Richard Wurmbrand – Alexandru cel Mare și Alexandru dezertorul 

Advertisements

Deținut condamnat la moarte, iertat și eliberat

Bill Moore a crescut în sărăcie, s-a îmbătat odată și a împușcat un om pentru $5000. A fost apoi condamnat la moarte. Lee Strobel l-a întâlnit și scrie despre el în cartea sa, „Pledoarie pentru credința creștină“.

Doi bărbați au vizitat închisoarea, l-au întâlnit și i-au spus despre Isus. Nimeni nu-i mai spusese de El. Și-a dat viața lui Dumnezeu iar asta l-a schimbat atât de mult, a schimbat întunericul din viața sa, amărăciunea și ura din inima sa atât de mult încât alții au început să fie fascinați de el.

Oamenii au început să-L cunoască pe Isus prin el. A ajuns să fie cunoscut ca „făcătorul de pace“. Pavilionul în care se afla era locul cel mai sigur din penitenciar pentru că mulți se întorceau la Isus prin el.

Bisericile au aflat asta iar când oamenii aveau nevoie de consiliere, în mod incredibil, îi trimiteau să fie consiliați de Bill Moore, da, la secția condamnaților la moarte.

S-a schimbat atât de mult încât a câștigat dragostea familiei omului pe care l-a ucis. Oamenii au început să scrie scrisori pentru el. Autoritățile i-au anulat condamnarea la moarte; nu numai că i-au comutat sentința, însă lucru fără precedent, l-au eliberat condiționat.

Bill Moore slujește acum ca lider al unei comunități religioase în câteva ansambluri de locuințe sociale dintr-o zonă extrem de săracă. Când Strobel s-a întâlnit cu el, l-a întrebat:
„Bill, ce anume ți-a schimbat viața? A fost vorba de un nou tratament, sau un program de recuperare? Sau de un nou tip de consiliere?
Bill i-a răspuns: „Nu Lee, nu a fost nimic din toate astea. A fost Isus Hristos.“

Isus Hristos, Cel care l-a transformat pe Bill și pe atâția alții, poate să te trasforme, să te schimbe, să te înnoiască și pe tine.

Putere pentru astăzi


Corrie ten Boom obișnuia să menționeze o conversație pe care o avea cu tatăl ei pe când era micuță.

„Tati“, a spus ea într-o zi, „îmi este frică de faptul că nu voi fi vreodată suficient de puternică pentru a fi o martiră pentru Isus Hristos.“

Tatăl ei i-a răspuns înțelept. „Spune-mi, când iei trenul de la Haarlem la Amsterdam, când îți dau banii pentru bilet? Cu trei săptămâni înainte?

„Nu tati, îmi dai banii pentru bilet chiar înainte să mă urc în tren.“

„Corect“, a răspuns el, „așa este și cu puterea lui Dumnezeu. Tatăl nostru înțelept din ceruri știe când vom avea nevoie de ajutor. Astăzi nu ai nevoie de puterea de a fi un martir. Dar dacă vei fi chemată la onoarea de a-ți da viața pentru Isus, El va avea grijă să-ți dea și puterea de care ai nevoie – chiar la timp.”

Corrie a spus mai târziu, „Am avut mare mângâiere în sfatul tatălui meu. Mai târziu a trebuit să sufăr pentru Isus într-un lagăr de concentrare nazist. El mi-a dat cu adevărat toată puterea și tot curajul de care am avut nevoie.“

Nu știm ce va aduce ziua de mâine. Ce se va face cu noi. Copiii noștri. Soția. Soțul. Boală. Cancer. Dacă vom fi forțați să ne abandonăm convingerile, credința. Persecuție.

Nu-mi imaginez cum voi face față la astfel de lucruri. Suntem chemați să nu ne îngrijorăm cu privire la ziua de mâine. Ajunge zilei necazul ei.

Avem însă ziua de astăzi. Și Dumnezeu nu-ți dă putere pentru ziua de mâine, ci îți dă putere pentru ceea ce ai de întâmpinat astăzi. Acum.

Curaj!

Pastorul american Mark Driscoll demisioneaza

L-am ascultat de multe ori pe Mark Driscoll, fondatorul bisericii Mars Hill, plantata in urma cu 18 ani. Am fost destul de surprins de scandalul de acolo, insa interesant este ca Biserica nu i-a cerut sa demisioneze. El s-a retras pentru sase saptamani si se afla in investigatii.
Biserica a facut recent urmatoarea declaratie cu privire la comportamentul sau:
“Am tras concluzia ca pastorul Mark a fost uneori vinovat de aroganta, a raspuns conflictului printr-un temperament aprig si vorbire aspra, conducand staff-ul si liderii bisericii intr-o maniera despotica”.
“Chiar daca credem ca Mark are nevoie sa-si rezolve aceste parti din viata si slujirea sa, nu credem ca este descalificat din slujirea pastorala.”
“Pastorul Mark nu a fost acuzat vreodata de imoralitate, ilegalitate sau erezie. Majoritatea acuzatiilor implica atitudini si comportament reflectate in stilul sau despotic de conducere.”
“Am gasit ca unele din acuzatiile impotriva pastorului Mark sunt total nedrepte si neadevarate.”
“Alte acuzatii au fost adresate chiar de Mark, in privat sau public. Intradevar, s-a marturisit public si si-a cerut scuze pentru un numar de acuzatii, unele dintre ele, intamplandu-se acum 14 ani.”

Mai jos gasiti parti din Scrisoarea lui Mark Driscoll catre Mars Hill: Continue reading

Maretia lui Dumnezeu.

Imagine

“Cine a masurat apele cu mana lui? Cine a masurat cerurile cu palma, si a strans tarana pamantului intr-o treime de masura? Cine a cantarit muntii cu cantarul, si dealurile cu cumpana? Cine a cercetat Duhul Domnului, si cine L-a luminat cu sfaturile lui? Cu cine S-a sfatuit El, ca sa ia invatatura! Cine L-a invatat cararea dreptatii? Cine L-a invatat intelepciunea, si I-a facut cunoscut calea priceperii! Iata, neamurile sunt ca o picatura de apa din vadra, sunt ca praful pe o cumpana; El ridica ostroavele ca un bob de nisip. Isaia 40

Gandeste-te la Dumnezeu. Respira-i Numele, cum ne indemna cineva. Cunoaste-i maretia. Gandeste-te la cel mai uimitor peisaj pe care l-ai vazut vreodata. Cum ti-a umplut inima de frumusete, de uimire. Dumnezeu este mai glorios. Gandeste-te la apele de Pamant, la intinderea lor. La muntii inalti. La pasari si animale, la pestii marilor. Dumnezeu le-a creat pe toate. La insectele mici si viata pe care nici macar nu poti sa o vezi dar care este peste tot in jurul tau. E Dumnezeu care le patrunde pe toate.

Gandeste-te la imensitatea universului cunoscut. Cat de mare e Dumnezeu. Cat de frumos si infinit.

Gandeste-te la Hristos… Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat.

Si-a petrecut viata intr-o tara mica, a murit tanar pe-o cruce rastignit de romani, dar a schimbat istoria omenirii ca nimeni altul.

Nu te poti indoi de realitatea istorica a existentei Sale. E dovedita nu numai Continue reading

Condamnaţi la fericire!

Am vazut aseară, 23 August, pe TVR1 un film documentar „Condamnaţi la fericire: Experimentul comunist în România”, în regia lui Dinu Tănase, documentar scris şi prezentat de Vladimir Tismăneanu.

Prezenta domnul Tismăneanu istoria unui regim în diferitele sale ipostaze, de la Ana Pauker şi Gheorghe Gheorgiu-Dej la Ceauşescu. Imaginile necenzurate, perspectiva pe care sistemul dorea s-o transmită, manipularea, servilismul faţă de ruşi ( a fost amintit si textul sadoveanian „Lumina vine de la Răsarit!” ), linguşeala faţă de orice/oricine straluceşte din Occident, lagărul de la Sighet, Gulagul românesc, mi-au vorbit şi amintit de ceea ce părinţii noştri doar povesteau în frânturi.

Dictatura, mecanismul diabolic de represiune, teroarea în masa, ideologia urii de clasă, a urii faţă de fiinţă şi demnitatea umana, exacerbarea propagandei anticreştine şi au xenofobiei, interzicerea cugetului liber, a dreptului de asociere, a liberei iniţiative, exterminarea şi marginalizarea intelectualităţii, lichidarea proprietăţilor private, confiscarea bunurilor materiale ale ţăranilor şi colectivizarea satului, prigoana împotriva Bisericii şi a slujitorilor ei, închiderea, profanarea şi demolarea locaşurilor de cult etc. întrun cuvânt, toate acestea sunt câteva din trăsăturile „fericirii” de altădată, COMUNISMUL!

Ce mă irită cel mai mult sunt indivizii pe care de multe ori îi aud afirmând… „Era mai bine pe vremea comunismului!” Nu prietene, nu era! E suficient sa priveşti un filmuleţ de genul ăsta pentru a-ţi stimula memoria.

Asta credeau şi altădată evreii care îl respingeau pe Dumnezeu din treburile lor. Rătăcind prin deşert şi uitând de biciurile supraveghetorilor, evreii s-au întrebat şi ei: „De ce oare n-am rămas să murim în Egipt?” Pentru ei, acelea erau vremurile bune de odinioară. Câteva secole mai târziu, în exil, urmaşii lor se întrebau: „Cum să cântam cântările Domnului pe un pământ străin?” Gândurile lor se îndreptau spre Ierusalim şi apoi spre vremurile bune de altădată. Şi aşa trăiesc unii în trecut şi nu se încred în Dumnezeu pentru prezent.

Deşi este corect şi drept să ne întoarcem înapoi şi să-i multumim lui Dumnezeu pentru îndurările revărsate peste noi chiar şi în acele vremuri, Hristos este Cel care merge înaintea noastră şi împreună cu noi în călătoria pe care o parcurgem în prezent. Şi chiar dacă este greu, este criză, chiar dacă sunt atâtea lipsuri, Hristos este împreuna cu noi şi nu ne va dezamăgi.

Poate că prezentul nu e atât de frumos. Fără Dumnezeu însă este îngrozitor! Şi fără Dumnezeu e normal ca umbrele sfăşietoare ale trecutului să treacă drept oaze de apă în deşert. În scurt timp îţi vei da seama că e doar o iluzie. Fata Morgana.

“Încrede-te în Domnul (astăzi) din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările!” Prov. 3:5-6

Procesul istoriei. Dumnezeu judecat de om.

procesul-lui-isus1

La 25 decembrie 1989, se consuma cel mai mare proces din istoria contemporana a Romaniei, un proces ce s-a lasat cu democratie. Era procesul lui Nicolae si a Elenei Ceausescu. Inculpatii se aflau in acel moment, asa cum declara judecatorul acestui proces , in fata unui tribunal al poporului ce judeca dupa o noua lege adopata de catre Consiliul Frontului Salvarii Nationale.

Dupa un proces nedrept, dupa parerea raposatului, dupa o sentinta transanta, acestia au fost condusi impreuna spre moarte. La scurt timp dupa executie, pe postul national de televiziune, s-a citit un comunicat in care se aratau capetele de acuzare printre care se numarau genocidul savarsit de ei, peste 60.000 de victime; subminarea puterii de stat; distrugere de bunuri, avarierea unor cladiri, explozii in oras, incercarea de a fugi din tara etc.

Acesta este cel mai mare proces din istoria contemporana a Romaniei.

Cu alt prilej un manunchi de dantologi, eminenti juristi si istorici din Italia, Germania si Franţa – au redeschis, intr-un cadru solemn, in aprilie 1966, procesul lui Dante Aligheri, autorul capodoperei„Divina Comedie”. Acesta este un alt mare proces care a facut valva in epoca, dar care, dupa veacuri, inca crea stupoare.

Doua mii de persoane s-au adunat in 66 pentru a asculta cuvantul autorizat al dantologilor despre faptele pentru care fusese de doua ori condamnat la moarte cel mai de seama poet al Italiei.

Apararea afirma atunci ca n-au recunoscut in omul cu chipul supt si mersul garbocit, din multimea anonima a proscrisilor, pe Surghionitul fara vina, purtator de miraculoase mesaje perene. Dar istoria a validat gandirea sa si visul sau.

L-au condamnat ca rebel; si era un profet.

L-au izgonit din cetate;dar a avut ca patrie lumea.

Asupra capului sau in locul securii infame, a coborat in lumina timpurilor o coroana de glorie.

L-au achitat post-mortem in 1966 pe motiv ca geniul nu traieste numai in epoca sa, ci anticipeaza viitorul.

Acest proces a fost un unul care a rezistat secolelor fiind inca bine inradacinat in mintea multora.

Un alt proces celebru, foarte intiparit in constiinta unora, este procesul capitanului francez Alfred Dreyfus, acuzat de tradare in favoarea Germaniei. Un proces ce a starnit puternice controverse din secolul al 19-lea pana in secolul 20, si a avut un mare ecou, nu numai in Franta ci si in Europa. Acest proces a facut sa curga rauri de cerneala, iar lucrurile au fost lamurite dupa foarte mult timp, cand au fost publicare niste scrieri personale.

Un alt caz, transformat intr-un proces public al mass-mediei romanesti este cel al Elodiei si al lui Cioca.

Dintr-un banal caz de disparitie, s-a transformat intr-un amplu proces public. Un proces public, mediatizat, urmarit de o tara intreaga.

Dar, mai mult decat toate aceste procese care au starnit curiozitatea, care au fascinat si fascineaza minti luminate si mai putin luminate, exista un proces, un proces care nu numai ca a fost atat de dezbatut acum 2000 de ani dar si astazi vieti se topesc incercand sa stoarca cate ceva din ce s-a petrecut acolo. Nu este doar un proces, ci este Procesul Istoriei , un proces Continue reading