Posts Tagged ‘inchisoare’

gropileGen. 37:20 Veniţi acum să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi;

L-au aruncat pe Iosif într-o groapă și l-ar fi lăsat să moară. Era perfect. Nu ar fi murit direct de mâinile lor, murea de deshidratare. Este scos însă mai apoi și vândut iar 20 de ani mai târziu când foametea a venit frații lui vor mărturisi.

Gen. 42:21 „Da, am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea sufletului lui când ne ruga şi nu l-am ascultat

Fratele lor era legat și ei mâncau liniștiți deasupra. Îl disprețuiau. Il vroiau mort.

Nu cred că s-a gândit vreodată Iosif să se îmbrace bine pentru că tocmai urmează să fie aruncat într-o groapă. Evenimentele l-au prins nepregătit, pe nepusă masă. Au venit din senin, pe neașteptate.

Dar așa vin și în viața noastră zilele rele. Durerea, necazul, suferința nu bat la ușa mai întâi, nici nu se prezintă și nici nu îți dau un ragaz de trei zile să te pregătești spiritual, emoțional, fizic.

Nu, gropile vin așa, deodată. Într-o zi am ieșit de la lucru și m-am îndreptat spre mașină. Parcam pe strada principală, pe A40, în Londra. 3 benzi. Trafic serios. Am trecut pe lângă o familie cu copii mici. Luau ceva din mașina personală. M-am urcat în a mea și vroiam să-mi pun ceva muzică. Ei erau chiar în fața mea, mașina era parcata acolo. Eram cu ochii în jos și brusc mi i-am ridicat atunci când am auzit un țipăt puternic, disperat. Am văzut o mamă țipând, alergând, ca o leoiacă îndreptându-se spre stradă și în ultima clipă smulgându-și băiețelul de vreo 3 anișori din drumul sau direct inspre mașinile în mers de pe prima bandă. O clipă mica, foarte mică de neatenție și copilașul a luat-o înspre stradă. Câtă afecțiune și cum îl mai strângea și-l iubea. Și cum s-au mai îmbrățișat părinții și copiii acolo în stradă. Putea fi o mare tragedie, așa, dintr-o dată.

Afacerea îți dă faliment. Un angajat te fura. Bunicii mei au avut un magazin. Au pierdut tot pentru că au fost furați de vre-o 2 vânzătoare pe care le-au avut și în care își puseseră toată încrederea. Soțul sau soția te înșeală. Dintr-o dată se întâmpla. Nimic nu te-a pregătit pentru asta. Vii de la spital și testele îți sunt pozitive. Cancer. Îți pierzi jobul. Ești abandonat, abuzată. Groapă. Durere. Suferință. Unii când trec prin astfel de gropi, nu-și mai revin vreodată. Rămân traumatizați. Paralizați.

Povestea lui Iosif însă devine și mai dificilă. O poveste iudaică vorbește că frații ar fi asmuțit și câinii pe el. Bătut. Abandonat. Vândut. Sclavie. Lucruri mincinoase apoi în casa lui Potifar. Inchisoare.

Psalmul 105:18 I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare

O viața plină de durere. 20 și ceva de ani. Fratele Wurmbrand spunea: Eu am făcut 14 ani de închisoare în comunism. O nimica toată. 14 ani. Imaginează-ți, alții au suferit 40,50 ani în închisori. Alții mor pentru Hristos acum, în timp ce vorbim.

Și totuși nu a renunțat. Nu amărăciune, nu ură, nu împietrire. Nu numai că a supraviețuit, Iosif a înflorit în suferință, în încercări. Promovat în casa lui Potifar, în inchisoare și Faraon, un fel de Obama al zilelor noastre, îl face prim-ministru. Al doilea cel mai puternic om al generației sale.

E vre-un secret? Sunt ceva pași de urmat? O rețetă a succesului? Da. Dumnezeu.

20 si ceva de ani mai târziu, Iosif e cel tare și fratii săi cei slabi. S-au temut că își va regla conturile și că vor fi aruncați și ei într-o groapă. Însă nu a făcut-o.

Gen. 50:19-21 Iosif le-a zis: „Fiţi fără teamă; căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr. Fiţi, dar, fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri.” Şi i-a mângâiat şi le-a îmbărbătat inimile.

Fără cuvinte!

Extraordinar cum Dumnezeu răscumpără fiecare situație.

John Bunyan, marele predicator baptist din sec. 17 a fost aruncat în închisoare aici în Anglia pentru că predica Evanghelia fără autorizație. A stat 12 ani în închisoare pentru că nu a putut să promită judecătorului că nu v-a mai predica Evanghelia dacă va fi eliberat. Ar fi putut deveni descurajat de atâta timp petrecut acolo, însă Bunyan l-a avut pe Dumnezeu. În timp ce era acolo avea o bancă cu 3 picioare. A rupt unul și și-a făcut un fluier cu care cânta cântările Evangheliei. În închisoare a scris Călătoria creștinului, o alegorie la viața de credință, cea mai bine vândută carte dupa Biblie din istorie. John Bunyan putea să renunțe. Însă în luptele sale, l-a glorificat pe Dumnezeu. A rămas cu Dumnezeu. Și Dumnezeu a fost cu el, așa cum a fost și cu Iosif. (mai mult…)

Dacă s-ar fi scris numai câteva rânduri despre umblarea fiecărui sfânt cu Dumnezeu, vorba apostolului Ioan, “cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi încăput cărţile scrise”(Ioan 21:25). Mai mult, despre cei ce s-a scris, s-a scris prea puţin comparativ cu ceea ce au trăit cu El. O mare parte a vieţii si umblării cu Christos a oamenilor pe care astăzi îi omagiem nu o cunoaştem. Avem parte numai de frânturi din trăirile lor. Frânturi scrise pentru ca noi să ajungem să credem că este mult, mult mai mult în această experienţă cu Dumnezeu.

De pildă, sunt absolut convins că nu mulţi stiu cine este Corrie ten Boom. Şi, mai puţini ştiu următoarea relatare din viaţa ei pe care am găsit-o în Surprins de Vocea lui Dumnezeu, de Dr. Jack Deere.

Corrie ten Boom a fost o creştină pioasă din Olanda pe care naziştii au trimis-o într-un lagăr de concentrare pentru faptul că îi protejase pe evrei.

“După ce ea şi sora ei au fost întemniţate, Corrie a reuşit să primească o sticluţă de vitamine lichide. Minunea a fost că vitaminele nu se terminau. Corrie a spus:

Nu părea deloc posibil ca dintr-o sticluţă atât de mică să poţi lua atât de multe doze pe zi. Acum, pe lângă Betsie, alţi doisprezece din celula noastră primeau doza.

Instinctul meu era întotdeauna să o păzesc- Betsie slăbea atât de mult! Însă mai erau şi alţi bolnavi. Era greu să spui nu ochilor care ardeau din cauza febrei, mâinilor care tremurau de frig. Am încercat să o economisesc doar pentru cei foarte slabi- însă şi aceştia au ajuns să fie curând cinsprezece, douăzeci, douăzeci şi cinci…

Totuşi, de fiecare dată când înclinam sticluţa, la vârful dopului apărea o picătură. Aşa ceva era imposibil! Am ţinut-o în faţa luminii, încercând să văd cât de mult mai era înăuntru, însă sticla întunecată, maronie, era prea groasă ca să văd prin ea.

„A fost o femeie în Biblie”, a spus Betsie, „al cărei vas de ulei se umplea mereu”. Am deschis Biblia la cartea Împăraţilor, la istoria văduvei sărace din Sarepta Sidonului care i-a dat lui Ilie o încăprere din casa ei: „Făina din oală n-a scăzut şi untdelemnul din ulcior nu s-a împuţinat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.”

Ei bine, dar asemenea lucruri minunate se (mai mult…)

Am petrecut o după-amiază în compania lor. Oameni la casa lor, cu familie, copii, un loc de muncă cinstit.

Puşcăria nu le-a schimbat comportamentul. Nici n-ar fi putut. Din închisorile din România cineva nu iese mai bun. Dimpotrivă.

Leonard a devenit mai „tehnic” între gratii. Totuşi, din proxenet, hoţ, tâlhar el este astăzi un om nou, schimbat, transformat. A insistat să merg să iau masa cu el după serviciul de dimineaţă la Ploieşti. L-am ascultat cu interes povestindu-mi despre zilele de odinioară. Nu mă satur să ascult astfel de oameni.

M-a prezentat şi lui Iustin. 13 ani de închisoare, pe bucăţi. În Germania, Grecia… le cunoastea pe majoritatea, îi cunoştea pe toţi. Era şef în închisoare. Nimeni nu comenta. De obicei, indivizii de teapa aceasta se cunosc bine şi se întâlnesc destul de des… în curte, între ziduri. Puţini vor muri de bătrâneţe, asta dacă au şansa de lua o condamnare mare.

Ambii au simţit bocancii jandarmilor în coastele lor, au fost tăiaţi, bătuţi până la epuizare,…insă ambii, la un moment dat s-au întâlnit cu Christos.

Iustin a devenit poet. Cine ar fi crezut … ? Leonard e o minune pentru fraţii săi. Oameni transformaţi, deosebiţi, fericiţi.

Iata o poezie de-a lui Iustin. I-am citit mai multe. Avea (mai mult…)

richard-wurmbrand

– Fiindca de curand am participat la „Centenarul Richard Wurmbrand” (apropo, un eveniment reusit) consider potrivit un post despre cel care a avut o influenta atat de mare asupra vietii mele prin scrierile sale, precum si in vietile  atatora in cursul anilor. Propun o prezentare succinta a vietii sale din perspectiva Relatiilor Publice.-

Wilcox, în studiul său redă un articol din PRWeek publicat în 15 iulie 2002 care subliniază înca din titlu, „Cele mai mari campanii dintotdeauna” apoi argumentează în desfăsurarea acestuia faptul că în ultima jumatate a secolului XX, un numar de organizatii și cauze s-au folosit de metodele efective ale Relatiilor Publice obtinând mari rezultate vizibile. Printre acestea se numară campania de drepturi civile inițiată de Martin Luther King Jr., începuturile NASA, înțelegerea fenomenului SIDA și altele. Chiar dacă nu erau delimitate în mod exact ca făcând parte din sfera instituțională a relațiilor publice, aceste demersuri în domenii diferite și specifice și-au atins scopul influențând în mod direct publicul. Efortul lor de a influența nu numai opinii ci și comportamente a fost atins, găsindu-si loc astfel în sfera largă a istoriei campaniilor de relații publice.

Printre diferitele domenii specifice în care se semnalează activități ale relațiilor publice poate fi încadrat și cel al religiei. Pe lângă activitățile Sf. Apostol Pavel, apostolii, și mulți alții se mai pot cita de altfel și activitățile din 1622, a papei Grigorie al XV-lea ce a înființat Congregațio de propaganda fide, Congregația pentru Propaganda Credinței, care avea ca activitate misionarismul. De la numele acestei instituții s-a păstrat cuvântul propagandă. În 1351, John Wycliffe a ceru reforma Bisericii Catolice și, mai ales, traducerea în engleză a Bibliei, pentru ca un numar mai mare de oameni să aibă acces direct la Cuvantul Domnului. Wycliffe și-a elaborat campania chiar pentru oamenii de rând, cărora le-a vorbit pe străzi și în locuri publice. Deși era interzis, (mai mult…)