluit în Biblie, şi îşi întemeiază relaţia pe o iubire principală şi pe respect, ei pot avea încredere că vor avea o căsnicie durabilă şi fericită. Astfel, ei nu numai că se vor onora unul pe celălalt, ci Îl vor onora şi pe Creatorul căsătoriei, Dumnezeu.
În decursul anilor însă apar dificultăţi. În cuplurile cu probleme se constată un deficit în ceea ce priveşte dezvoltarea deprinderilor de comunicare, atât a celor expresive, cât şi a celor receptive.
Partenerii se plâng de lipsă de înţelegere, lipsă de atenţie, insuficientă ascultare, escaladarea conflictelor şi dificultăţilor în rezolvarea problemelor.
Deprinderile de comunicare expresivă se referă la faptul că vorbitorul îşi indetifică gândurile, sentimentele şi dorinţele şi le exprimă clar pentru celălalt (persoana I, nu aluzii!) De exemplu: „Mă bucur când vii de la serviciu şi mă întrebi cum m-am simţit azi!”
Deprinderile receptive includ ascultarea nonverbală (contact vizual, aprobare prin gesturi), empatizare, parafrazare şi alte expresii din care să rezulte faptul că subiectul ascultă şi îl înţelege pe celălalt.
Înainte de a-i învăţa pe parteneri deprinderile de comunicare verbală, terapeutul trebuie să definească clar rolul de vorbitor şi cel de ascultător.
La început acesta va lua parte activ la modelarea respectivelor deprinderi şi treptat, apoi, îşi va relua rolul de antrenor.

Exerciţii de dezvoltare a deprinderilor de comunicare

1. Terapeutul modelează modul negativ de ascultare nonverbală (se uită în altă parte, se mişcă pe scaun, caută ceva, răsfoieşte un ziar, formează un număr de telefon etc.) în timp ce fiecare soţ vorbeşte pe o temă neutră (de exemplu: cum şi-a petrecut ziua, să descrie în ce constă munca sa etc.). Apoi pacientul (fiecare, pe rând) este întrebat cum s-a simţit când el vorbea şi nu era ascultat.

Răspunsuri posibile: – supărat
– trist
– frustrat
– ridicol
– rănit
De asemeni, va fi invitat să mărturisească şi ceea ce a gândit când el vorbea şi nu era ascultat.

Răspunsuri posibile: – „ceea ce spun nu este important”.
– „niciodată nu voi atrage atenţia cuiva”.
– „nimeni nu mă va respecta”
– „nu ştiu să vorbesc”.
– „nu ştiu să mă port”.
– „ce am greşit?”
Apoi, fiecare partener trebuie să furnizeze exemple de ascultare nonverbală negativă.

2. Terapeutul, şi apoi fiecare pertener, practică ascultarea nonverbală pozitivă (stă în faţa celuilalt, are contact vizual, dă din cap în semn că este receptiv).
Fiecare partener este întrebat cum s-a simţit atunci când a fost ascultat.

3. Terapeutul abilitează modalităţi negative de recepţionare într-un mod exagarat şi plin de umor:
– întrerupe, eventual pentru o glumă bine plasată;
– încheie frazele celuilalt;
– abate cursul discuţiei.
Apoi fiecare partener este solicitat să dea un exemplu când a procedat aşa.

4. Terapeutul îi învaţă pe pacienţi (cuplul) să parafrazeze (ascultă ce spune partenerul şi parafrazează intenţionat într-o manieră interogativă).
Exemplu: „mi se pare că vorbeşti despre…”, „asta este ceea ce ai vrut să spui?” Acest lucru se poate realiza şi la nivelul comportamentului nonverbal, printr-o mimică interogativă. La început fiecare membru al cuplului îl parafrazează pe terapeut.
5. Apoi, fiecare partener învaţă să-l parafrazeze pe celălalt. Exerciţiile se vor continua acasă (specialiştii le spun chiar „teme pentru acasă”), exersând deprinderile de comunicare şi jucând pe rând rolurile de vorbitor şi ascultător.

Rezolvarea problemelor de comunicare în cuplu

I. Într-o primă fază la definirea problemei: unul dintre soţi începe prin a comenta pozitiv ce face celălalt soţ în legătură cu problema.

Urmează o descriere a problemei, apoi este prezentată reacţia emoţională a primului partener la problemă.
În spirit de colaborare, cel care a început, arată în ce măsură a contribuit el la producerea şi la menţinerea problemei.
Acest spirit de colaborare este absolut necesar:
 pentru a reduce şansele ca problema să fie definită în termeni acuzatori;
 îl ajută pe celălalt soţ să se simtă mai puţin atacat;
 îl stimulează pe acesta din urmă să se angajeze la rezolvarea problemei;
 evită situaţia ca unul dintre parteneri să fie considerat în totalitate responsabil de producerea problemei şi, mai apoi, de găsirea soluţiei.

II. Faza a doua constă în soluţionarea problemei

În această fază primul pas este „brainstorming”-ul (în traducere „asaltul creierului”) în urma căruia este generată o serie de soluţii posibile la rezolvarea problemei.
La început, toate soluţiile se acceptă şi nici unul dintre soţi nu trebuie să cenzureze soluţiile proprii sau pe ale partenerului. Terapeutul va veghea la aceasta! Poate participa şi terapeutul la furnizarea de soluţii, dar întâietate au cei doi.
Exemplu:
Problema constă în aceea că soţia se simte jignită şi ignorată când soţul vine supărat de la servici şi, în loc s-o întrebe cum s-a simţit, începe să-şi povestească necazurile lui de la locul de muncă.

Soluţii posibile:
1. Soţul să facă o plimbare înainte de a veni acasă, pentru a se detensiona.
2. Când se întoarce acasă, soţul va îmbrăţişa soţia şi cei doi vor discuta cinci-zece minute despre modul în care şi-a petrecut ziua.
3. Dacă soţul are nevoie de mai mult timp pentru a se plânge de necazurile lui de la locul de muncă, el o va întreba pe soţia sa dacă este dispusă să îl asculte şi îi va cere să îi acorde un timp limită pentru acest lucru. Dacă ea nu este dispusă să îl asculte (sunt motive întemeiate şi alte priorităţi presante) este bine ca soţul să apeleze la un prieten.
4. Soţul va contacta un consilier-psiholog cu care va discuta problemele sale profesionale.
5. Soţia îi va face semn discret să tacă şi va începe să vorbească despre problemele ei.
6. Soţul nu va discuta niciodată acasă problemele de la serviciu.
7. Soţia îi va solicita soţului un timp egal în cazul în care ea a acceptat să-i asculte plângerile, timp în care soţul să facă treabă în bucătărie, iar ea să se uite la televizor.
8. Soţia îşi va folosi abilităţile de ascultare atunci când soţul discută despre serviciu, iar acesta o va asculta la rândul său atent.
9. Soţul va renunţa la serviciu care îl stresează.
10. Soţul va discuta cu şeful despre modul în care serviciul său ar putea deveni suportabil.

După ce cuplul a generat lista de soluţii posibile, fiecare soluţie va fi testată după următoarele criterii:

1. Ea este absurdă?
2. Va ajuta respectiva soluţie la rezolvarea problemei?
3. Care sunt argumentele pro şi contra ale respectivei soluţii?