Gesturi rare, de oameni mari

În cartea „In a Heartbeat“,  Leigh Anne și Sean Tuohy – cuplul portretizat în filmul „The Blind Side“ – împărtășește o poveste despre un program guvernamental ce acordă stagii tinerilor care au depășit vârsta pentru a beneficia în continuare de asistență din partea statului. Copiii care nu au fost adoptați și nu sunt calificați pentru a primi sprijinul de la stat.

Un senator a angajat un tânar de genul acesta. Într-o dimineață, senatorul a intrat în birou pentru o întâlnire și l-a văzut pe tânar deja acolo, reorganizând corespondența.

„Este grozav, corespondența asta nu a arătat vreodată mai bine. Ai facut o treabă foarte bună!“, a afirmat senatorul.

Câteva minute mai târziu, senatorul a văzut că stagiarul avea lacrimi pe față. El i-a spus: „Fiule, ești bine?”

„Da“, răspunse tânărul încet.

„Am spus ceva prin care te-am jignit?”

„Nu, domnule.”

„Ei bine, ce s-a întâmplat?“

„Pentru prima oară în viața mea, cineva mi-a spus că am făcut ceva bun.“, i-a răspuns el.

N-ar trebui să ne ia mult. Poate puțină empatie, un pic de atenție, un cuvânt bun, o apreciere, o privire caldă. Mici detalii, dar care pot avea un impact enorm în viețile celor din jurul nostru. Mai ales când gesturile astea sunt atât de rare în lumea noastră. Chiar și în familii ori printre prieteni.

Reclame

G – H.

 

 GAFEØ

 “Ce-ti mai face nevasta?” l-a intrebat cineva pe un prieten pe care nu-lØ mai vazuse de cativa ani de zile.
 “E in cer”, ii raspunse prietenul.
Ø

Ø “O, imi pare rau” spuse cel dintai, dar dandu-si seama ca nu se prea potriveste, se corecta: “Am vrut sa spun: “Imi pare bine”.
 Gafa era insa si mai mare,
Ø asa ca se corecta inca o data: “Am vrut sa spun: Sunt surprins!”

 Din politete, domnul isi scoase palaria, saluta si o intreba: “Ce va maiØ face sotul?” In timp ce vorbea insa, si-a amintit ca sotul ei murise de catava vreme, asa ca incerca sa o “dreaga”: “Tot mort, tot mort?”

 Va sa atraga atentia ascultatorilor, un predicator si-a inceput predicaØ catre detinutii unei inchisori citand textul: “Cum vom scapa noi …”

 Un predicator a venit la Biserica cu un bandaj pe obraz, explicand ca s-aØ taiat deoarece s-a gandit la predica in timp ce se barbirea. “Mai bine va gandeati la barbierit si taiati predica,” i-a replicat cineva.

 Un pastor demisionat mai mult cu forta, si-a ales ca text pentru mesajul deØ predare a stafetei, vorbele rostite de Avraam catre sjugi, cand pleca pe munte sa-l jertfeasca pe Isaac: “Ramaneti aici cu magarul …” Continuă lectura

Comunicarea

Multe căsnicii eşuează din cauza blocajelor de comunicare. Deşi vorbesc aceiaşi limbă, oamenii nu reuşesc întotdeauna să se înţeleagă.
Din propria experienţă fiecare din noi cunoaşte acest lucru. De cele mai multe ori probleme din cele mai banale provoacă discuţii incendiare soldate cu supărări şi reproşuri.
Cine nu ştie că la necaz se spun vorbe grele, care lasă urme în conştiinţa şi sentimentele celorlalţi. Aşa se întâmplă şi în familie, atunci când oamenii nu ştiu să comunice între ei. Pe acest drum merg, cu multă încăpăţânare, unii până se ajunge la nişte situaţii atât de tensionate, încărcate de ură, încât este preferabil divorţul. Comunicarea este un lucru vital în familie şi de aceea este necesar să cunoaştem unele reguli de comunicare eficientă.
Comunicarea inter-umană este un schimb de mesaje realizat între două sau mai multe persoane, sub diverse forme:
– oral
– scris
– mimică
– gesturi;
Folosind în acest scop:
– cuvinte
– expresii
– simboluri
Comunicare se poate realiza direct sau de la distanţă, dar în familie, de care ne ocupăm acum, comunicarea se realizează prin conversaţie discretă, nemijlocită, prin vorbire şi prin gesturi.

Prima regulă a reuşitei unei conversaţii este de a şti să asculţi, lăsându-l pe interlocutor să-şi expună până la capăt ideea, fără a fi întrerupt. Întreruperile, mai ales cele dese, îl fac pe vorbitor să-şi piardă firul vorbirii. În astfel de situaţii apar două tipuri de reacţii: cei timizi se pierd cu firea şi se inhibă, în timp ce colericii se enervează, devenind astfel parteneri incomozi în discuţie.

A doua regulă:
Respectă opinia interlocutorului. Este cunoscut faptul că nu totdeauna părerile celor care stau de vorbă despre anumite probleme corespund. Motivele neconcordanţelor de opinie sunt numeroase. Mai întâi, oamenii sunt foarte deosebiţi între ei ca personalităţi. Un renumit psiholog, Allport, afirmă că „nu există două fiinţe omeneşti care să aibă exact acelaşi potenţial de dezvoltare, mai ales dacă la toate aceste diferenţe genetice adăugăm diferenţele care se vor produce în cadrul mediului şi al experienţelor fiecărui muritor”.
După opinia lui Dobzhansky, numărul de combinaţii posibile este „cu mult mai mare decât numărul atomilor din întregul Univers”.
La aceste mari diferenţe de fel de a fi al oamenilor (de a vedea lucrurile, evenimentele, fenomenele etc.), se adaugă nivelul lor diferit de înţelegere (determinat la rândul său de nivelul de instruire şi cultură), interesele materiale şi spirituale, opiniile politice, convingerile religioase, sexul, educaţia şi multe altele. Un motiv în plus pentru a nu-i pretinde cuiva să fie neapărat de acord cu noi într-o anume chestiune.
Pentru a pune în evidenţă obstacolele care pot apărea în comunicarea dintre oameni şi cum pot fi ele depăşite vom propune spre a fi judecată următoarea afirmaţie: „Libertatea nu poate fi absolută; ea încetează acolo unde este afectată libertatea altei persoane”.
În majoritate covârşitoare, toţi cei cărora li s-a supus spre judecată această afirmaţie au fost în total acord. Concluzia specialiştilor în comunicarea inter-umană este următoarea: „Reacţia iniţială este aceea de a aprecia ceea ce vi s-a spus, din punctul dumneavoastră de vedere. Această tendinţă naturală de a judeca, aprecia, aproba sau dezaproba spusele altei persoane constituie un blocaj al comunicării dintre dumneavoastră şi persoana respectivă”.
Într-un timp s-a vehiculat mult afirmaţia „România este o ţară de handicapaţi”.
Această afirmaţie a stârnit o puternică stare emoţională deoarece a lezat pur şi simplu demnitatea naţională (pentru cei ce o au!).

Concluzia:
Cu cât sentimentele noastre sunt mai puternice, cu atât mai puţine sunt şansele de a realiza comunicarea”.
Există un mijloc de a depăşi acest obstacol în calea comunicării dintre persoane? Da! Şi iată cum:
„Să ascultaţi cu înţelegere, adică să încercaţi să priviţi ideea şi atitudinea celuilalt din punctul lui de vedere. Este ceea ce este cunoscut sub numele de înţelegere empatică: adică, să înţelegi persoana şi nu subiectul abordat de ea. Dacă veţi reuşi să ascultaţi lucrurile pe care vi le spune o persoană, dacă veţi înţelege cum îi apar acestea persoanei respective, dacă veţi sesiza ce semnificaţii personale au aceste lucruri pentru ea şi dacă veţi pricepe gradul de emoţie care le însoţeşte, atunci veţi putea uşura comunicarea cu acea persoană, realizând o înţelegere reciprocă”.

A treia regulă:
Încearcă să-l înţelegi pe interlocutor. Există însă şi momente de tensiune şi dispută într-o discuţie. În asemenea situaţii, stopaţi discuţia şi încercaţi, înainte de a răspunde, să re-expuneţi ideile şi sentimentele interlocutorului.
Cu alte cuvinte, înainte de a vă prezenta propriul punct de vedere, e necesar să încercaţi să asimilaţi cadrul de referinţă al interlocutorului, pentru a-i înţelege gândurile şi sentimentele, în aşa fel încât să la puteţi rezuma pentru el.
Înţelegând o altă persoană, pătrunzând în lumea sa interioară şi sesizând felul său de a vedea viaţa, încercând să emiteţi judecăţi de valoare din punctul său de vedere, apare însă riscul de a ne transforma pe noi înşine. Specialiştii susţin că majoritatea oamenilor se tem să-şi asume acest risc. Şi asta deoarece, atunci când emoţiile sunt foarte puternice e dificil să asimilezi cadrul de referinţă al altei persoane, se poate recurge la o a treia persoană; capabilă să lase la o parte propriile sentimente şi evaluări, ascultând cu bunăvoinţă fiecare persoană, clarificând ideile şi atitudinile fiecăruia.
Această a treia persoană, numită şi catalizator comprehensiv, este foarte eficace în familiile unde sunt rivalităţi şi stări conflictuale.

Favorizarea comunicării este posibilă şi dacă:
• se aleg cu grijă cuvintele şi expresiile folosite în conversaţie spre a nu da naştere la confuzii sau a-l „provoca” pe interlocutor;
• se foloseşte un limbaj cultivat, lipsit de durităţi şi flexibilităţi, de incriminări şi jigniri;
• se discută cu calm, argumentat, fără insinuări şi aluzii şi fără intenţia vădită de a-ţi impune părerea cu orice preţ;
• se mai şi cedează atunci când interlocutorul îţi dovedeşte, pe bază de argumente temeinice, că are dreptate.

Sfaturi pentru reuşita unei conversaţii
1. Dezarmaţi-vă partenerul nervos, încercând, ori de câte ori este posibil, să îi daţi dreptate. Nu uitaţi că o parte din afirmaţiile lui, chiar dacă sunt exagerate, ar putea fi adevărate.
2. Manifestaţi-vă pozitiv şi astfel el va înţelege că nu doriţi să luptaţi împotriva lui. Refuzaţi conflictul şi veţi putea controla mai bine situaţia.
3. Acordaţi-i o şansă pentru a-şi reconsidera o declaraţie dură, scuzându-vă că nu aţi înţeles ce a vrut să spună. Posibil ca afirmaţia să nu mai fie repetată şi discuţia se va calma.
4. Evitaţi discuţia în prezenţa altor persoane, sugerând ca aceasta să fie confidenţială.
5. Dacă, în final, nu aţi reuşit să vă calmaţi partenerul, încercaţi să vă retrageţi, motivând că vă este greu să continuaţi discuţia în astfel de condiţii. Astfel, îi veţi da ocazia să realizeze că a exagerat.

„Secretele” unei relaţii perfecte
Relaţiile dintre oameni, aidoma maşinilor, au nevoie să fie mereu reglate şi verificate. Totuşi, spre deosebire de maşini, o relaţie are nevoie de două mecanisme, cu funcţionare permanentă, pentru a-şi putea păstra condiţia optimă, o balanţă delicată între a da şi a lua: dacă dai prea mult, vei deveni lipsit de caracter; dacă iei prea mult, rişti să devii un monstru.
Pentru a avea o relaţie sănătoasă, fericită şi cât mai umană, este nevoie ca unele lucruri să fie verificate zilnic, altele săptămânal; în fiecare lună şi în fiecare an este nevoie de o revizuire amănunţită.
O relaţie „îngrijită” vă va oferi confortul căldurii şi siguranţei combinate cu toate bucuriile vieţii, spre care veţi avea cale deschisă.

Zilnic
Viaţa este grea: probleme legate de serviciu, banii, kilogramele în plus(o compensare nedorită…) etc. Poţi uita uşor că şi partenerul are, asemeni ţie, o viaţă dificilă. Încearcă să afli ce ai putea face pentru a i-o îndulci, sperând că şi el va face acelaşi lucru.
1. Despărţiţi-vă cu o mângâiere
Majoritatea dintre noi ne trezim dimineaţa prost dispuşi şi ne ridicăm împleticindu-ne din pat. Puneţi ceasul să sune cu cinci minute mai devreme şi începeţi ziua mângâind inima aproapelui dumneavoastră.

2. Păstraţi-vă calmul!
Aţi avut o zi grea şi doriţi cu nerăbdare să vă descărcaţi nervii. Aşteptaţi doar două minute înainte de a „năpusti” asupra partenerului. Acordaţi-vă câteva minute pentru a vă bucura unul de compania celuilalt: un cuvânt frumos, un gest amabil, o îmbrăţişare.
După toate problemele zilei, acasă este cineva care vă aşteaptă şi vă poate ajuta să uitaţi necazurile zilei. Numai după aceste momente, descărcaţi-vă sufletul de tot ce v-a împovărat peste zi.
3. Gândiţi!
Ce aţi putea face pentru a oferi partenerului o zi fericită? Chiar dacă locuiţi împreună, uneori aveţi impresia că vă aflaţi pe planete diferite. Folosiţi primele ore ale zilei, dimineaţa pentru a vă pune împreună temelia pe care veţi zidi până seara. Darurile, micile atenţii sunt minunate, dar de câte ori avem ocazia să le facem? Putem prepara desertul favorit când abia nu ajung banii de pâine? Şi până la urmă se banalizează şi acestea! Să cerem înţelepciune în dragoste şi vom avea pe alese reţete gratuite.
4. Renunţaţi la duşmănie
Urmăriţi ca, în fiecare zi să curăţiţi relaţia cu partenerul dumneavoastră de tot ce v-a supărat în acea zi. Faceţi aceasta de comun acord în fiecare seară înainte de a vă culca. Astfel, veţi începe o zi curată, proaspătă.

Săptămânal
Preocupaţi de programul de lucru prelungit, de multe ori veţi descoperi că săptămâna a trecut fără a simţi împreună cu partenerul dumneavoastră. Păstraţi-vă o rezervă de timp pentru a vă bucura de compania acestuia.
1. Pregătiţi o zi specială
Sunt zile grele şi viaţa împreună ni le arată care sunt acestea. Sunt perioade, când furaţi de alte probleme, constatăm o stare de vid afectiv. Sunt situaţii când îl simţim sau ne simţim cu un gol în suflet. Dacă nu avem nici de unele la îndemână pentru a pregăti o zi deosebită de celelalte special pentru partenerul nostru, putem „să pândim” o zi mai mohorâtă, ploioasă, friguroasă sau toridă şi când soţul (soţia) iese pe uşa de la serviciu să ne găsească zâmbitori să-l conducem în drumul spre casă. Cât costă o asemenea bucurie?
2. Spuneţi adevărul!
Adevărul este o legătură care se dezvoltă de îndată ce doi oameni ajung să se cunoască reciproc şi să împărtăşească experienţa încrederii unuia în celălalt. Oamenii cenzurează, resping sau neagă dezvăluirea adevărului pentru a se proteja de vulnerabilitate. Majoritatea cuplurilor reuşite petrec săptămânal câteva ore împreună pentru a-şi afla reciproc sentimentele, problemele şi grijile, pentru a scăpa de orice resentiment, teamă sau furie.

3. Oferiţi mici surprize
A lăsa un bilet partenerului atunci când nu ai avut timpul necesar pentru a-l întâlni suficient sau de loc şi a discuta este un mijloc simplu de exprimare a dragostei şi grijii ce i-o porţi.

Lunar
Reglarea zilnică şi săptămânală a relaţiei asigură baza comunicării şi preocupării reciproce. Verificarea şi reglarea lunară urmăresc ieşirea din rutină.
Un lucru foarte important este ca fiecare să poată petrece singur puţin timp, fără ca partenerul să se simtă neglijat. Fiecare cultivă nobil independenţa, fără a provoca resentimente. Abandonarea propriei persoane nu este benefică relaţiei. Deci, nu renunţaţi la relaxare şi meditaţie căci roadele vor fi mai bune şi veţi culege tot în doi!
A face numai ceea ce este pe placul partenerului este totuşi o dovadă de slăbiciune. Periodic, oferiţi partenerului dumneavoastră o zi specială, în care să faceţi tot ceea ce-l face fericit, DAR asiguraţi-vă, în acelaşi timp, că şi el va face acelaşi lucru!

Anual
Anii sunt înşelători. „Savanţii” noştri au descoperit că oamenii sunt genetic ocupaţi pentru o „pasiune de patru ani”. Ca orice „adevăr” omenesc se cade să punem un mare semn de întrebare. Un lucru rămâne însă valabil: când cuplurile ies din perioada de miere apar şi chiar se impun nevoi de verificare a relaţiei pentru a se dovedi dacă relaţia mai este încă în viaţă.
Este impetuos necesară o verificare anuală a verificării relaţiei. Întrebaţi-vă: ce valori împărtăşim împreună?
Ce avem în comun în dorinţele noastre de viitor? Urmăriţi realitatea – ce merge bine, ce nu merge bine, care sunt calităţile partenerului pe care le apreciaţi cel mai mult.
Faceţi analiza luând ca motto cuvintele spuse de Sofocle cu ceva timp în urmă:
„Eu m-am născut ca să iubesc, nu ca să urăsc”.