Posts Tagged ‘ilustratii’

More Audio Sermon Illustrations HERE.

More Audio Sermon Illustrations HERE.

Uneori este dificil să înțelegi anumite pasaje din Scriptură. Devine și mai greoi când trebuie să le comunici pentru a fi înțelese. Binențeles, Duhul Sfânt luminează și deschide inima ascultătorilor însă nu desconsider pregătirea și efortul personal.

Ilustrațiile joacă un rol vital în comunicarea și receptarea adevărului. Dumnezeu i-a spus lui Noe să „facă corăbiei o fereastră, sus”. Ilustrațiile, în sensul ăsta, sunt ferestre, vorba lui Spurgeon. S-ar putea să bagi în ceață oamenii cu definiții și explicații teologice însă ilustrațiile inserate potrivit aduc limpezime și practicabilitate mesajului. Vor aduce prospețime și vor face ca aerul sa circule în expunerea ta .

Pe de altă parte, poți să aduci pagube textului cu o ilustrație nepotrivită. Îmi aduc aminte de predicile semestriale de la institut. Poți auzi multe perle homiletice dacă ai răbdare să asculți. Și eu am folosit multe ilustrații ciudate. Domnul cu mila. De aceea și critica după, pentru a învața.

O astfel de ilustrație dintr-o predică mi-a ramas în minte.

Colegul nostru vorbea din Cor 3:12, 13, descriind ce înseamnă să clădești pe Temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie și că lucrarea fiecăruia va fi dată pe față în ziua Domnului. A fost însa neinspirat. A folosit (mai mult…)

Legea vs. Harul.

Posted: 16/04/2009 in "Ferestre" CRESTINE
Etichete:, , , ,

harul-lui-dumnezeu

 

 

 

 

 

 

1. Legea ne desparte, ne indeparteaza si ne izoleaza de Dumnezeu.
Harul ne apropie de Dumnezeu, ne uneste cu El si ne alipeste la El.

2. Legea ne obliga sa privim la noi insine.
Harul ne indeamna sa privim la Dumnezeu.

3. Legea ne obliga sa recunoastem ca suntem neputinciosi si neajutorati.
Harul ne face sa ne incredem in ceea ce Dumnezeu poate si este dispus sa faca.

4. Legea ne face preocupati de sine.
Harul ne preocupa cu Dumnezeu.

5. Legea ne arata ca suntem pacatosi, nelegiuiti si pierduti.
Harul ne descopera ca Dumnezeu este plin de indurare si de o dragoste salvatoare.

6. Legea iti spune: FA!
Harul iti spune: FACUT!

7. Legea ne ofera neliniste, insatisfactie, nesiguranta.
Harul ne ofera incheiere, odihna si siguranta.

8. Legea ne spune sa ne temem.
Harul ne spune sa nadajduim.

9. Legea ne osandeste si pretinde pedepsa, fara mila.
Harul aduce mantuire si ofera indurare.

10. Legea se asteapta la perfectiune din partea noastra.
Harul ne ofera perfectiunea lui Hristos in schimbul imperfectiunii noastre.


     La fel cum uleiul nu se amesteca cu apa tot asa nici harul lui Dumnezeu nu se poate amesteca cu Legea. Nu incercati sa o faceti! Dupa cum ne-o demonstreaza realitatea peisajului nostru religios, dintr-o astfel de combinatie s-au nascut “monstrii”!! ( Dale Ratzlaff)

biscuitiIntr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti.

S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa el si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.

Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.

Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: “Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?”

Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare.

A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si… spre marea ei surprindere a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine.
A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul… El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios.

MORALA:

Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva? Ar fi mai bine ca inainte sa ne grabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie in jur… si mai ales in sufletul nostru!

lumanare-arzatoare

M-ati aprins si vă uitaţi gânditori la lumina mea.
Simţiţi bucurie în suflet? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând, am devenit mai mică. De fapt eu am doar două posibilităţi:

Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.

A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă dăruiesc chiar pe mine însumi. Asta e mult mai frumos decât să rămân rece şi fără rost.

Şi voi, oamenii, sunteţi la fel. Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţi lumină şi căldură, atunci aveţi un sens. Pentru asta trebuie să daţi ceva: iubirea, adevărul, bucuria, încrederea şi dorurile pe care le purtaţi în inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici. Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină.

Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteţi ca o lumânare aprinsă. Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puţin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina şi căldura sunt mai puternice. Şi la voi oamenii e tot aşa, “împreună luminaţi mai mult”.

creion1Copilul îsi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întreba:

– Scrii o poveste care ni s-a întâmplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?

Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:

– E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, când vei fi mare.

Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta.

– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut în viata mea!
– Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusesti sa le mentii, vei fi totdeauna un om care traieste în buna pace cu lumea.

Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mâna care ne conduce pasii. Pe aceasta mâna o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.

A doua calitate: din când în când trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta înseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pâna la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa întelegi ca a corecta un lucru nu înseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat e faptul ca ne mentinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngrijeste-te de ce se întâmpla înlauntrul tau.

Si, în sfârsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea ce faci în viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa încerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

 

interviu-cu-dumnezeu – Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
– Dacă ai timp… i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.
– Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
– Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a răspuns:

– Faptul că:

* se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească… iar apoi tânjesc să fie copii
* îşi pierd sănătatea pentru a face bani… iar apoi îţi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea,
* se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul,
* trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.

Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat:
– Ca părinte, care ar fi căteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copii tăi?
– Să înveţe că:

* durează doar căteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc… şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece,
* un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin,
* există oameni care îi iubesc dar, pur şi simplu, încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele,
* doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit,
* nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să ierte pe ei înşişi.

– Mulţumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
– Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.

 

Stii vorba ceea,… si in caruta si in teleguta, reflectarea clara a spiritului romanesc de provincie, preluat insa la scara larga in frumoasa noastra societate. Un concept cunoscut mai degraba la nivel practic, de catre omul obisnuit, avid dupa mai mult.

Mai mult-ul acesta nu e rau, atunci cand e directionat cum si unde trebuie. Insa, prea frecvent se aude astazi ca doar atunci cand vei avea mai multi bani, mai multa avere, mai multe lucruri, destula putere si prestigiu, mai multa recunoastere sociala, profesionala, doar atunci, vei putea fi fericit, implinit.

Sub iluzia asta oamenii isi cheltuiesc viata, gandindu-se ca trebuie sa le aiba pe toate, trebuie sa aiba mai mult, din ce in ce mai mult. Uita insa ca e diferenta mare intre a avea mai mult si a fi mai mult, si ca a fi, intotdeauna determina pe a avea, si nu invers.

Din pacate, numai la sfarsit, solzii cad, si vad deslusit ca aceasta nazuinta dupa nimic, aceasta goana dupa vant costa foate mult. Ba chiar, paradoxal, costul e tocmai propria fericire.

Alta optiune?

Imi vei arata cararea vietii; inaintea Fetei Tale Sunt bucurii nespuse, si desfatari vesnice in dreapta Ta. (Ps. 16:11)

Nu uita deci ,ca nu poti fi simultan cu fundu-n doua luntrii. Nu se poate. De ce? Pentru ca nu poti sa impaci si capra si varza. Alege deci! Capra sau Varza?

Vanatorii nativi din junglele din Africa au un mod interesant de a pune capcane maimutelor. Ei taie o bucata de cocos in doua, o curata, fac o gaura in una din parti atat de larga incat (mai mult…)

Evanghelistul britanic John Blanchard a zis odata: Acum ceva timp, pe un perete din New York un graffiti  anunta: „Dumnezeu e mort. Nietzsche.” Sub aceste cuvinte a fost adaugat, „Nietzsche e mort. Dumnezeu”

Exista o povestioara spusa de marele actor englez Macready. Un predicator eminent i-a spus odata: “As vrea sa-mi explici ceva.” “Ce anume? Nu stiu daca pot explica ceva unui predicator.”

“Care e diferenta dintre mine si tine? Tu apari inaintea multimii noapte de noapte cu fictiune, si multimile vin oriunde mergi tu. Eu predic adevarul esential si neschimbabil, si multimile nu ma urmeaza deloc.”

Raspunsul lui Macready a fost urmatorul: “Ei, pai asta e destul de simplu. Pot sa-ti spun diferenta dintre noi. Eu imi prezint fictiunea de parca ar fi adevar; tu iti prezinti adevarul de parca ar fi fictiune.”

Soren Kirkegaard, filozoful danez din secolul al 19-lea, are o ilustratie despre un oras in care traiau numai rate.

In fiecare duminica, ratele mergeau leganandu-se dintr-o parte in alta de la casa lor, pana la strada principala, la biserica lor. Ele intrau leganandu-se, balabanindu-se in biserica si se asezau pe locurile lor. Corul de rate leganandu-se se aseza pe locurile lor iar indata rata slujitoare apare in fata si deschide biblia pentru rate.

El le citeste…”Ratelor! Dumnezeu v-a dat aripi! Cu aceste aripi puteti zbura! Cu aceste aripi va puteti ridica spre cer si puteti plana ca vulturii. Nici nu perete nu va poate ingradi. Nici un gard nu va poate impiedica. Aveti aripi! Dumnezeu v-a dat aripi ca sa zburati ca pasarile.

Si toate ratele au inceput sa strige „Amin!” si toate, dupa ce s-a terminta serviciul s-au indreptat spre casele lor, balabanindu-se, leganandu-se intr-o parte si-n alta.