Posts Tagged ‘Institutul Teologic Baptist’

Pe lângă institut, de vreun an încoace, „s-au aşezat” câţiva chirigii interesanţi. S-a ridicat parcă peste noapte o magherniţă izolată cu cartoane, cu un fel de folie de plastic pe deasupra şi chiar un coteţ lângă, pentru un maidanez bătrân, ameţit şi tare  amărât. Atât de mult şi de repede s-au extins, încât, dacă n-ai fi locuit primprejur, cu siguranţă ai fi crezut c-au fost dintotdeauna prezenţi.

Cum necum, ne-am obişnuit cu ei. Am trecut noi cumva peste gălăgia şi surescitarea cu tămbălău din serile târzii de primăvară-vară, toamnă-iarnă. Uneori înjurăturile mai sunt acoperite noaptea, mai ales în week-end de muzica de la clubul satanist (aşa am impresia) „Stuf”, de vis-a-vis.

Am trecut şi peste grătarele lor urbane. În lipsa lemnului orice lucru care arde e bun. Bidoane, plastic, etc. Fumul şi mirosul… inconfundabile. Dacă a dat careva foc vreodată la un tomberon  lângă blocul tău, înţelegi ce vreau să spun.

Nu ştiu însă dacă administraţia a trecut de „furăciunile” de care a avut parte pe aici. De vreo câteva ori s-a furat grosolan. Nu-i incriminez pe chiriaşi. Totuşi, mai ştii… Mare-i ispita să nu te gandeşti la aşa ceva. În fine, cum spuneam…cel mai funny moment (pentru noi, studenţii cel puţin) şi ultimul dacă nu mă inşel, a fost în iarnă, de sărbători, când au fost sustraşi cârnaţii lăsaţi la afumat de către fr. T, administratorul. A fost prădată afumătoarea din spatele institutului. Uite cârnaţii, nu-s cârnaţii…

Dincolo de toate fenomenele cu care ne-am pricopsit de la aceştia, scena de azi m-a lăsat mască. Nu-mi venea să cred. Adică, coatele astea goale, care, vai de coteţul lor, n-au ce mânca (au ce bea totuşi), care trăiesc într-o sărăcie de nedescris… în loc să facă ceva, să se ridice, să-şi câştige pâinea, să muncească, nu ştiu…să facă ceva, orice, iată-i la soare, fără griji în Sion, în mijlocul mizeriei, în miezul zilei, jucând un pokeraş, o şeptică ceva…

Culmea sărăciei: să n-ai ce mânca, să n-ai o ţoală cum trebuie pe tine… da să-ţi ardă de jucat.

Pentru că sunteţi toţi teologi aici…Cine a fost primul avocat creştin?”, ne-a întrebat de dimineaţă la capelă Samuel B. Casey, Executive Vice President & General Counsel al Advocates International – Doing Justice with Compassion (Facând dreptate cu compasiune), o organizaţie internaţională ce sprijină creştinii din lumea întreagă în diferitele probleme legale cu care acestia se confruntă. Beni Lup l-a însoţit şi l-a tradus.

Cicero, mi-a venit în minte şi am dat curs acestui gând cu voce tare. Nu, n-a fost el. Apostolul Pavel a fost primul avocat creştin, a spus Sam. Da… Pavel a fost convertit în momentul în care se deplasa “cu scrisori (documente oficiale) către sinagogile din Damasc…pentru a închide pe cei ce aparţin Căii, atât bărbaţi cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. ”(Fapte 9:2). Acesta până una alta, fusese un învăţat în Lege, profesând în cadrul Curţii Supreme de Justiţie a Israelului. Chiar şi Domnul Isus este un avocat, pledând astăzi înaintea lui Dumnezeu, pentru noi, poporul Său.

Ne-a împărtăşit mărturia sa. Felul în care fusese un student de top într-o universitate de top din State,  lucrand apoi ca avocat la cea mai bună firmă de avocatură din ţară. Fusese un om tare mandru, întocmai ca si apostolul amintit. Tot Pavel, un baptist japonez i-l prezentase pentru prima oară pe Christos. Ştiţi cât de rar sunt aceştia? am fost întrebaţi.. Doar 10% din 1% din populaţia Japoniei sunt credincioşi baptişti. Pavel a avut o influenţă enormă asupra sa. De asemenea, după ce a terminat facultatea a lucrat la Curtea Supremă de Justiţie a Californiei. Unul din judecătorii de acolo era credincios. I-a spus la un moment dat, Sam, tu eşti un foarte bun cercetător. Îţi lipeşte însă ceva…nu ai un centru de moralitate. Ai nevoie de Christos. Prin Pavel, creştinul japonez şi prin judecătorul său, Sam s-a întors întrun final la Dumnezeu.

Îmi face plăcere să ascult astfel de relatări. Mă gandesc la felul în care Dumnezeu lucrează. Atât de diferit în cazul fiecăruia… Şi, mai mult, îmi aduc aminte de propria mea întoarcere la Christos. Grozav!

A vorbit apoi din Luca 10:25-27

Gânduri:  “Un învăţător al legii a întrebat pe Isus. Avocaţii nu răspund la întrebări. Ei doar pun întrebări. Întrebările ne umilesc, răspunsurile ne mândresc”.

“Atât iubeşti de mult pe cât iubeşti persoana pe care o iubeşti cel mai puţin”.

“Fă dreptate cu compasiune. Nu cu simpatie. Ci cu compasiune. Asta înseamnă a suferi împreună cu cel de lângă tine, împreună cu Biserica, împreună cu poporul. Fără compasiune nu poţi fi păstor.”

Avem anul acesta un “curs”. Teologia misiunii cu Mike Hein, un fel de principii biblice pentru  echiparea câştigătorilor de suflete şi a plantatorilor de biserici. Radu Oprea, pastor în Bis. Baptistă “Betania”, din str. Popa Rusu îl traduce. De fapt aş putea spune foarte bine că Radu ţine cursul, Big Mike fiind doar “cârligul”.

O parte faină  a cursului sunt întalnirile regulate din apartamentul său. Pizza, Coke, song and praises, prayer time… foarte tare! Însă cel mai interesant aspect este însă observarea mecanismului unui astfel de grup. Sunt un  partizan al structurării Bisericii in ”grupuri celulă”. O unealtă eficientă în evanghelizare, maturizare spirituala, echiparea sfinţilor…etc.

“Formarea grupurilor celulă în biserică a început odată cu biserica nou-testamentală descrisă în cartea Faptele Apostolilor. “Celulele” din biserică se întâlneau în casele oamenilor pentru închinare, părtăşie şi creşterea în noua lor credinţă, pentru a împărtăşi apropriatilor şi prietenilor vestea bună pe care o aflaseră.

În biologie celula desemnează un organism viu, în creştere, care se multiplică de mai multe ori. Principala diferenţă dintre un grup celulă şi un grup mic este aceea că un grup celula se multiplică, în timp ce un grup mic rămâne în general, acelaşi. Aceasta este o distincţie vitală. Poţi îndeplini multe tipuri de slujire într-un grup, dar dacă unul din scopurile grupului nu este de a creşte şi de a se multiplica în noi grupuri, el nu se poate numi grup celulă.

Fiecare grup celulă pune acentul pe:

  1. Evanghelizare;
  2. Învăţarea şi ucenicizarea credincioşilor;
  3. Formarea liderilor;
  4. Multiplicare, cu scopul de a îndeplini porunca lui Isus de a merge în toată lumea, pentru a face ucenici din toate neamurile.

Un frate de seamă al cultului baptist ne-a vizitat săptămâna asta. Am discutat despre baptiști, baptism etc. Am primit fiecare chiar și un „caiet” de predici. Iată câteva:

Femeia vindecată prin atingere. Luca 8:42b- 48

Ana- femeia care a fost înțepată. 1 Sam. 1:1- 19

Un mădular mic ce produce necazuri mari. Iacov 3: 1- 10

Ce să facem când se coc strugurii? Numeri 13: 17- 33

Soacra care are nevoie de Isus. Luca 4: 38- 44

Adormirea primului diacon. Fapte 7: 51-60

O noapte specială. Luca 2: 8- 14

Bonus:

Apostolul care a ratat sărbătoarea învierii. Ioan 20: 24- 29

1. Toma chiulangiul. v. 24

2. Toma mofturosul. v. 25

3. Toma curiosul. v. 26

4. Toma necredinciosul. v. 27

5. Toma bucurosul. v. 28

6. Toma credinciosul. v. 29

7. Toma curajosul- Ioan 11:16

p.s. ce titluri ați da voi pasajelor respective?

Tare m-am amuzat la examen astăzi. În general mi-au plăcut tare mult cursurile cu profesorii americani. Mark Cable (Hermeneutică), Donna Downes (Istoria misiunii),  Jim Dahl (Teologia Biblică a Vechiului Testament) aka. examenul de azi.

Cine este considerat în general „tatăl teologiei biblice moderne”?

Dacă n-aş fi citit cursul, n-aş fi avut prea multe de scris. Clar! Însă, la întrebarea cu pricina tot neamu’ (ca să nu zic altfel) ar fi putut răspunde. Alexandru Botoş, Sergiu Ionescu – sunt colegii mei.:) ; Ion Iliescu- deh…el e; George Washington- demnitarul cu pricina. Să le fi luat prin excludere şi tot făceam de-o ispravă.

Johann Philipp Gabler (1753-1826)

– În 1787 a propus o abordare nouă şi a făcut distincţia între teologia sistematică/dogmatică sau teologia ecleziastică şi teologia biblică.

– Susţinea faptul că teologia biblică are o sarcină descriptivă şi un aspect istoric.

– Susţinea că teologia sistematică are o sarcină constructivă şi un aspect didactic.

– El a propus ca teologia biblică să fie o pregătire pentru teologia sistematică.

– A fost făcută o separare între istorie şi teologie.

– Nu a scris niciodată o teologie biblică, totuşi a influenţat-o foarte mult.

itbA început școala…

Mi-am propus anul acesta să mai scriu câte ceva din experiențele mele de la Seminar. Asta, în virtutea retrăirii sentimentelor ce le-au însoțit.

De pildă ieri.  La timpul de capelă, înainte de a-l introduce pe Peter Rong,  pe care l-am mentionat și AICI, fr. Talpos ne amintea în treacăt faptul că ITB-ul ar fi pe un onorabil loc 19 printre facultățile din Universitatea București. Nu știu cât de onorabil este locul ăsta. Se prea poate să fie. Dânsul așa preciza. Totuși, ce este mai important este dorința fratelui de a urca în acest top, lucru posibil, după cum menționa, prin dovedirea de caracter și spiritualitate.

Peter a predicat apoi din Isaia 6. Câteva din cuvintele sale sunau cam așa:

„Dormiți?!? Să nu dormiți! Sunteți soldați ai Domnului Isus!”,”Aveți o chemare specială. Folosiți-o spre slava lui Dumnezeu. Dacă sunteți sfinți puteți face o diferența”, „Este vremea să (mai mult…)

ITB Dupa examenul de BAC …se numara bobocii. Institutul Teologic Baptist din Bucuresti poate fi o optiune viabila pentru tine daca ai ganduri serioase in a intra in paine, cum spun fratii, pe ogorul Evangheliei.