Tu îți cunoști copilul?


​În cartea lui Stephen Covey, „The Seven Habits of Highly Effective Families”, într-un capitol dedicat părinților care doresc să facă diferența într-o lume tare întunecată, Covey spune povestea unui băiat de șapte ani care părea tulburat și afectat de ceva.

Tatăl său, crezând că poate are coșmaruri, l-a îndemnat să-i spună ce-l deranja. După un efort și răbdare considerabilă din partea tatălui, băiatul a început să descrie mai multe scene de pornografie oribilă, hard-core.

Foarte surprins, tatăl a încercat să afle unde a fost fiul său expus la o asemenea mizerie.

A descoperit că totul venea de la un băiat de nouă ani din cartier, care a transformat o sală de calculatoare de la subsolul casei, într-un shop porno – iar părinții săi nu știau nimic despre asta.

Dragi părinți, voi vă observați copiii? Comunicați cu ei? Știți ce preocupă și fură atenția lor? Știți ce tulbură inima lor firavă?

Făcându-ne timp pentru copiii noștri, cunoscându-i, putem evita mari tragedii. Dumnezeu să ne binecuvânteze cu multă înțelepciune pentru a ști cum să-i abordăm în momentele dificile ale vieții lor.

Un Tată care nu-și poate lua ochii de la tine

​Greg Boyle, autor al cărții „Tattoos of the Heart“, ce descrie lucrarea sa cu tinerii din găștile din Los Angeles, susține că avem cu toții un fel de a-L privi pe Dumnezeu în mod personal, intim, o imagine a lui Dumnezeu ce ne călăuzește. Boyle explică faptul că „imaginea“ sa, felul în care îl privește pe Dumnezeu vine de la prietenul său, Bill Cain.

Cu ani în urmă, Bill și-a luat o pauză de la propria sa slujbă pentru a se îngriji de tatăl său care era pe moarte datorită cancerului. Tatăl său devenise un om fragil, dependent de Bill. Deși boala îl fărămița, mintea îi rămasese activă și plină de viață.

În răsturnarea rolului comun multor copii adulți care se ocupă de părinții lor muribunzi, Bill își punea tatăl în pat și apoi îi citea să adoarmă, exact așa cum tatăl lui făcuse cu el în copilărie.

Bill citea dintr-o carte, iar tatăl său, stătea acolo, uitându-se la fiul său și zâmbind. Bill de multe ori fiind epuizat de îngrijirea și munca de peste zi spunea tatălui său: „Uite care este ideea, îți citesc, te rog să adormi.” Tatăl lui își cerea scuze și își închidea ochii. Dar nu dura mult, pentru că în curând deschidea câte un ochi și zâmbea fiului său. Bill îl prindea cu ochiul deschis și apoi zâmbind îl închidea din nou.

Tatăl se abținea iarăși până când nu mai putea și celălalt ochi se deschidea să își privească fiul. După moartea tatălui său, Bill a spus că ritualul de seară a fost într-adevăr o poveste a unui tată care nu și-a putut lua ochii de la copilul său.

Cu cât mai mult Dumnezeu, Tatăl și Creatorul tău nu-și poate lua ochii de la tine. Ceea ce este adevărat cu privire la Isus, Fiul preaiubit în care își găsește toată plăcerea, este adevărat și pentru toți copiii Lui.

„Eu în ei şi Tu în Mine –, pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.“ Ioan 17:23

Zira, Kovu și sfinții Bisericii 

Sâmbăta dimineață în timp ce mamiluş trebăluia pe la bucătărie m-am distrat cu Maya vizionând The Lion King 2: Simba’s Pride (Regele Leu 2: Mândria lui Simba). Săptămâna trecută am aflat că există și această continuare. A fost produs chiar și The Lion King 3: Hakuna Matata, cunoscut ca The Lion King 1½. No. 3 însă o plictisește atât pe Maya cât și pe tatiluş.

Mândria lui Simba, ca și primul film este însă o capodoperă.

Regele Simba si Nala au o fiică Kiara. Ea îl cunoaște pe Kovu, fiul lui Scar cel rău, ce a murit și a cărui familie a fost exilată. Între cei doi se înfiripă o relație.

Zira, mama lui Kovu vede relația drept o perfectă oportunitate de a-l răzbuna pe Scar prin Kovu, aceasta putând prelua tronul. Kovu a fost crescut în spiritul acestei răzbunări. Să-l omoare pe Simba și să fie rege în locul său. Însă el o salvează pe Kiara mai apoi dintr-un foc, este invitat și acceptat în familia regelui și treptat inima sa se schimbă față de ei.

Iartă.

Iubește.

Kovu joacă apoi un rol important în unirea și pacea dintre cele două familii, care vor deveni într-un final UNA.
Partea deosebit de tristă a filmului o reprezintă însă Zira. Zira a fost rănită, a suferit și nu mai poate ierta. Pentru că nu poate ierta, inima i se umple de amărăciune. Amărăciunea se transformă în obsesie, dedicându-şi viața și toată energia acestei dorințe de răzbunare. Cu orice preț. Chiar și cu prețul vieții propriilor pui. Ura o orbește și o distruge pentru ca în final să aibă parte de același sfârșit ca și Scar.
Tot în weekend am participat la o întâlnire generală a membrilor unei biserici locale. Nu dau nume. 🙂 Astfel de întâlniri le avem încă pe pământ, nu pe norii cerului. Și pe pământ chiar și sfinții mai au păcate. Iar păcatul ne rănește pe noi înșine și pe alții.

Când ești rănit de păcatul altora poți ierta. Poți căuta reconcilierea și pacea. Ceea ce te îndreptă înspre propria fericire.

Sau poți să nu ierți. Poți să alegi să trăiești cu povara amărăciunii, a obsesiilor, a gândurilor de răzbunare. Ceea ce te îndreaptă categoric înspre propria distrugere.