Posts Tagged ‘har’

Doamne, mărturisesc că nu sunt ceea ce trebuie să fiu, nu sunt ceea ce vreau să fiu, nu sunt ceea ce voi fi. Dar, prin harul Tău sunt ceea ce sunt și nu sunt ceea ce odată obișnuiam să fiu.

Amin!

L-am ascultat de multe ori pe Mark Driscoll, fondatorul bisericii Mars Hill, plantata in urma cu 18 ani. Am fost destul de surprins de scandalul de acolo, insa interesant este ca Biserica nu i-a cerut sa demisioneze. El s-a retras pentru sase saptamani si se afla in investigatii.
Biserica a facut recent urmatoarea declaratie cu privire la comportamentul sau:
„Am tras concluzia ca pastorul Mark a fost uneori vinovat de aroganta, a raspuns conflictului printr-un temperament aprig si vorbire aspra, conducand staff-ul si liderii bisericii intr-o maniera despotica”.
„Chiar daca credem ca Mark are nevoie sa-si rezolve aceste parti din viata si slujirea sa, nu credem ca este descalificat din slujirea pastorala.”
„Pastorul Mark nu a fost acuzat vreodata de imoralitate, ilegalitate sau erezie. Majoritatea acuzatiilor implica atitudini si comportament reflectate in stilul sau despotic de conducere.”
„Am gasit ca unele din acuzatiile impotriva pastorului Mark sunt total nedrepte si neadevarate.”
„Alte acuzatii au fost adresate chiar de Mark, in privat sau public. Intradevar, s-a marturisit public si si-a cerut scuze pentru un numar de acuzatii, unele dintre ele, intamplandu-se acum 14 ani.”

Mai jos gasiti parti din Scrisoarea lui Mark Driscoll catre Mars Hill: (mai mult…)

     Dumnezeu doreste sa te ierte. In Isus, El a facut totul pentru ca aceasta sa fie posibila. Insa iertarea trebuie primita si acceptata. J. MacDonald ofera o ilustratie extrem de sugestiva in directia asta, in cartea sa, Fascinat de maretia lui Dumnezeu.

     In 1826, doi barbati, cu numele de familie Porter si Wilson, au fost condamnati la spanzuratoare pentru ca au jefuit Serviciul Postal al Statelor Unite. Porter a fost spanzurat primul in iulie 1830. Trei saptamani mai tarziu, presedintele Andrew Jackson l-a iertat pe Wilson, cel de-al doilea faptas. Pedeapsa cu moartea a fost anulata.
     Apoi s-a intamplat lucrul cel mai ciudat cu putinta. Wilson a refuzat iertarea. „Nu vreau sa fiu iertat.” Ce bizar! Intreg sistemul juridic a fost aruncat intr-o mare confuzie. „Ce ne facem? Presedintele l-a iertat si el nu vrea iertarea.” Solutionarea cazului a durat 3 ani. Cauza a ajuns sa fie judecata chiar de Curtea Suprema, unde judecatorul John Marshall a exprimat o opinie istorica referitoare la acceptarea sau respingerea iertarii. Iata ce a spus Curtea Suprema.
     „Iertarea este un act al harului care il absolva pe individul asupra caruia este pedeapsa legii. Iertarea este o fapta pentru validarea careia acordarea este esentiala. Acordarea nu este completa fara acceptare. Poate fi respinsa de persoana careia ii este adresata. Daca iertarea este respinsa, Curtea nu are nicio putere sa-l oblige sa o primeasca.”
(mai mult…)

Uşa

Posted: 08/08/2012 in video
Etichete:, , , , , , ,

[…] Si am mai invatat ceva. Aceea ca o sutana nu inseamna rabat la obligatiile unei moralitati fara cusur. Ca zicerea pe care o folosim de multe ori cu atata placere „Quod licet Jovis non licet bovis” nu se potriveste nici in acest caz. Ca pe masura ce esti mai sus, aria de indulgenta se ingusteaza. Ca aceleasi criterii de judecata sunt valabile, ba chiar mai aspre, pentru un chip care se vrea venerabil si cu har, decat pentru cel mai umil dintre pacatosi. […]

CrestinOrtodox.ro

Mantuirea mea este despre El

Cine s-ar uita la crucea lui Christos şi ar spune, “Treabă bună, Isus. Îmi pare rău că nu ai terminat-o, însă o sa iau eu frâiele.“?

Îndrăznim să punem la îndoiala încoronarea lucrării lui Dumnezeu? Îndrăznim să gândim că cerul are nevoie de ajutorul nostru pentru a ne mântui? Legalismul îl micşorează pe Dumnezeu şi în procesul acesta, încurcă lucrurile cu noi.

Pentru oricine doreşte să câştige cerul, Pavel întreabă, “cum va întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?… Unde este, deci, fericirea voastră?”(Galateni 4:9, 15).

Legalismul este lipsit de fericire pentru că legalismul este fără sfârşit. Întotdeauna este un alt curs de frecventat, persoană de învăţat, gură de hrănit. Deţinuţii încarceraţi în mântuire-proprie găsesc de lucru dar niciodată fericire. Cum ar putea? Ei nu ştiu niciodată când se termină. Legalismului i se scurge fericirea.

Harul, pe de altă parte, oferă pace. Creştinul se încrede într-o lucrare încheiată.

Harul oferă odihnă. Legalismul niciodata nu o face. Atunci de ce îl îmbrăţisăm? „Cine se încrede în inima lui este un nebun”(Proverbe 28:26). De ce ne încredem în noi înşine? De ce adăugăm la lucrarea încheiată a lui Dumnezeu?

Adevărul este că nu o facem. Dacă credem că o facem, am pierdut mesajul.[…]Mai mult pe Max Lucado Romania.

      Ii spun un bun venit si lui Betuel Vararu. Este colegul meu de catva timp aici la Seminar si impartasim aceeasi perspectiva teologica. Intocmai ca si Betu, am un respect deosebit pentru John Piper si felul in care acesta il prezinta pe Christos. Sa suferi! O favoare?!…raspunsul lui John Piper este ultimul post de pe blogul colegului meu.

John Piper

 

     „Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeți în El, ci și să pătimiți pentru El.”(Fil.1:29)

      Faptul că sunt copilul lui Dumnezeu prin Isus Hristos I se datorează doar Lui. O mărturisesc cu o convingere de nezdruncinat. Vechea cântare, În îndurarea Domnului cum am ajuns, nu stiu!, mi se potrivește de minune. Și vorbesc foarte serios. Nu sunt în apele mele lângă oameni care afirmă și se bat în piept că ei L-au ales pe Dumnezeu, ei au decis, ei au ajuns la concluzia că se merită făcut pasul acesta. Se bat oarecum în piept cu pocăința și credința lor, și, în ochii lor, decizia pe care ei au făcut-o, capătă o deosebită importanță. Nu exclud importanța ei, dar nici nu mă chinui s-o accentuez prea mult. Pericolul este să ridici pocăința și credința la rang de virtute personală. Și concluzia logică nu ne-ar conduce altundeva decât la câștigarea mântuirii prin efort propriu, și implicit, la mândrie. Adică, totuși.. sunt mai grozav ca ceilalți.. eu m-am pocăit, adică am ajuns la anumite concluzii în viața mea și.. mi-am dat seama că asta e calea și pe deasupra, eu cred.. păi alții nu sunt capabili de performanța asta.. și raționamentul ar putea continua până când ne-am da seama că nu suntem așa de răi ca alții. Sincer, mă interesesează mai mult ce stă în spatele acestei decizii. Pocăința și credința sunt condiții esențiale pentru a fi mântuit, dar Biblia mi-a descoperit că ele sunt un dar. De fapt versetul citat îmi spune că este un har să crezi, o favoare. Ceva ce îți este dat. Dacă înțeleg corect acest verset înseamnă că toată mândria mea, ascunsă bineînțeles, că pe aici am trecut și eu, s-a dus. Asta e ideea harului. Oricum, cei mai mulți nu îmbrățișează această realitate.

      Ce să mai spun de partea a doua a versetului, alt paradox, care presupune o provocare mult mai mare decât prima. Har, favoare, să suferi pentru El. Înțeleg că îți este dat să crezi, și să te bucuri de aceasta, mai ales dacă te găsești printre cei care cred, dar să consideri o favoare, un har să suferi pentru Hristos nu auzi prea des. Și totuși auzi de la apostolul Pavel în scrisoarea către Filipeni, scrisă, interesant, din închisoare. Acest verset, sincer, reprezintă o provocare pentru mine, dacă am de gând să iau în serios Cuvântul lui Dumnezeu.

      Teologia suferinței nu prea mai încape în premisele noastre posibile. Și totuși Biblia vorbește destul de des despre această temă. Domnul Isus Hristos spunea că nimeni nu începe să-și zidească un turn sau să înceapă un război până nu își face anumite calcule și socoteli (Luca 14:25-35), în contextul în care El vorbea despre felul în care ar trebui să fie un ucenic al Lui. Lepădarea de sine este un concept care încet, încet dispare chiar și din vocabularul predicatorilor. Se preferă ideea unei „evanghelii a prosperității”. Cauzele sunt diverse, dar problema esențială o reprezintă înțelegerea greșită a nașterii din nou, sau lipsa realității acesteia în viața creștinilor.

      Clipul pe care l-am postat are câteva răspunsuri zdruncinătoare în privința aceasta. Face parte dintr-o conferință susținută de Dr. John Piper pe tema suferinței. Titlul „You must suffer” spune mai mult decât l-aș putea descrie eu. Ideea centrală este că suferințele lui Hristos de acum 2000 de ani se văd cel mai bine când trecem noi prin suferință datorită Numelui Său. Aceasta este mărturia puternică cu privire la suferințele Lui. Nu are legătură cu faptul că noi trebuie să suferim pentru mântuirea noastră, pentru că oricum ar fi în zadar. Hristos a plătit prețul pentru păcatele noastre și a absorbit mânia lui Dumnezeu care ne era destinată nouă datorită păcatelor noastre, adică celor care ne-am pus încrederea în El și ne bazăm viața aceasta și cea veșnică pe El. Și punctul culminant al acestei expuneri este că un copil născut din Dumnezeu este plin de bucurie în mijlocul necazului. Cu alte cuvinte, el va ajunge să considere suferința pentru Numele Lui un har, un dar, o favoare. John Piper a avut și continuă să aibă un impact mare asupra tot mai multor creștini, atât din State, cât și din întreaga lume, datorită Evangheliei necompromise proclamată cât mai clar cu putință, într-o manieră simplă, dar nu simplistă. Clipul este doar în limba engleză. Vizionare plăcută!

Zeciuiala din zeciuiala.

Posted: 09/05/2009 in Fără categorie
Etichete:, , , , , , , , , ,

      De trei ani suntem colegi. Si-a tocit impreuna cu noi coatele pe bancile seminarului, aici, in Bucuresti, ba chiar si  rabdarea la curatat de cartofi, si de curand, a pasit cu entuziasm in spatiul virtual. Se numeste Dan Utina, e un mester in ale chitarii clasice si ma bucur ca colaboram spre gloria si slava Lui. Dane, iti urez un bun venit!  Dumnezeu sa te binecuvanteze!  

DarnicieAdaug ultimul mesaj postat de acesta, Zeciuiala din zeciuiala.

     ” Dupa aceea, Domnul i-a vorbit lui Moise: Sa le spui levitilor: Cand primiti zeciuiala de la israeliti,  pe care v-am dat-o de la ei ca parte a voastra, sa aduceti din ea o jertfa prin ridicare pentru Domnul, o zeciuiala din zeciuiala. ” 

      Printre instructiunile date de Dumnezeu catre leviti in  Numeri 18 se precizeaza si faptul ca acestia trebuiau ca din zeciuiala primita sa aduca la randul lor a zecea parte Domnului. Primind zeciuiala de la popor, levitii erau obligati sa respecte si ei aceeasi lege, dand a zecea parte din zeciuiala  primita preotilor, ca dar pentru Domnul.

Dincolo de a intra in detaliile legilor iudaice si de a stabili o regula pentru darnicia crestina, cred ca pasajul de fata ofera o lege de a-ti trai viata crestina si viata in general: sa fii constient de faptul ca ceea ce esti si ce ai nu iti apartine tie in primul rand, ci toate le avem de la Dumnezeu.  Poate fara sa vrem cu adevarat, de multe ori actionam si traim ca si cand lucrurile pe care le avem, pozitia de care ne bucuram ( insasi viata noastra ) se datoreaza inteligentei, abilitatilor si felului in care stim sa ne descurcam. Pavel ne atrage atentia: ” Caci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care sa nu-l fi primit? Si daca l-ai primit, de ce te lauzi ca si cum nu l-ai fi primit ? ” ( 1 Cor. 4:7 ). Nu-i asa ca ne regasim stilul de viata in aceste versete? Cum administram lucrurile pe care le avem ?  Atunci cand dam Domnului din ce avem, sa fim constienti de faptul ca dam din ceea ce ne-a oferit El. Asa vom putea da cu inima larga, fara prea multe pareri de rau, ne vom putea dezlipi de robia lucrurilor trecatoare, vom fi in stare sa oferim o mana de ajutor celor in nevoi, vom stii sa dam la saraci mai mult decat maruntisul de prin buzunar, vom ajunge la concluzia ca pamantul cu tot ce este pe el este al Domnului.

     M-am gandit la mine si mi-am dat seama ca nu privesc ca o zeciuiala ceea ce sunt si ceea ce posed. Da! Totul este o ceea ce altcineva mi-a dat, pentru a da la cineva ce n-are. Daca privesc lucrurile ca pe ceva ce-mi este oferit prin har, atunci voi putea continua aceasta lege: sa dau zeciuiala din zeciuiala.

      De „Lecrae” nu am auzit până când, nu demult, au fost promovați pe www.desiringgod.org de către binecunoscutul Dr. John Piper, pastor al bisericii baptiste Bethlehem din Minneapolis. Prediciile lui mi-au modelat oarecum gândirea teologică în ultima perioadă, accentul fiind pus pe gloria lui Dumnezeu, văzută și proclamată de către aleșii Săi,  în mijlocul tuturor circumstanțelor, chiar și în mijlocul suferințelor, sau chiar și atunci când „smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, și nu vor mai fi boi în grajduri…” chiar și atunci „tot mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele”(Hab. 3:17-18), o perspectivă profund biblică, calvinistă de altfel, care te eliberează te stresul unei vieți trăite în obținerea propriei dreptăți sau neprihăniri și îmbrățișarea neprihănirii oferite de Dumnezeu prin Fiul Său, Domnul Isus Hristos, bazată doar pe harul și mila lui Dumnezeu. Don’t waste your life de fapt, este o melodie realizata pe baza unei carti de-a lui John Piper, Nu-ti irosi viata!

     Nu obișnuiesc să ascult Hip-Hop, dar mesajul, semnat Lecrae,  m-a cucerit, să spun așa, prin profunzimea și abundența adevărurilor biblice care sunt exprimate prin melodiile lor.  Spuneam la un moment dat că ele conțin mai multă Evanghelie decât 100 de cântări corale de-ale noastre. Avem nevoie de astfel de oameni care să proclame curat Evanghelia lui Hristos acolo unde Dumnezeu i-a așezat, în stilul și cultura fiecăruia. Probabil majoritatea dintre noi avem prejudecăți atunci când vine vorba de anumite stiluri de muzică, însă pe măsură ce asculți Lecrae nu ai cum să nu observi că tipul ăsta are o pasiune și dorință de a prezenta o Evanghelie necompromisă anumitor categorii de oameni la care cei mulți nu le-ar acorda nicio șansă în materie de mântuire.  

     Mă rog ca Dumnezeu să schimbe mintea și inima noastră prin Duhul Lui, astfel încât să-L considerăm pe Hristos infinit mai valoros decât orice, pentru că El este mai valoros decât orice. Și atitudinea asta să fie văzută în stilul de muzică pe care îl preferăm, sau în locul unde Dumnezeu ne-a așezat pentru încă puțin timp. Totul pentru slava și harul Lui!

         -Betuel Vararu-

 

prin-harul-lui

Recomand “Prin harul si pentru slava Lui” de Thomas Nettles. Dr. Nettles este profesor de teologie istorica la seminarul Teologic Baptist de Sud, Luisville, Kentuky, SUA.

Am avut ocazia prin octombrie sa-l intalnesc la Brasov.  Am fost acolo impreuna cu colegii mei. Prof. Univ. Dr.  Talpos ne-a insotit la aceasta conferinta, chiar daca dr. Nettles are cu totul alte convingeri in privinta teologiei decat dansul. Am apreciat asta.

Dupa diversele prezentari pe care le-a facut, am avut ocazia sa discut cu el. Am fost intarit de cuvintele sale. M-a provocat atat pe mine cat si pe colegii mei sa ramanem alipiti de Scriptura, sa ramanem in adevarul central al Cuvantului lui Dumnezeu.

Sunt de aceeasi parere cu acesta atunci cand afirma ca cea mai pura prezentare biblica a Evangheliei pluteste pe apele doctrinelor harului. De asemenea, orice respingere a acestor doctrine, asa cum preciza Thomas Nettles, poarta cu sine seminte care genereaza pozitii neevanghelice.

Spurgeon este citat la un moment dat in carte, pentru a sublinia ca, „acceptarea fara rezerve a acestora (doctrinele harului), il pregateste pe om pentru lupta impotriva tuturor dusmanilor lui Dumnezeu:

Nu poti infrange un calvinist. Poate crezi ca poti, dar nu poti. (mai mult…)

Legea vs. Harul.

Posted: 16/04/2009 in "Ferestre" CRESTINE
Etichete:, , , ,

harul-lui-dumnezeu

 

 

 

 

 

 

1. Legea ne desparte, ne indeparteaza si ne izoleaza de Dumnezeu.
Harul ne apropie de Dumnezeu, ne uneste cu El si ne alipeste la El.

2. Legea ne obliga sa privim la noi insine.
Harul ne indeamna sa privim la Dumnezeu.

3. Legea ne obliga sa recunoastem ca suntem neputinciosi si neajutorati.
Harul ne face sa ne incredem in ceea ce Dumnezeu poate si este dispus sa faca.

4. Legea ne face preocupati de sine.
Harul ne preocupa cu Dumnezeu.

5. Legea ne arata ca suntem pacatosi, nelegiuiti si pierduti.
Harul ne descopera ca Dumnezeu este plin de indurare si de o dragoste salvatoare.

6. Legea iti spune: FA!
Harul iti spune: FACUT!

7. Legea ne ofera neliniste, insatisfactie, nesiguranta.
Harul ne ofera incheiere, odihna si siguranta.

8. Legea ne spune sa ne temem.
Harul ne spune sa nadajduim.

9. Legea ne osandeste si pretinde pedepsa, fara mila.
Harul aduce mantuire si ofera indurare.

10. Legea se asteapta la perfectiune din partea noastra.
Harul ne ofera perfectiunea lui Hristos in schimbul imperfectiunii noastre.


     La fel cum uleiul nu se amesteca cu apa tot asa nici harul lui Dumnezeu nu se poate amesteca cu Legea. Nu incercati sa o faceti! Dupa cum ne-o demonstreaza realitatea peisajului nostru religios, dintr-o astfel de combinatie s-au nascut “monstrii”!! ( Dale Ratzlaff)

 

 GAFEØ

 “Ce-ti mai face nevasta?” l-a intrebat cineva pe un prieten pe care nu-lØ mai vazuse de cativa ani de zile.
 “E in cer”, ii raspunse prietenul.
Ø

Ø “O, imi pare rau” spuse cel dintai, dar dandu-si seama ca nu se prea potriveste, se corecta: “Am vrut sa spun: “Imi pare bine”.
 Gafa era insa si mai mare,
Ø asa ca se corecta inca o data: “Am vrut sa spun: Sunt surprins!”

 Din politete, domnul isi scoase palaria, saluta si o intreba: “Ce va maiØ face sotul?” In timp ce vorbea insa, si-a amintit ca sotul ei murise de catava vreme, asa ca incerca sa o “dreaga”: “Tot mort, tot mort?”

 Va sa atraga atentia ascultatorilor, un predicator si-a inceput predicaØ catre detinutii unei inchisori citand textul: “Cum vom scapa noi …”

 Un predicator a venit la Biserica cu un bandaj pe obraz, explicand ca s-aØ taiat deoarece s-a gandit la predica in timp ce se barbirea. “Mai bine va gandeati la barbierit si taiati predica,” i-a replicat cineva.

 Un pastor demisionat mai mult cu forta, si-a ales ca text pentru mesajul deØ predare a stafetei, vorbele rostite de Avraam catre sjugi, cand pleca pe munte sa-l jertfeasca pe Isaac: “Ramaneti aici cu magarul …” (mai mult…)